15 iunie 2010

Emil Boc - Prim Ministru



A devenit democraţia românească mai serioasă? Năvala fumigenă, şi mediatică asupra Primului Ministru Emil Boc sugerează că am ajuns, în sfîrşit, la maturitate. Aşadar: nu mai răbdăm inepţia guvernamentală. Sindicatele şi opoziţia şuieră din tot socialismul lor rănit, televiziunile şi "analiştii" invitaţi lucrează la roşu, din patriotism gratuit, plus salarii per cap de cugetător-tv egale cu suma lefurilor mulţimilor din pieţe. Dacă asta se numeşte seriozitate, atunci nu ne rămîne decît comedia finală: dezagregarea. Nu e mult spus. Am ajuns la ultimul ban şi la ultima şansă de redresare. Exact în acest moment, marea majoritate a corului anti-Boc nu înţelege sau se preface că nu înţelege unde am ajuns.

Ce a făcut Primul Ministru Emil Boc? Singurul lucru, încă, posibil: a redus cheltuielile bugeare. De ce? Pentru că statul român e în faliment. Majoritatea salariaţilor şi pensionarilor plătiţi din bugetul de stat sînt în situaţia depunătorilor care îşi văd economiile distruse de un faliemnt bancar. Numai că statul nu e pur şi simplu o casă de depuneri ci rezultatul combinat al polticii economice oficiale şi al deprinderilor sociale neoficiale ale populaţiei. Falimentul statului financiar român nu e opera Guvernului Boc. Opoziţia răsculată huduie şi blestemă în direcţie greşită. Asta nu li se poate imputa pensionarilor care îşi scuipă obida cu furie dar e de neiertat în cazul politicienilor şi al ziariştilor "profesionişti". Orbirea nu e scuză iar orbirea simulată, cu atît mai puţin. Politicienii PSD-PNL şi gazetarii asociaţi ştiu sau ar trebui să ştie cum şi de ce am ajuns în faliment. Ar trebui să ştie, pentru că sînt parte directă a problemei. Falimentul finanţelor de stat n-a venit ca un trăsnet nesolicitat ci a fost clădit, pas cu pas, vreme de 20 de ani, de o politică economică moale sau scabros-electorală. Mediile de informare au partea lor în catastrofă, pentru că ele şi nu altcineva au ascuns şi negat sistematic logica strînsă care lucrează neiertător împotriva economiilor falsificate. Comportamentul media nu e o surpriză. Trusturile de presă sînt ele însele fructul averilor create din deturnarea şi din exploatarea resurselor de stat. În fond, figurile marilor şefi de trusturi fac parte din plutonul select care a parcat economia României într-un loc dosnic şi şi-a făcut plinul pe săturate. Abia apoi au luat naştere zisele trusturi de presă iar regimul lor de lucru era, de la bun început, previzibil: muncă bine slariată la tăvălugul care albeşte, disculpă şi şterge urmele patronului.

Ce e cu adevărat revoltător în scandalul din jurul Primului Ministru Boc e sursa de zgomot: cei care fac azi literatură apocaliptică pe seama măsurilor de austeritate sînt exact cei ce au aşezat economia României pe linie moartă, încă din 1990, au devorat resurse bugetare şi au decupat o felie mereu în creştere din avuţia naţională. În mare parte, sacrificiile de astăzi sînt impuse de slăbiciunea extremă a unei economii prosternate într-o poziţie convenabilă noilor beneficiari şi de preponderenţa bolnavă a sectorului bugetar. Ambele au fost create, tolerate sau lărgite de cruciaţii care se leagă azi cu lanţuri de pneisonari.

