07 noiembrie 2010

Dăunescu

Dumnezeu să-l ierte! Și are ce să ierte. Adrian Păunescu a fost, din 1970 încoace, o prezență enormă și insistentă pînă la autoimpunere, în viața României de stradă, stadion, ziar și partid. Toată lumea care
conta sau nu conta, toată lumea cu carte sau fără carte, toți cei ce și-au dorit-o și toți cei ce nu și-au dorit-o, tot ce s-a scris și tot ce n-ar fi trebuit scris, toți și toate au fost atinse de suflul taurin al acestei turbine colosale de produs vorbe în versuri, adeziuni și coeziuni de masă, emoții simple și nutrețuri poporale pentru un ego nesfîrșit. Adrian Păunescu a fost persoana hiperpublică a ultimilor 40 de ani de viață publică suprimată sau liberă și, din acest motiv, judecata lui Păunescu nu trebuie mutată în ceruri ci trebuie gîndită și rostită, aici și acum. Un personaj public promite, de la bun început, să fie al celor pe care încearcă să-i ia cu el spre
bine și adevăr. Un personaj public acceptă, adică, să fie judecat, la sfîrșit, de publicul pe care susține că îl slujește. Iată de ce interdicția de verdict, dictată în cazul lui Păunescu de formula după care cei de-abia plecați nu trebuie comentați și judecați, moare în aceași zi cu personajul în cauză. Adrian Păunescu s-a străduit vulcanic să facă din noi ceva pe gustul și după nevoile lui. Prin urmare, avem, acum, dreptul și datoria să spunem ce credem despre asaltul de 40 de ani al lui Păunescu asupra vieții publice românești.

Posteritatea lui Păunescu a început catastrofal. Cu o demonstrație televizată de autosuspendare: Păunescu a fost proiectat instantaneu pe contur de poet național și înțelept popular. Televiziunea publică a reușit, de pildă, să difuzeze, în reluare, cîteva ore de înregistrări de Cenaclu Flacăra. E, prin urmare, de aflat: cînd va începe televiziunea publică să difuzeze în reluare cuvîntările lui Ceaușescu? Altfel spus, la 20 de ani după ce obligația de a-l asculta și omologa pe Păunescu a dispărut, o parte însemnată a organizațiilor care se prezintă în România pe post de presă au dovedit că n-au avut timp suficient să gîndească. Sau, poate, opera și persoana publică ale lui Păunescu au rezistat schimbării de timpuri și își merită admirația?

Prima și ca mai gravă dintre propunerile pe care le-am înghițit pînă și după dispariția lui Păunescu e că am pierdut un mare poet, poate chiar Poetul Național - într-o ediție adecvată epocii post-eminesciene. Ar trebui mai întîi remarcat că Eminescu a fost un detractor doctrinar al epocii istorice și politice în care a trăit. Păunescu nu se face vinovat de vreo crîcnire sau cugetare critică. Propulsat și amanetat de mașina de propagandă comunistă, Păunescu a făcut un zgomot aluvinoar cu voie de la toate polițiile și, încă mai mult, a primit în antrepriză cîteva din adevărurile incomode pentru politrucii partidului: existența Occidentului liber și prosper, existența culturii înalte a României pre-comuniste și, chiar, calitatea superioară a culturii din afara lumii comuniste. Păunescu a preluat toate aceste sarcini și le-a rezolvat cu o demagogie irezistibilă pentru oamenii care credeau că vor găsi în cenaclul ambulant al lui Păunescu un refugiu sau poteca spre cultura liberă.

”De la Bîrca la Viena”, o carte de propagandă mascată reportericește, a avut un succes colosal. Așa cum are o gură de aer sau un pachet cu mîncare într-un dormitor de penitenciar. Cartea lui Păunescu a explicat tuturor celor ce au fost împiedicați să iasă vreodată din țară, că, da!, Occidentul, există, e interesant și chiar simpatic dar n-are voința și, mai ales, altitudinea viitorului plenar al socialismului românesc. Cu asta, Păunescu a înlocuit, dintr-o carte și un foc, zece ani de propagandă. Sinceritatea trucată, scrisul lizibil și curajul bine dozat cu care Păunescu ”a spus lucrurilor pe nume” au convins sute de mii de oameni, altfel sătui de discursurile de partid.

