25 aprilie 2009


Moldova comunistă şi(deci)democrată

Problema de bază a analizelor politice occidentale sau de şcoală occidentală, aplicate sistemelor autoritare în viaţă poate fi rezumată în felul următor: înnobilarea democratică a regimurilor nedemocratice. Asta înseamnă, în termeni practici, că analizele pornesc, prea des, de la premiza că partidele şi regimurile comuniste aflate la putere au asimilat - probabil din politeţe faţă de analiştii care le studiază - logica democratică. În consecinţă, numeroşi autori de reportaje, eseuri sau studii premiază regimuri de esenţă autoritară cu „prezumpţia de onestitate democratică”, după care trec la analiza respectivelor regimuri folosind premizele pe care tocmai le-au deformat.

Un exemplu recent şi de interes imediat: o scurtă şi bine scrisă analiză a crizei din Republica Moldova, semnată de Cristina Batog în excelenta revistă Foreign Policy.

Gîndită de pe poziţii liberale, analiza reuşeşte, în cîteva pasaje importante, să facă un deserviciu de reprezentare valorilor politice democratice.
Cristina Batog, o persoană evident dăruită cauzei modernizării şi democratizării Republicii Moldova, a preluat cu uşurinţă cîteva din automatismele care dau, de regulă, miopia democratizantă. În principiu, autoarea doreşte victoria forţelor democratice cărora le impută, însă, recenele proteste şi mişcări de stradă, recomandîndu-le, în schimb, lupta parlamentară:

“ Instead of taking to the streets, it should accept that it lost the elections fairly and should start creating a united force that can challenge the communists through democratic procedures and institutions”.


În teorie, şi anume în teoria nerealismului democratic, sugestia e corectă. Practic, în lumea politică reală, acelaşi sfat e începutul unei grave inversiuni de judecată. În viziunea pusă la lucru de Cristina Batog, problema de fond e amatorismul opoziţiei democratice, în vreme ce aparatul de stat comunist e, pur şi simplu, parte fixă şi consolidată a ordinii democratice. Cu alte cuvinte, problema Republicii Moldova e opoziţia, nu regimul comunist. Dacă există o forţă politică deficitară, atunci ea e fărîmiţatul bloc democratic, nu monolitul comunist. Concluziile construite pe aceste premize curg, într-o logică aparent coerentă şi stabiliesc observaţii aparent întemeiate. Astfel, forţele democratice sînt în mare pare autoarele propriului lor eşec istoric:

“Their decade in power, from 1991 to 2001, coincided with economic collapse, civil war, and massive corruption.”

Mai mult, eşecul forţelor democratice şi apariţia la putere a comuniştilor sînt o evoluţie reamrcabilă, un eveniment care atestă soliditatea mecanismelor democratice. Autoarea descrie victoria şi instalarea regimului comunist în Moldova, cu următaorele consideraţii:

“ (...) a resounding victory by the Communist Party in the 2001 elections -- the only time any former Soviet country has returned the Communist Party to power. Most remarkable is that free and fair elections facilitated this return. There is no other country in the Commonwealth of Independent States where a ruling party peacefully yielded power to the opposition following election results; but in Moldova, such power transfers have occurred three times.”

Ambele argumente sînt profound greşite. Teza slăbiciunii şi a incomeptenţei regimurilor democratice discreditate de propria guvernare în Molodova (sau în alte state est-europene) a făcut şcoală pe baza unei omisiuni fundamentale. Regimurile incompetente şi pro-democratice ale estului şi-au dovedit incompetenţa într-un mediu de ostilitae şi sabotaj politico-mediatic pe care autorii acestor observaţii îl ignoră complet. Nepriceperea pro-democraţilor e un fapt, dar nu faptul decisiv. În schimb, capacitatea de blocaj instituţional a “vechiului regim” e o forţă hotărîtoare. Ce nu ştiu sau nu nţeleg autorii acestui gen de observaţii e că politica pro-democratică est-europeană are loc în estul Europei. ,

A doua eroare care a făcut şcoală e observaţia încîntată şi uşor recunoscătoare conform căreia victoria electorală a comuniştilor, pe baza votului liber, e un semn de vigoare democratică. Poate că e, dar problmea nu e aici. Adevărata chestiune nu e comportamentul unui regim deschis care “permite” o victorie a comuniştilor ci comportamentul unui regim comunist care organizează alegeri. Mai depare, adevărata referinţă istorică nu e numărul partidelor comuniste care revin la putere prin mijloace electorale democratice. Adevărata referinţă e comportamentul regimurilor comunisite trecute sau prezente în faţa procesului electoral: bilanţul e dezastruos.

În lipsa acestor puncte fixe, analizele comunism vs democraţie riscă să ajungă la formulările naive prin care Cristina Batrog face din succesul electoral comunist un titlu de glorie democratică şi din exasperarea tinerilor moldoveni, o carenţă. Cu acest tip de formulări, ajungem în situaţia neverosimilă în care comuniştii confirmă şi înobilează democraţia, în vreme ce forţele pro-liberale dau o corijenţă şi sînt, din fericire, meditaţi tocmai de analiştii care echivalează realitatea politică est-europeană cu pacea politică elveţiană.

Politica e tărîmul realităţii. Filozofia politică rămîne, foarte des, terenul irealităţii, zona favorită de insinuare a iluziilor şi a unui eticism profund nedrept cu anomaliile de regim şi condiţie umană care stabiliesc marea problemă a regimurilor post-comuniste. Moldova, neînţeleasă şi, chiar mai mult, răstălmăcită de iluziile unor observatori docţi dar naivi, are soarta analitică a Cubei castriste - regimul stimat pentru consecvenţă şi coeziune socială, în acele cercuri academice amerciane care au descoperit, deasmenea, că stalinismul industrial sovietic a fost, în esenţă, un proces de modernizare.