"Genocidul social" declamat de PSD şi PNL nu e doar o probă de kitsch logic şi lingvistic. Formula aleasă de PSD şi PNL semnalează ceva mai grav: pericolul major care pîndeşte ascuns între politiceni aleşi să judece şi să decidă, dincolo de propriile interese. Detaliile planului de acţiune ale guvernului PD-L-UDMR pot fi dezbătute. Direcţia, nu. Orice altă rută e egală cu prăbuşirea. Deciziile anunţate de Primul Ministru Boc sînt deciziile anunţate peste tot, în Estul şi în Vestul Europei. Conjuraţia masacrului bugetar e, pur şi simplu, o necesitate respectată în toată Europa. Şi în România lui Băsescu şi Boc, şi în Anglia lui Cameron, şi în Spania lui Zapaterro. Numai în România lui Ponta şi Antonescu nu. Care e, atrunci, varianta? Ce propun PSD şi PNL? Care ar fi măsurile miraculoase şi mult mai puţin dureroase, în măsură să oprească, totuşi, căderea? Interesant, Ponta şi Antonescu tac. Ba mai mult, într-o performanţă complet schizoidă, tac în timp ce huiduie. Dacă PSD şi PNL ar fi produs un scenariu economic alterantiv, în locul unei moţiuni de cenzură sprijinită în text de invective şi în stradă de aramata subordonaţilor sindicali, România ar fi fost, măcar, locul unei dezbateri urgente, într-un moment de impas istoric. Aşa, însă, e doar locul unui scandal ridicol. Iar asta înseamnă, mai departe, un singur lucru: pierdem timp şi ne pierdem mintea. N-ar fi prima oară. Inconştienţa în momente tragice e unul din jocurile favorite ale românului în poziţie oficială. Zicala care recomandă virtuţile hazului de necaz nu îi acoperă, însă, şi pe cei care pun la lucru hazul şi umorul involuntar.

Evident, PSD şi PNL vor declara apăsat că au remediul, că sînt singurele în stare să întoarcă banii la bugetul statului dar toate astea fără cea mai măruntă precizare. Planul e acolo dar va fi dezvăluit abia în primele zile de guvernare. Aşa e, cu precizarea că planul seret nu are nevoie de protecţie. E mult prea bine cunoscut. Remediul favorit al foştilor liberali transformaţi în spărgători de buget e cunoscut din perioaoda 2007-2008: cazinoul financiar Vosganian, cu premii masive pentru alegătorii ţintă şi potop pentru neafiliaţi. Remediul socialismului de haită al PSD e, iar, cunoscut: prişniţe retorice pentru săraci, discursuri refuzate de Obama din motive gramaticale, plus catastrofa de rigoare, pusă în seama dreptei sau a complotului capitalist internaţional.

Se poate, prin urmare, discuta în termeni direcţi despre România în criză? Din păcate, nu. În faţa celei mai grave căderi istoice pe care România a trăit-o vreodată, intervenţiile publice au un aer străin de obiect şi iresponsabil. E cu atît grav cu cît "obiectul" e însăşi societatea românească şi nu o sumă de clacule şi indicatori economici tranzitorii. Cu cîteva excepţii remacabile (Gh. Cercelescu e, de departe, cel mai grăitor caz de competenţă ignorată), analizele, comentariile şi pronosticurile se înşiră fără altă ţintă decît atacul politic. Dar nu e exagerat să vorbim de cea mai gravă criză istorică trăită vreodată de România? Cu sigruanţă, nu.
Comunsimul, candidatul numărul 1 la această onoare sinistră, a fost, într-adevăr, o catastrofă dar o catastrofă previzibilă, din prima pînă în ultima clipă. Cu alte cuvinte, comunismul n-a generat nimic surprinzător, în condiţiile fixate şi impuse de comunism. Degenerarea a fost aproape terminală dar nu neaşteptată şi niciodată alimentată de fenomene obscure, invizibile sau necunsocute. Drama comunistă a fost planficată la vedere şi a avut un carater "deschis", în măsura în care o execuţie în piaţă e un act cît se poate de public.

În schimb, criza în care a intrat România după căderea comunismului, nu are nimic previzibil. În primul rînd, pentru că numita "criză a anilor 2009-2010" a început demult. Mai devreme decît îşi închipuie analiştii decişi să îi fixeze începutul în crahul financiar euro-aemrican al anilor 2008-2009. Adevărat dezordinea de pe piaţa bancară americană a agravat lucrurile iar degradarea zonei euro a mărit presiunea. Aceste două perturbări externe au fost însă doar criza de împrumut care s-a aşternut peste o economie profund dezechilibrată şi osificată, cu tot cu defecţiuni, în 20 de ani de inacţiune, neglijenţă şi incompetenţă. Dacă România ar fi fost lovită numai de suflul crizei euro-americane, ne-am fi aflat în faţa unui şoc economic masiv. Proiectat asupra unei economii aberante, acelaşi suflu a transformat şocul în criză istorică. Originile crizei româneşti sînt pur româneşti şi au fost fixate, imediat după 1989, de refuzul revoluţiei economice. A fost aşa şi nu putea fi altfel pentru că, odată disimulată sau ratată revoluţia politică, şansele unei re-naşteri economice erau nule. În consecinţă, sistemul creat sau, mai bine zis, păstrat în 1990 a adîncit, în loc să dezrădăcineze, suita obişnuinţelor economice ale statului socialist. Nu ale statului comunist, pentru că dictarua economică a partidului a dispărut, înghiţită de structurile multiple de putere degajate de reconfigurarea aparatului comunist. Însă socialismul, adică deprinderile şi reflexele comunitare gravate de socialism în mentalităţi, au rămas. Atît sus, cît şi jos. Atît printre noii deţinători ai economiei cît şi între angajaţii "fără de putere". Datele acestui compact socialist par disjuncte dar divergenţa efectelor nu poate ascunde acordul de mentalitate. În vreme ce noua elită economică a intrat în regim imediat de acaparare şi exploatare a bunurilor şi fondurilor publice, masa bugetarilor a primit puţin dar suficient pentru a menţine un corp social influent, mai ales prin dreptul la vot. Diferenţa de venituri e mare, realitatea morală e aceaşi. Şi unii şi alţii au stabilit că pot trăi bine sau binişor, fără risc şi fără competiţie, în preajma şi din banii statului. Unii furînd, ceilalţi dormitînd, sub protecţia tot mai largă a lefuşoarei şi a sporişorului de stat.

