Ponta pe divan




Eșecul Moțiunii de Cenzură e eșecul privat și politic al lui Victor Ponta, liderul vorbăreț și aproape isteț al PSD. Crin Antonescu nu intră și n-a intrat vreodată în această discuție care presupune personaje politice cu existență reală. După căderea Moțiunii, avem deja un caz Ponta. Datele erau vizibile în opera televizată a liderului PSD. Ele au devenit, acum, odată cu deraierea infantilă la primul test politic serios, o problemă majoră. E liderul opoziției apt de această răspundere?


Detaliile foarte psihanalizabile ale cazuilui Ponta spun că ne aflăm în fața unui situații tipice de săritor pe sub ștachetă. Primul indiciu vine din oratoria prea slobodă și din veselia cinică a unui om care intră și iese din studiourile tv neînsoțit de umbra vreunei idei. Victor Ponta vorbește mult în studiourile tv dar se pierde în momentele tari și neregizate ale jocului politic.


Discursul rostit în Parlament, în chiar ziua Moțiunii de Cenzură, a fost o colecție de repetiții circualre, cu o structură de idei slabă și cu o insistență suspectă asupra cîtorva argumente fixe. Evident, discursurile de gîndire firavă și mare insistență pe clișeu exprimă de regulă personaje timorate care încearcă să " se acopere" verbal, refuzînd contactul cu temele serioase și reciclînd argumente fără relevanță. În ordinea frecvenței, argumentul care conduce clar discursul lui Victor Ponta e trimiterea obsesivă la neprihănirea care îl desparte de politicienii pătați de comunism.


Victor Ponta revine inevitabil asupra meritului său major: nu a fost comunist și n-a profitat de avantajele celor ce au făcut parte din aparatul de partid comunist. Obsesia autopurificatoare a lui Victor Ponta e suspectă. Ea sugerează o problemă: Ponta e în căutare de merite dar nu poate găsi mare lucru în afara noncomunismului. Cu alte cuvinte, Victor pinta se refugiază într-o situație care nu îi aparține, pentru că e un accident calendaristic și nu o vocație. Victor Ponta s-a născut prea tîrziu pentru a fi comunist dar nu vrea să știe că acest fapt nu e un merit ci un dat cronologic. Insistența iritantă a domnului Ponta ar spune, mai departe, oricărui psihanalist că pacientul regretă situația sau că ar fi găsit viața mult mai ușoară în condițiile în care biografia nu i-ar fi jucat o festă. E mai mult decît o băniuală. Pentru că, de fapt, în viața trăită și reală, Victor Ponta, omul care spune mereu că nu a gustat comunsimul, s-a înhăiat cu comuniștii, a pariat pe experiența de viață a unor veterani comuniști și a făcut carieră sub protecția lui Ion Iliescu.

Pe scurt, Victor Ponta vorbește excesiv pe tema " n-am fost comunsit" și deloc despre ideile și acțiunile care îl fac, pe el și partidul lui, radical diferit de comuniști. Victor Ponta are ceva de ascuns și, pe măsură ce luptă verbal cu problema, se autoincriminează.


PSD e posesorul unei probleme umane mai vechi și a reușit să dea de una și mai mare: e condus de un pacient cu probleme serioase. Următoarea investiție a partidului trebuie să fie un divan de psihanalist.