Cenaclurile plimbate de Păunescu de la un cap la altul al țării au dat unei mase enorme de tineri iluzia culturii libere. La Cenaclul Flacăra se putea asculta rock și folk, se recita Shakespeare sau Whitman sau Vasile Voiculescu. Tot acolo era invocată misterios și sentimental o Basarabie mitică, aflată în nu se știe ce țară și sub nu se știe ce ocupație. Toate erau spuse și admise, cu o condiție: adeziunea scandată la Ceaușism, sub îndrumarea răcnită a unui Păunescu transformat în direcție și conștiință de grup. Păunescu a fost cel mai important și cel mai eficient motor de propagandă al aparatului de propagandă comunist. Așa-zisele lui acte de dizidență literară, nu trebuie confundate cu actele de conștiință. Poeme ca Analfabeților s-au născut numai pentru că și numai cînd instituția Păunescu avea neplăceri: înlesniri incomplete pentru revista Flacăra, favoruri refuzate unui om care cerea mult mai mult decît prevedea contractul cu Partidul și, în sfîrșit, dizgrația oficială, după un Cenaclu farsă soldat cu mai multe vieți pierdute, la Ploiești. În rest, cîtă vreme apetitul grandios al lui Păunescu a fost răsplătit, totul a fost bine și România lui Ceaușescu a făcut figură de paradis în opera lui Păunescu.

De altfel, dizidența de care Păunescu a început să vorbească în gura mare, după 1989, e o fabricație convenabilă întregului pluton care încerca trecerea de la servilismul de partid la orgoliul democratic. Adevărul e că Păunescu a petrecut ultimii cîțiva ani ai regimului comunist, cerșind disperat reabilitarea și propunînd, în schimb, denunțuri publice sau mici lingușeli trimise lui Ceaușescu din paginile revistei Contemporanul, unde partidul îi alocase o nișă, după încetarea muncii de stadion.

Toxicitatea lui Păunescu poate fi măsurată în curbura care strîmbă, și astăzi, gîndirea comună a milioane de români, îndreptînd-o spre provincialism, mediocritate și kitsch. Căderea acestor oameni și, odată cu ea, înapoierea României sînt culpa directă a lui Păunescu. În fond, Păunescu i-a cerut și i-a avut pe mînă. Magistrat și educator de mulțimi, Păunescu a stîlcit cel puțin o generație. Acolo unde suflete și minți încă proaspete cereau un alfabet de sinceritate minimă, Păunescu a turnat cisterne de provincialism, patriotism pro-comunist, mîndrie pentru rugina industrială a ceaușismului și mistică anti-modernistă. În toată această operație de îndoctrinare colectivă, poezia lui Păunescu a jucat rolul de pivot sentimental. Păunescu are reputația unui mare poet, dar acest mit nu e altceva decît reflexul deplin al unei epoci de degradare culturală pilotată energic de chiar fabrica de rime Păunescu.

Adevărat, Păunescu a pornit cu talent, la sfîrșitul anilor ’60, promițînd un declamator de bună energie romantică, dar asta a fost tot. Păunescu a sugerat veridic un Beniuc epurat. Atît. Legenda debutului strălucit al lui Păunescu e mai mult decît discutabilă. Opera lui Păunescu a devenit, rapid, un tsunami versificat. Păunescu poetul a fost complet anihilat de un automatism care a ștanțat prozodic covoare de proză sau jurnalism banal. Păunescu a doborît coregrafia rimată grațios de Topîrceanu sau Minulescu și a coborît-o pînă la tembelismul cîntat al textelor de brigadă. Ce e permis folclorului de terasă sau agitatorilor de meserie nu poate trece, însă, drept poezie. Sau, dacă trece, e semnul unei derute culturale grave.

Păunescu a demisionat înainte de a descoperi poezia mare. Cei ce îi evocă, astăzi, geniul poetic, nu știu despre ce vorbesc și pentru că tot nu știu depre ce vorbesc insultă o generație superbă de poeți pe care Păunescu a acoperit-o, suflînd în megafoanele propagandei comuniste. A-l face pe Păunescu mare poet înseamnă a-i condamna la uitare și dispreț pe Leonid Dimov, Virgil Mazilescu, Emil Brumaru, Daniel Turcea, Ilie Constantin, Ileana Mălăncioiu, Șerban Foarță. Anii ’60 și ’70, anii pe care Păunescu pretinde că i-a definit literar, ne-au dat o suită de poeți vecină cu miracolul. Încă mai puțin așteptată a fost explozia poetică a anilor ’80, anii în care Păunescu trona, amplificat de tiraje aprobate și publicitate tv: mari poeți ca Ion Stratan, Cristian Popescu sau Mircea Cărtărescu au scris asumîndu-și anonimatul și au dezvoltat un limbaj poetic nou. Într-o epocă de mizerie tragică, poeții generației ’80 au creat un mod de cunoaștere tragică și au refuzat să se predea festivismului de traforaj întreținut public și săptămînal pe șantierele lui Păunescu.