Problema mentală a Româneiei e mai gravă decît actualul derapaj economic: După 20 de ani dăruiţi şi pierduţi pentru schimbare, sîntem în acelaţi punct de dependenţâ inertă. Societatea sau o parte mult prea mare a societăţii e, în continuare, convinsă că bugetul şi asistenţa de stat sînt un drept. Că vieţile şi destinele personale sînt portofoliul cel mai de seamă al statului. Bugetarismul care a dat clasa profitorilor miliardari şi a anesteziat o masă enormă de oameni "fără bani" e un obstacol colosal. Aproape de netrecut.

Adevărul e, în acest moment de criză şi cumpănă, adevărul ultimei şanse. Primul Ministru Boc a avut curajul să pună capăt simulacrelor şi să intre în realitate. Refuzînd frontal cea mai periculoasă iluzie naţională, Guvernul Boc e primul caz de luciditate şi răspundere executivă în momente de răscruce, din 1947 încoace. Spectacolul pe care îl oferă adversarul e îngrijorător: tradiţia eschivei şi demagogiei continuă. Numai că, de data asta, nu mai urmează încă o prelungire şi încă o păsuire. Oferta vieţii asistate şi a ruinei egal distribuite rămîne pe masă. Dacă,însă, propunerea PSD şi PNL devine program de acţiune, urmează momentul zero. Demisia lui Boc? Sub presiunea magicienilor sociali de la PSD şi PNL? Ar fi un contract automat cu nenorocirea.

Crizele succesive ale statelor asistenţiale ale Europei de vest ne-au silit să decidem: încercăm sau ne ducem la fund? Tentaţia dizolvării nu trebuie subestimată nici un moment. După 20 de ani de tertipuri indolente, inacţiunea şi indiferenţa atrag, promisiunea unui paradis inexplicabil în regie liberal-socilistă e luată în serios şi , peste toate, filozofia lui " scăpăm noi cumva" e un remediu iraţional mai puternic decît orice argument. Însă lucruile sînt clare: ori acceptăm operaţia, ori ne retragem în subzistenţă şi căutăm cumpărător.

34 de comentarii:

  1. Domnule Ungureanu, Vosganian scapa ieftin, desi este principal vinovat de faliment. Am descoperit aici, documentata, iresponsabilitatea lui Vosganian:
    http://www.dreapta.net/res_426_Delirul-artificierului-Vosganian-in-2007-suflul-exploziei.aspx

    Tariceanu vorbea, inainte de a fi santajat de PSD cu motiunea de cenzura, despre "riscul aruncării întregii economii în aer" si spunea ca "nicaieri in lume nu se pot majora pensiile cu aproape 70% intr-un an, (...) trebuie sa ne gindim si ce se intimpla la anul, daca economia permite sa pastram aceleasi pensii."

    Basescu se indoia de "viabilitatea acestei legi, daca ea poate fi aplicata pe termen lung sau catre sfarsitul anului 2008 vom fi in pericol de colaps al Fondului National de Pensii. Nu merg mai departe, catre 2009, unde lucrurile par mult mai dificile." Basescu a facut o descriere sumbra, confirmata de realitate: in 2008, bugetul asigurarilor sociale de stat va inregistra un deficit de 2,1 miliarde de euro care partial va fi compensat de excedentul pe anul in curs, ramanand, la final, un deficit de 1,6 miliarde de euro. In 2009, deficitul bugetului asigurarilor sociale de stat va fi de 4,5 miliarde de euro, in 2010, deficitul va creste la 4,9 miliarde de euro, in 2011 la 5,6 miliarde de euro, in 2012 la 6,5 miliarde de euro, iar in 2013 la 7,1 miliarde de euro.