15 comentarii:

  1. Daca analiza Cristinei Batog s-ar fi facut fara existenta istoriei postdecembriste a Ro, as mai fi inteles, dar avind in vedere ca noi de 20 de ani nu reusim sa scapam de comunisti, inseamna ca este vorba de naivitate sau...

    iata, la noi au trecut 20 de ani de la 1989 si inca comunistii detin puterea mai mult sau mai putin, mai mult sau mai putin vizibil, inclusiv prin progeniturile lor...

    se pare ca de comunisti, uneori/niciodata, nu poti scapa doar cu vorba buna (alegeri democratice), ci le mai trebuie o palma peste bot!

    RăspundețiȘtergere
  2. da, e foarte usor sa vorbesti atunci cand nu traiesti acolo, cand problema asta nu iti intra pe sub piele si nu sti cum sa o scoti la capat, e mai greu cand te afli acolo. comunistii poate ca vin la putere printr-un mijloc democratic, dar daca maniera in care se "intrebuinteaza" acest mijloc nu e una democratica, atunci totul e in zadar.

    RăspundețiȘtergere
  3. bine ati revenit, draga domnule TRU !

    va admir, din nou, analiza, si va doresc din tot sufletul sa avetzi succes in noua cariera politica, cu tot riscul aferent de a fi transformat de magma asta diforma intr'un "idiot util"

    RăspundețiȘtergere
  4. Va multumesc, TRU, pt acest blog! Va citesc de demult.
    Dumnezeu sa va ajute si sa va binecuvinteze!
    Hristos a inviat!

    RăspundețiȘtergere
  5. Pertinenta opinie, domnule TRU!
    Dar, ca sa mutam discutia intr-un plan mai comic, ce parere aveti despre candidatura lui Radu Duda?

    RăspundețiȘtergere
  6. foarte juste observatiile!

    RăspundețiȘtergere
  7. Va aduceti aminte de formatia OZONE ?.
    A fost in toate topurile din Europa acum vreo 4-5 ani.Asa sunt si adolescetii din Chisinau care au iesit pe strazi-tineri de TOP
    Ar trebui sa le spunem deschis ( romani sau moldoveni,ce-or fi ei) ca, in democratie, ca si in viata trebuie sa mai ai noroc.
    Moldova este o tara frumosa, bogata, dar fara noroc.
    De Romania ce sa mai zic?

    RăspundețiȘtergere
  8. Trăiănică, las-o jos... Ştii care-i treba cu Moldova : nu-i a noastră, nici a urmaşilor noştri, ci a ...

    Mai pe larg spus :

    http://morfoze.wordpress.com/2009/04/08/basarabia-o-noua-diversiune-dupa-becali-si-popoviciu/

    RăspundețiȘtergere
  9. @morfoze,
    nu esti sanatos, tata? asta ai priceput tu?

    RăspundețiȘtergere
  10. Draga domnule TrU,
    Am fost un infocat cititor al dvs pana in momentul in care v-ati inregimentat politic. De ce? Pt ca am fost atat de prost incat sa cred ca de fapt dvs sunteti un FOARTE FIN critic al politcicii basesciene. Am crezut ca faceti o aluzie la modul in care "jurnalistii" si "oamenii de cultura" ante-decembristi ii inchinau ode odiosului. Am crezut ca tot ceea ce scrieti cu atata "admiratie" (uneori voit exagerata) la adresa presedintelui este o satira adresata celor ce, cu ardoare, ii inchina astazi ode lui Basescu. Cu stupoare am aflat ca de fapt dvs vorbeati serios. Atunci parca mi-a dat cineva o palma.

    Astept in continuare ca dvs sa incepeti sa-i scrieti versuri, altfel tot ceea ce ati scris, nu are valoare!

    RăspundețiȘtergere
  11. and the Norman (b. podhoretz) goes to: Truuuuuu

    http://www.cotidianul.ro/inflatie_de_decoratii_si_lipsa_de_onoare_in_armata_britanica-82949.html

    RăspundețiȘtergere
  12. va invit pe dvs si pe cititorii dvs sa sustineti www.ad-lot.com , un proiect "de criza" al unui tanar student roman. va multumesc

    RăspundețiȘtergere
  13. In Moldova e mai multa democratie ca la noi. Da, fara nici un misto: MOldova socialista si (deci) democratica. As vrea sa il aud pe TRU ce parere are de faptul ca in Romania comunistii sunt interzisi pe baza unei legi p=anteconstiturionale si anticonstitutionale, Legea Sigurantei nationale din 1991, iulie, Asta ar trebui sa fie problema lui: ce fel de democratie e aia in care se interzic comunistii?

    RăspundețiȘtergere
  14. Asta vreti?

    http://www.youtube.com/watch?v=fdgk4-Kl_ck&feature=related

    RăspundețiȘtergere
  15. @Anonim
    Ca orice bolşevic împuţit, minţi de îngheaţă apele: PC nu este interzis în România! Dar, fiind profund antinaţional (aşa um era şi în perioada antebelică) ROMÂNII nu îl creditează în nici un fel. Dar pe dumneata, fiind un slugoi de-al lui Voronin, te invit să te duci în Pivniţa Muzeului!

    RăspundețiȘtergere