Istoria literară va infirma urgia copitoasă a galeriei pro-Păunescu. România scriitoare și cititoare va redescoperi, poate, cîndva demnitatea poeziei și adîncimea limbajului. Pînă atunci, injustiția va continua, iar bunul gust și meditația poetică românească vor aștepta revenirea din ecoul proletar în care au fost înecate de supraproducția lui Păunescu. Deplasarea percepției culturale românești spre rudimentar, folcloric și kitsch provincial e cea mai de seamă ispravă a masacrului poetic păunescian.

Adrian Păunescu s-a agitat, într-un delir politico-literar grandios și egal cu propria sete de mărire. Marele declamator a fost, însă, o conștiință mică, un zgomot menit să acopere groaza de luciditate. Sentimental, gata de vorbe mari în fața oricărei întîmplări, Păunescu a fost autorul unei psihoze de elan permanent care și-a propus să ia locul realității și să scuze prostia, indolența și opresiunea la putere. Păunescu a înșelat toate sufletele, a mințit toate generațiile și a dăunat pe toate planurile. Păunescu a plecat dintre noi cu numele schimbat: Dăunescu.


84 de comentarii:

  1. "E, prin urmare, de aflat: cînd va începe televiziunea publică să difuzeze în reluare cuvîntările lui Ceuașescu?"
    Cam cand o da si paginile tale de limbi in curul Carmaciului. Cel de dinainte de '89, ca pe astealalte le vedem zilnic.
    "Marele declamator a fost, însă, o conștiință mică, un zomot menit să acopere groaza de luciditate." La fel ca marele gazetar sportiv, numitul TRU.
    Daca si tu ai inceput sa-l injuri pe paunescu, incepi sa mi-l faci mai uman decat a fost! Laturo!

    RăspundețiȘtergere
  2. http://waszlaw.wordpress.com/2010/11/07/pentru-prosti-lasi-si-alte-tipuri-de-sobolani/

    RăspundețiȘtergere
  3. TRU, nu ma feresc sa-ti spun ca esti un mare dobitoc, un om ratat inca de la nastere. Stii ceva, cad tu o sa mori nici familia ta n-o sa te planga la cat venin si ura emani. Tu si celalalt retard Tismaneanu sunteti doi frustrati ca sunteti doi paduchi pe langa Paunescu. Esti un infect

    RăspundețiȘtergere
  4. foarte pertinente punctele de vedere!

    cei care au postat inaintea mea se pare ca nu sunt de acord cu dumneavoastra, dar cum retorica lor nu poate sustine ceva mai mult de injurii virulente, cred ca trebuie ignorati si nimic mai mult. probabil de la Paunescu au invatat sa vorbeasca asa elevat si sa argumenteze printr-o harmalaie de invective.

    RăspundețiȘtergere
  5. Proletcultist -asta a fost Paunescu.

    Poezia, scrisul de valoare conduc la dezvoltarea spiritului uman .Nu este cazul la Paunescu. Activitatea lui a dus la involutia intelectuala a celor care-l frecventau.
    Paunescu a fost un exponent tipic ,reusit al propagandei comuniste care a a ucis peste 100 000 miloane de oameni in lume.

    Perfecta caracterizare i-ati facut:
    "Deplasarea percepției culturale românești spre rudimentar, folcloric și kitsch provincial e cea mai de seamă ispravă a masacrului poetic păunescian"

    RăspundețiȘtergere
  6. Domnule UNgureanu,
    TVR a difuzat reluari ale cenaclului, dar a avut pozitia cea mia impartiala la stiti, referitor la biografia lui Paunescu. A avut si astazi la Editia Speciala, emisiunea e pe site, si un interviu foarte critic cu Andrei Cornea, despre subiectul poet de curte, proletcultist.
    Critica mea catre Dumneavoastra este legata de dl Basescu, care a dus flori la sicriul lui Paunescu si l-a catalogat ca pe 'un mare patriot', asta dupa ce acum 2 ani, in Raportul COmunismului, il facea vinovat de MAsina de propaganda Ceausista.
    O intrebare: Ce credeti despre noua doctrina crestina din PDL: vad ca propovaduieste 'iertarea pacatelor domnilor " Solomon, Falca, PAsat"?