    Vosganian le raspundea si lui Tariceanu si lui Basescu: "trebuie să vă informez că în perioada 2005-2007 pensiile cresc cu 60% şi, împreună cu cealaltă creştere, de anul viitor, toate acestea vor duce la o creştere de circa 120%, ceea ce înseamnă că acesta este primul Guvern din istoria României care a reuşit să dubleze pensiile în termeni reali." "Începând cu anul 2010 din nou vom avea un buget de asigurări sociale excedentar, (...) in nici un caz, nu se pune de acum înainte problema nerespectării acestei majorări, pentru 6 milioane de români, indiferent de Guvernul care va conduce România."

    Iata, in paralel, pe doua coloane, avertismentele grave ale lui Basescu, care a amanat cat a putut promulgarea legii pensiilor obtinuta de PSD prin santajarea PNL si care prevedea cresteri nesustenabile, declaratiile lui Tariceanu inainte de a ceda santajului PSD si demagogia iresponsabila a lui Vosganian din aceleasi zile."
    http://www.dreapta.net/res_426_Delirul-artificierului-Vosganian-in-2007-suflul-exploziei.aspx

    RăspundețiȘtergere
  2. A zis o vorba mare pleşu în 1990: "Vom dănţui pe ruine !". Unii de-abia aşteaptă, şi-au pus deja costumele de carnaval.

    RăspundețiȘtergere
  3. ai dreptate, Riddick, unii chiar destupa sticle cu sampanie...

    RăspundețiȘtergere
  4. Excelent comentariu. Sa dea Domnul ca PSD +PNL sa nu mai pupe niciodata guvernarea. Sper ca PDL sa reziste...

    RăspundețiȘtergere
  5. Cam cum rezista PNT. :)

    RăspundețiȘtergere
  6. "Falimentul finanţelor de stat n-a venit ca un trăsnet nesolicitat ci a fost clădit, pas cu pas, vreme de 20 de ani, de o politică economică moale sau scabros-electorală."
    Pai ai de zis ceva despre anul 2009? Despre "pensia sociala minima", inventia electorala a lui Boc?

    RăspundețiȘtergere
  7. Vom rezolva problemele tarii.
    Important este ca am invins ieri mafia comunista si motiunea ei jalnica.
    Victorie !

    RăspundețiȘtergere
  8. Sunteti de toata jena!

    RăspundețiȘtergere
  9. De toata jena sunteti voi, comunistilor !!!

    RăspundețiȘtergere
  10. Dar de ce primul ministru a decis reducerea cheltuielilor bugetare abia acum, impins de la spate de FMI ?
    Acelasi prim ministru a aminat cu peste un an desfiintarea pensiilor speciale, a cedat santajului grevei magistratilor din toamna lui 2009, a promovat o aberanta si inutila lege unitara a salarizarii, care ingheta salariile uriase ale unor categorii de bugetari si vindea iluzii desarte (chiar si in conditii de crestere economica) bugetarilor cu salarii mici. S.a.m.d. (demagogie, ipocrizie, tipic politicianiste).
    De ce am avea acum in 2010 mai multa incredere in Boc, decit am avut (ca fraierii) la inceputul lui 2009 cind ne fredona "pusca si cureaua lata, ce sporuri si salarii am avut odata" ?

    RăspundețiȘtergere
  11. ala pitic si ala chior si-au batut joc de popor... TRU nu te-ai sinucis inca ?

    RăspundețiȘtergere
  12. Domnule Adrian R.

    , raspunsul il gasiti printr-un sinplu exercitiu de imaginatie, chiar in mai multe variante.

    Va ofer cateva:
    1. FMI-ului ii este clar ca economia mondiala nu-si va reveni miraculos si rapid, dimpotriva, deci sperantele de crestere a incasarilor pentru acoperirea cheltuielilor bugetare sunt desarte. Probabil si celelalte guverne care prodedeaza similar au aceeasi informatie.
    2. Reforma dureroasa se face ca munca de dentist cu un copil cretin: "Hai, puiule, urca-te pe scaun, ca-ti promit ca nu te doare".
    3. Boc vrea sa ia banii bugetarilor si sa-i bage in chimiru-i lat, profitand de zvonistica falsa a crahului economic mondial iminent.
    4. Boc e platit de Soros, sa distruga Romania iar ungurii sa ia Ardealul.

