Japonia verticală

Toată discuția despre calităițile și defectele națiunilor, despre limitele unora și profunzimea altora, e în mare parte inutilă. Totul se reduce la o singură problemă și la un singur context: civilizația înconjurată de criză. Japonia a făcut demonstrația, în cîteva zile de încleștare apocaliptică între cataclism și civlizație.

Puterea unui cataclism se măsoară în număr de victime, iar numărul victimelor în gradul de civilizație. Amplitudinea cutremurului care a lovit Japonia a fost revizuită, de la 8.9 la 9 grade pe scara Richter, o deplasare logaritmică în care pîndește ucigaș o forță de 10 ori mai mare. Tsunami-ul generat de seism a ras coasta de Nord-Est și a distrus orice formă de viață. Literatura apocaliptică a textelor primare nu e ficțiune. Potopul a fost filmat în Japonia și confirmă reprezentarea colosală a textelor biblice. Însă restul ține de istoria civilizațiilor, înțeleasă ca nivel de organizare a societăților și răspuns rațional în mijlocul vortex-urilor.

Seismul japonez (9 grade) din 11 martie a fost de sute de ori mai puternic decît cutremurul haitian din 12 ianuarie (7 grade). Aproape tot ce era structură construită în Haiti a fost distrus. Cel puțin 200000 de oameni au fost uciși. Nici o clădire nu s-a prăbușit în Japonia. Numărul victimelor provocate de seism e, după estimările din acest moment, mai mic de 10. Acest exercițiu de cataclismologie comparată ascunde o lecție - cea mai exactă și mai severă lecție - de istorie a colectivităților umane.

Orașele japoneze au rezistat. Acest triumf nu are, însă, nimic de-a face cu bravura națională sau cu alte noțiuni ale sentimentalismului romantic. Strucrura care a ținut în picioare arhitectura urbană japoneză e rezultatul cunoașterii aplicate și al geometriei sociale. Al gradului de civilizație, cum se spune cu o expresie destul de vagă. Un secol și mai bine de inginerie sistematică a dat știința avansată înglobată ulterior în normele naționale de construcție japoneze. Ce înțeleg mai puțin alte state care citeză tradiții de inginerie similare și figuri de ingineri geniali e rolul extraordinar jucat de geometria socială în aplicarea solidă și compactă a cunoașterii.

Două societăți au făcut pasul decisiv în această direcție: Japonia și Germania, vechii suspecți ideologici și titularii eterni ai caricaturilor care țin mai mult la deriziune decît la înțelegere. În ambele cazuri, societăți extrem de ierarhizate și mase ultradisciplinate. În ambele cazuri, o neînțelegere enormă, la care istoria recentă a acestor societăți e, desigur, complice. Rigoarea îndîrjită a societăților germană și japoneză a fost închiriată de clișeul popular dar și de istoricii care ambalează academic și oficial clișee populare. Pe scurt, așa numita ”robotizare” a societăților disciplinat-ierarhice a fost transformată în explicație a totalitarismului politic german și japonez. Explicația propune o legătură directă între geometria socială strictă și regimurile autoritare. Conform acestei teorii, ordinea dă ideologia. Dar ordinea socială e un mediu neutru care poate propaga, în mod egal, ideologii contrare. Același cadru social perfect organizat care a amplificat, ieri, dictatura, dă azi forța civilă. Ideologia nu e generată de ordine, deși se poate hrăni din dezordine. Ordinea exemplară a societății japoneze poate fi ironizată amical, dar nu merită insulta persistentă a teoriilor curente.

Arhitectura japoneză a rezistat cutremurului. Și societatea japoneză a rezistat cutremurului, deși acest act remarcabil a fost prea puțin remarcat. Spre deoebire de rețeta obligatorie în asemenea cazuri, Japonia de după cutremur n-a înregistrat nici un jaf, nici un magazin golit cu cărucioarele de haite dezlănțuite, nici un început de dezordine, nici un act de violență colectivă. Din tot ce știm, psihologia acestei așa zise societăți de ”roboți fără suflet” e o chestiune de mare certitudine. Nimeni nu se teme de lipsa de răspuns a autorităților sau de haosul social, toată lumea contează pe bunul comportament al celui de lîngă și nimeni nu încearcă soluții disperate, pentru a-și salva pielea sau pentru a-și scăpa familia și clanul. Toată lumea știe că ordinea e la locul ei și contează pe victoria ordinii. Societatea e puternică și, în acest punct, conformismul incontestabil al japonezilor sau germanilor se transformă în virtute și anume în virtute care garantează și salvează civilizația.

A doua discuție deschisă de marea catastrofă japoneză e previzibilă: încă un argument împotriva energiei nucleare. Tsunami-ul care a ucis atîta amar de oameni a creat, de asemenea, o criză nucleară. Nu e clar dacă ”meltdown”-ul celor două reactoare de pe coasta de Nord-Est va putea fi evitat, dar argumentația anti-nucleară de logică eco nu poate găsi atuuri în criza japoneză. Mai întîi, pentru că sistemul nuclear japonez a funcționat impecabil și a fost împins în criză de un eveniment complet imprevizibil și neopozabil. Chiar în această situație, succesul intervențiilor tehnice rămîne o posibilitate distinctă. Singurul lucru pe care îl cunoaștem dincolo de orice dubiu e că marea problemă a industriei nucleare e calitatea cognitivă și socială a statelor gazdă, nu accidentul catastrofic natural. Dezastrul suprem s-a produs la Chernobyl, în 1986, și n-a fost provocat de un cutremur, ci de catastrofa prealabilă a cunoașterii, rigorii și societății sovietice. Mai departe, problema nucleară nu e întîlnirea cu un dezastru natural, ci proximitatea unei societăți slab organizate sau cuplarea cu un regim politic paranoic. Iranul nuclear al lui Ahmadinejad e o promisiune care înlocuiește hazardul unui cutremur cu certitudinea unei obsesii politice agresive.

Al treilea adevăr care n-ar trebui să ne scape e că importul de petrol și gaze e o variantă. dar o variantă care provoacă dependențe politice pe termen lung și distorsionează grav gîndirea strategică a statelor importatoare. Libia e un exemplu dramatic. După 40 de ani de contract ”petrol contra pasivitate diplomatică”, Occidentul trebuie să asiste și va trebui să reconstruiască o societate de care nu s-a ocupat nici o clipă. Și, deocamdată, are la dispoziție doar deruta.