    RăspundețiȘtergere
  7. @Anonim -ora 00.04

    Ca sa intelegeti pozitia Dl Basescu urmariti link-ul de mai jos .

    http://riddickro.blogspot.com/2010/11/deci-ati-inteles-sobolanilor-rosii.html

    RăspundețiȘtergere
  8. Foarte bine spus si scris. Ati spus mult adevar cu postarea asta.

    RăspundețiȘtergere
  9. tru despre Paunescu = Rade ciob de oala sparta!

    RăspundețiȘtergere
  10. Bai Cristal, prolet-cultist a fost tatal actualului ministru de externe, numitul Baconschi, care scria "Mai trece o noapte şi mai trece o zi. Şi se ascute lupta dintre clase. Iar chiaburii se arată a fi, Elemente tot mai duşmănoase".
    Habar n-ai ce spui!

    RăspundețiȘtergere
  11. Vă recunosc dreptul la o părere despre Păunescu. Însă exprimarea ei( în cazul în care e una negativă) " aici " şi mai ales " acum " este dovadă de nesimţire. Faţă de familie, faţă de prietenii omului avem datoria să ne abţinem câteva zile în a ne exercita dreptul la cuvânt dacă nu avem ceva frumos de zis ( pe principiul " despre morţi numai de bine" ). Opera poetului ne aşteaptă analizele, nu e nicio grabă. Putem să ne facem cunoscute părerile , dispreţul peste câteva zile . Nu trebuie să vărsăm azi tot veninul, cei care suferă sunt oameni vulnerabili , copii care şi-au pierdut tatăl, prieteni care îşi văd plecând pe unul de-al lor. Nu credeţi că sunt lovituri destul de grele?. Dacă aţi fi avut bun simţ articolul ăsta nu ar fi fost postat azi.
    Şi ce rezolvaţi cu vorbele astea? Confirmaţi bănuiala că nu sunteţi de acord cu ce susţinea Adrian Păunescu, nu îi aprobaţi metodele şi nici forma de exprimare. Avea cineva vreo bănuială că lucrurile stăteau altfel?
    Reuşiţi să demonstraţi doar lipsă de educaţie( undeva in cel de-al şaselea din cei şapte ani de acasă învaţă omul decenţa şi respectul faţă de durerea semenilor). Aţi pierdut o ocazie perfectă de a dovedi eleganţă sau măcar bun simţ. Mare păcat!
    Rămâne de discutat dacă aveţi dreptate în cele două subiecte pe care le abordaţi. Dar nu acum.

    RăspundețiȘtergere
  12. A murit un Comunist, big deal !

    bravo TRU!

    RăspundețiȘtergere
  13. De data asta mă declar 100% de acord cu TRU...

    Manifestarile exagerate din jurul îngropării lui Jurasic Porc arată ce categorie largă de handicapaţi şi/sau interesaţi de proliferarea ceauşismului există în latrina asta de ţară !

    RăspundețiȘtergere
  14. @ CM : Vad cum sunteti foarte atent cu "oamenii ce sufera ce sunt vulnerabili",ba si cu prietenii raposatului, stiti sa manevrati cu "eleganta" si "bun-simtul"... Ati avut,domnule iubitor de criminal Chucky-antonescu-ayatollahul opozitiei, aceeasi coloana vertebrala dreapta,aceeasi compasiune pentru urmasii acestora ? "Carmen Păunescu, soţia poetului Adrian Păunescu, este liberă, la şase ani după ce a ucis trei persoane. La data de 31 iulie 2004, în timp ce Carmen Păunescu conducea o maşină de teren către Craiova, a intrat într-o depăşire a unei coloane de maşini.
    Jeepul a lovit frontal un autoturism Dacia Nova care circula din sens opus. În urma impactului, au murit pe loc Marin Burlan şi soţia sa, Ileana. Fata cea mare, Laura, în vârstă de 18 ani, a decedat câteva ore mai târziu" Dvs.ne dati lectii de decenta si respect ?! SILA si SCARBA...