    Samd, fiecaruia dupa posibilitati.

    RăspundețiȘtergere
  13. V-am citat, domnule Ungureanu...
    http://bibliotecarul.blogspot.com/2010/06/domnul-traian-ungureanu-greseste-si.html

    RăspundețiȘtergere
  14. Daca ideea centrala a strategiei lui Boc e reintoarcerea banilor la buget, atunci ea e din start perdanta. Tocmai aceasta, catalogata drept unica varianta posibila, denota suficienta si superficialitatea gandirii economice a echipei guvernamentale. Analogia desueta cu cosul prea stramt pentru a permite cheltuielile necesare este, doar partial, inspirata. Pentru ca domnul Boc se gandeste doar cum sa taie, in niciun caz cum sa mareasca acest cos. Ameliorarea ar consta tocmai in acea "reintoarcere a banilor la buget", o strategie care, asa cum spuneam mai devreme, este insuficienta in conditiile romanesti, unde consumul se axeaza in mare masura pe punga celor dependenti de fondurile de pensii si salarii.
    Boc procedeaza, intr-o prima faza, bine, cand incearca mentinerea intacta a investitiilor de la buget. E ca si cum ai spune ca un autoturism are nevoie de roti pentru a se deplasa. Foarte corect! Este insa nevoie de o analiza mai atenta a sacrificiilor pe care le faci pentru a avea roti. Pentru ca daca, in loc de etriere, montezi frana cu manivela si butuc de lemn, degeaba ai roti: tot nu poti goni cu suta.
    Principiul de a pastra neschimbate fondurile de investitii in detrimentul cheltuielilor, nu va avea efectul scontat, daca nu se intervine urgent pentru stoparea evaziunii si a clientelismului politic. Pe de alta parte, fondurile de investitii de la buget nu creaza ele insele plusvaloarea necesara revenirii, ci doar pot valorifica aceasta plusvaloare, creata in adevaratul sector privat. Devine evident ca este inmperioasa stimularea acestui sector, fapt ce poate fi realizat doar prin reducerea fiscalitatii si/sau impulsionarea consumului. De multe ori “mai putin inseamna mai mult”, iar guvernantii ar trebui, de exemplu, sa reduca TVA la alimenmtele de baza, la incalzire si, eventual, la produsele romanesti, permitand populatiei ca diferenta in plus astfel rezultata in bugetul personal sa o foloseasca pentru cumpararea de produse de lunga folosinta.
    Senzatia mea e ca echipa guvernamentala e ca discipolul vrajitor care, trezindu-se cu bagheta maestrului in mana, n-are cum sa prevada toate efectele vrajitoriei, pe care o pregateste, tocmai pentru ca o pregateste, evident, cu perfect diletantism, genial pe-alaturi si cu o stransa precizie kilometrica!

    RăspundețiȘtergere
  15. Catre acest asa zis "jurnalist dependent de propriile opinii"!! care opinii domnule?? este adevart ca sunte-ti un dependent, dar fara opinii. vreau sa va spun ca datorita unor oameni cu caractere sau chiar fara caracter ca si dumneavostra aceasta tara este unde este! Rusine ar trebui sa va fie, nimic mai mult si daca a-ti face mai multe liniste-te v-ar folosi mult mai mult! Eu sper ca doar faceti doar un joc prin comentaiile dumneavostra, si ca ave-ti inca puterea sa ganditi voi insiva! Nu stiu ce cauta oameni ca dumneavostra si ca multi altii, indiferent ca sunt la putere sau in opozitie, sunte-ti trasi la xerox toti!!

    RăspundețiȘtergere
  16. Laure, arunci un ochi la comentarii? :) Va cam fute lumea-n gura... :)

    RăspundețiȘtergere
  17. Schimba medicamentatia Traiane. Sau drogurile. Sau bautura. Ai ajuns de rasul tuturor.

    RăspundețiȘtergere
  18. Ba dupa mafia comunista nu vreti sa invingeti si mafia capitalista ? Retarzilor de partid si de stat. Sugeti pooola din Modrogan totata ziua

    RăspundețiȘtergere
  19. Aberati cu brio dle euro parlamentar.
    Taman ceea ce acuzati la ceilati au facut colegii dvs de partid si tovarasul presedinte. Minciuna pt a se alege pt inca un mandat. Dupa asta nu mai ramane decat "tacerea" pt cei destepti si "prostia" pt ceilalti (ca sa parafrazez un titlu de articol al dvs).
    Vi se potriveste mult prea bine. Oarecum pe directia "contrapartidei" ebei economice(Slow White) in cuvantarile sale demne de urzica in PE.

    RăspundețiȘtergere
  20. Domnule deputat Ungureanu, pentru a putea băga mai uşor pumnul în gura lacomă a stîngimii, vă rog să înaintaţi grupului de reflecţie propunerea mea ca, în următoarea Constituţie, să se reintroducă pe lîngă dreptul la muncă, datoria de a munci.

    Staţi! Nu vă oripilaţi. Într-o democraţie liberală, dreptul-datorie face din dreptul la muncă un drept negativ. Aşadar, efectele articolului constituţional amendat vor fi cu totul altele decît într-o Constituţie ce consacră proprietatea socialistă. Cu alte cuvinte, prin negativarea dreptului la muncă, statul va fi obligat să-şi bage nasul cît mai puţin în cocoloşirea şomerilor profesionişti, va fi obligat să renunţe la excesul de control în tranzacţiile comerciale. Mai mult, dreptul negativat face ca aserţiunea cum că proprietatea se prezumă licită să devină chestionabilă. În acest fel, echitatea, libertatea şi legalitatea vor fi mai bine apărate. Datoria de a munci consacră şi baza morală a vieţuirii.

    Aşadar, prin convertirea dreptului la muncă (pozitiv) într-un drept-datorie (parţial negativat), scăpăm de multe belele stîngiste. Aşa se face că în Constituţia Japoniei, art.27 să semene cu omologul său din Constituţia din 1965. Însă rezultatul practic se poate vedea în numărul comparativ de bugetari la mia de locuitori: cca 36 (Jp), faţă de circa 97 în Franţa.

    Acelaşi text i-l voi trimite şi domnului deputat Preda.

    RăspundețiȘtergere
  21. Pentru anonimul de mai sus: sugi tu pula zabalosule, bolshevic ordinar ce esti !
    V-am batut la motiune si tot nu va mai saturati prostalanilor !

    RăspundețiȘtergere
  22. O memorabila si profetica definitie a Statului data de un vechi liberal :

    "Statul este marea fictiune prin intermediul careia toata lumea se straduieste sa traiasca pe cheltuiala a toata lumea. "

    Frédéric Bastiat (sec.XIX)

    Liberalii clasici, cu simtul lor infailibil pentru libertate, au intuit, inca de pe atunci, fundatura etatista in care ne vom istovi cu totii.
    Paradoxal, dar statul actual - in toate variantele sale expansive, socialiste in esenta lor - a reusit sa reintroduca pe usa din dos privilegiile de tip medieval pe care liberalismul clasic tocmai reusise sa le anuleze.
    Statul actual, hipertrofiat ca functiuni, atributii si resurse - caleidoscopic multiplicat pentru coruptie - a ajuns o sursa de privilegii. Cu o notabila diferenta fata de elitismul celor de odinioara : astazi e sursa democratica (!) de privilegii ! Sau, linie de start LA privilegii.. Totuna.
    Nici statul romanesc nu face exceptie : e subiectul unei conspiratii generalizate, dar, in lipsa opresorului. Magistratii sau femeile de servici din regiile autonome, aviatori sau parlamentari, bugetari, sindicalisti sau miliardari de carton, toti isi "deduc" prin intermediul Statului majusculat tainul anticoncurential. Singura forma de competitie admisa in aceasta omerta anticoncurentiala e regula : fiecaruia dupa puteri, fiecaruia dupa incuscriri ! Or, asta, d-le Ungureanu, dupa cum bine ati remarcat undeva, genereaza delicte si patologii de grup : adica, iluzia democratiei romanesti. O harmalaie generala a partilor vatamate; mai ales in vremuri de criza sau deconturi reformiste.. Peste ani, din zilele astea - ca si din zilele Conventiei - va trebui sa facem veritabile eforturi pentru a indeparta zgura sonora si a retine adecvat tot ce s-a facut bine cu adevarat.
    Romania, din descendentza etatismului iliescian, e o gigantica termitiera in care multi sapa tuneluri pe cont propriu pana la prabusirea sandramalei. Statul, ca punct geometric al binelui comun, ramane, inca, a fi descifrat.
    Privilegiile care, in fata somatiilor reformiste, agrega spontan grupuri sociale si politice diverse, sunt expresia cea mai limpede a comunismului rezidual de care nu ne putem debarasa. Consimtim la ele ca intr-un vis neintrerupt de marea emotie din decembrie. E singura forma imaginativa prin care ne mai putem concepe laolalta..
    Din pacate, si statele occidentale sunt denaturate de pretentiile asistentiale - un fel de marxism "necanonizat" care nu face decat sa paraziteze plusvaloarea generata de piata libera, amenintand, totodata, libertatile incetatenite. Criza economica e parametrul de estimare ciclica a costurilor socialiste : in plin exces legiferator, hiperbirocratia europeana a abandonat deocamdata reglementarea dimensiunii si formei castravetilor intracomunitari (!), ca sa vada cum poate stinge incendiul..

    Daca resursele, umane sau materiale, ar cadea din cer (harnica presupozitie subterana a oricarui marxist) as fi primul socialist. Dar cum asa ceva nu pare a fi vreodata posibil, ma limitez sa inchei cu o alta definitie memorabila a statului, datorata unui roman :
    " Statul este sursa discreta a majoritatii problemelor noastre"
    Horia Roman Patapievici

    RăspundețiȘtergere
  23. Dar unde e principala comentatoare a lui TRU, Despina Vestea ? Unde-i ea sa ne ,,lumineze' si sa ne tranteascaq un citat din sigurul autor citit vreodata, Agilica ???

    RăspundețiȘtergere
  24. Statul social a ajuns la un sfârşit în cel mai clar mod posibil.

    RăspundețiȘtergere
  25. Ca bine a mai zis cineva:
    "Nu se poate legifera ca saracul sa fie liber iar bogatul in afara libertatii.

    Ceea ce primeste o persoana, fara a fi muncit pentru aceasta, trebuie produs de cineva, care, la randul ei, nu primeste pentru ceea ce a muncit.

    Statul nu poate da cuiva ceva, fara sa fi luat mai inainte de la altcineva.

    Cand jumatate din populatie vede ca poate sa nu munceasca, pentru ca cealalta jumatate va avea grija de ea, si cand jumatatea care a muncit realizeaza ca nu are sens sa mai munceasca, pentru ca altii sunt beneficiarii muncii lor, atunci acesta este sfarsitul oricarei natiuni.



    Nu poti multiplica bogatia divizand-o."

    RăspundețiȘtergere
  26. PDL nu e partid de dreapta ci de extrema dreapta. Seful sau a decis ca pensionarii si bolnavii trebuie sa moara! Pentru ca nu traim in Germania hitlerista, guvernul decide sa ia banii de medicamente din pensii si salarii, sa ia un sfert din salariul de portar al medicilor si sa falimenteze spitalele. URA!!!!! striga TRU, Cotoi si ...DREA!!!!!!!!!!!!!!!

    RăspundețiȘtergere
  27. Macar tu ai citit si ai aflat ca nu va mai putei ascunde, criminalilor!

    RăspundețiȘtergere
  28. Hantzy , Shadow , ce placere !
    Si ce inspiratie sa intru pe blogul celui care instiga la sange in Piata Universitatii in cazul in care pierdea seful lui alegerile.
    Macar v-am regasit.
    Si pe el ,ce-i drept !:):)
    Va salut cu simpatie.
    lil.

    RăspundețiȘtergere
  29. se pare ca resentimentarii (PeNaL-isti) de meserie s-au bagat in seama pe blog...


    nesimtitilor, mars la Biblioteca!

    bravo TRU!

    RăspundețiȘtergere
  30. Titlul comentariului lui TRU este excelent: Emil Boc este prim-ministru !!! Muriti de ciuda pesedacilor si penelacilor cu motiunea voastra de cacat !!!! V-am spus ca veti pierde in cel mai penibil mod. Muriti bolshevicilor !!!!

    RăspundețiȘtergere
  31. Imi plac tonul si limbajul folosite de admiratorii d-lui TRU. Cu adevarat dansul este citit si apreciat de intelectuali (pe care ii si reprezinta)... Sper ca si dansul citeste comentariile ca sa se bucure de Laur(i)...

    RăspundețiȘtergere
  32. Solutia alternativa, la solutia Basescu-Boc de taiere a pensiilor si salariilor!
    1.) Diferenta dintre cuantumul oricarei pensii in plata si plafonul minim de 1500 lei (sau cel mult 1700 lei), se impoziteaza cu 90%!
    2.) Diferenta dintre nivelul oricarui venit lunar din bani publici si plafonul minim de 3500 lei, se impoziteaza cu 90%!
    3.) Indemnizatia pentru cresterea copilului se va calcula la procentul de 65%, in loc de 85%, iar plafoanele actuale, minim si maxim, de 600 lei, respectiv de 4000 lei, se stabilesc la 600 lei, respectiv 2000 lei (sau maximum 2500lei)!
    4.) Daca economiile bugetare, obtinute la punctele 1.), 2.) si 3.), nu vor fi suficiente, atunci pensiile si veniturile lunare obtinute mai sus se vor impozita cu 5%, incepand cu cele mai mari de 1000 lei!
    Avantajele prezentei solutii fata de cea a lui Basescu sunt:
    1. Nu poate fi atacata in instante sau la CC, deoarece institue impozite, si modifica prevederi ale unor legi! (Legea ce stabileste indemnizatia…).
    2. Realizeaza o mai buna echitate in domeniul pensiilor si salariilor, pana la o legiferare definitiva in aceste domenii!
    3. Solutia mea nu se atinge de “ratia” de subzistenta a oamenilor (ca cea a lui Basescu), ci doar de “ratiile” de lux, de divertisment si de confort, ceea ce este mult mai uman si mai acceptabil!

    Prezint adresarea mea catre “Nasul”.
    Nasule!
    Daca in aceasta seara (14-06-2010), nu citesti tutror romanilor solutia alternativa (anexata alaturat), la solutia Basescu-Boc, iti semnezi atat DOVADA de tradator al poporului roman, cat si pe cea de complice la tentativa de genocid impotriva poporului roman, savarsita de Traian Basescu! Caci atentarea la “ratia” de subzistenta a milioane de romani, este, fara dubii, tentativa de genocid! Solutia mea “atenteaza” pentru cei vizati, cel mult la “ratia” de lux, de divertisment si de confort, iar numarul celor vizati este infinit mai mic! De aceasta data complicitatea ta va fi cunoscuta de tot poporul roman, deoarece fila alaturata este copiata in 500 de exemplare (iar la nevoie se va suplimenta) ce vor fi distribuite in toate punctele de protest din Capitala, unde voi spune, inclusiv in fata camerelor TV, ca ai primit solutia alternativa, pe care insa n-ai citit-o in emisiunea “Nasul”, si ni nici nu ti-ai exprimat public optiunea pentru una dintre cele doua solutii! Sambata dupa amiaza (12-06-2010) am transmis solutia mea lui Ioan Stanomir, seful Comisiei Prezidentiale pentru modificarea Constitutiei. In aceste conditii “colegii” trebuie sa-l contacteze pentru a afla pentru care din cele doua solutii a optat domnia sa! Duminica voi fi “pe teren” incercand sa transmit solutia mea cat mai multor politicieni, jurnalisti si persoane publice! Nu cei care vor respinge solutia criminala a lui Basescu vor fi vinovati de eventuala ratare a urmatoarei transe de la FMI, ci Traian Basescu, care nu s-a consultat cu nimeni pentru a adopta cea mai buna solutie pentru poporul roman! Suntem aproape de momentul Adevarului! Salveaza-ti onoarea pe ultimii metri (pentru a nu ti se oferi un sul de hartie igenica…)! Dumnezeu sa-ti dea gandul cel bun, pentru viitorul tau si al poporuli roman! Cu speranta in Recuperare, Dumitru Rizoaica.
    Bucuresti, 13-06-2010, 01;00h.

    RăspundețiȘtergere
  33. Anonimul pesedache iar bate campii mai sus. Sa ne sugi pula si mie si Nasului, bagati in cur solutia "miraculoasa".
    Solutia adoptaata de Presedinte si Premier nu are alternativa !!!!

    RăspundețiȘtergere
  34. Vai, vai! Ungureanule esti jalnic... iar ai gresit titlul! este inadmisibil...
    Stimati cititori, titlul corect al acestui post este:
    "Emil Boc (sau Bob?) - prim ministru"
    Titlul corect este:
    "Emil Bob - prima donna"
    Titlu alternativ:
    "Emil Bob - prima balerina" ... pacat ca-i schioapa, din nastere. Dar este prim solista trupei de balet a conacului de la cotroceni... sau snagov mai nou (fara filtru!)

    RăspundețiȘtergere