    RăspundețiȘtergere
  15. Adevarat, sila si scarba......pai, s-avem pardon, asta a fost mare poet? Are dreptate 110% TRU< pai daca Porkul a fost mare poet, Ileana Malancioiu, Leonid Dimov, ce-au fost?????
    Cetateanul din STOmer

    RăspundețiȘtergere
  16. Nu este vorba despre poetul Păunescu, ci despre activistul şi propagandistul comunist Păunescu.

    Cenaclul Flacăra a fost o supapă (ca să nu bubuie sistemul, se mai tolerau mici "ieşiri")şi un mecanism de îndoctrinare cu un fals naţionalism.

    RăspundețiȘtergere
  17. Adrian Paunescu a publicat 57 carti,Sandra Brawn , cateva sute.Ceeace nu stiu este cine l-a certificat pe Adrian Paunescu ca mare poet,poet national,unic urmas al lui Mihail Eminescu.Adica as vrea sa stiu parerea oficiala a Uniunii Scriitorilor,parerea Academiei ,ca sa imi limpezesc parerile emotionale fara discutie,avand in vedere viata si activitatea poetului.

    RăspundețiȘtergere
  18. draga tru.... te simti eliberat, nu mai e Paunescu! nu mai poate sa-ti faca nimic, mic pigmeu frustrat, un nimeni in viata si, cu siguranta, un nimeni dupa moarte... mi-e mila de tine! (si ai avut nesansa sa fii si urat!)

    RăspundețiȘtergere
  19. Doamne, ce minunat scria Leonid Dimov

    Leonid Dimov - Poemul esentelor
    Treceau orele, treceau norii, treceau mamelucii,
    Iar eu am visat azi-noapte ca mi-am pierdut papucii...
    Desi stiam înca din lenesa tinerete
    Ca naratiunea, ironia, imaginile glumete
    N-au ce cauta în cadente:
    Ca poezia tine de esente.
    Eu însa, elev fiind, ca toti naucii,
    Îmi pierdusem - pe coridoare ori în sali – papucii
    Si-i cautam, desi era ora de fizica,
    Desi acuzat eram ca nu ma dedau la metafizica,
    De catre ceilalti versificatori din urbe,
    Ci ca tot umblam prin scaieti, grohotisuri si turbe.
    Îmi cautam, deci, papucii cu pompoane albastrii
    Pe sub banci, pe sub catedre, pe sub sepcarii
    (Adica sirurile de sepci atârnate de cuiere,
    Daca-mi îngaduiti aceasta putere
    De a da cuvântului o semnificatie
    Alta decât cea oferita spre consumatie),
    Stiind prea bine ca la o anumita etate
    Se poate cauta un nasture cazând în eternitate,
    Sa poti asa-ntr-o doara sa chemi pe Cineva,
    Prin candeluri o raza silind a furnica
    Si ca poti sari raiului ulucii
    Cautându-ti papucii,
    Noaptea prin sali de marmura multicolora,
    Cuprins de spaima ca n-ajungi la ora,
    Ca poti culege zilnic în geanta
    Câte-un bulgare ori piatra boanta,
    Precum a facut acel factor postal –
    (Cu numele piesei de sah numita cal)
    Ducând locuitorilor telegrama ori chitanta –
    Un palat de-a pus jos toata Franta.

    RăspundețiȘtergere
  20. "Asa cum are o gur? de aer sau un pachet cu mincare intr-un
    dormitor de penitenciar. "-Intadevar eu asa am perceput cenaclul Flacara.
    Roger Waters are 63 de ani eu am 43,sunt fericita ca am sa il vad in iunie
    concertand la Budapesta,ar fi fost normal sa il pot vedea si cand aveam
    16ani si el 36 de ani,as fi preferat sa pot sa strig
    :"We dont need no thought control"in loc de "Traiasca Ceausescu!".
    Revederea imaginilor de la Cenacul Flacara,imi provoca o imensa
    tristete,sentimentul unei adolecente ciuntite,noi atat am putut,noua atata
    ni s-a permis.
    Nu am putut fi idealisti am invatat foarte repede ce este compromisul.Daca
    doream ceva care sa semene cu un concert ,
    trebuie sa suportam un ins de o moralitate indoielnica care ne indeamna sa
    strigam lucruri in care nu credeam.
    Acum acele imagini ni se prezinta ca niste concerte extraordinare,ce
    memorie scurta au oameni, acolo e adolecenta noastra limitata de un sistem
    bolnav
    sistem care nu ar fi putut exista fara cei ca Adrian Paunescu.

    RăspundețiȘtergere
  21. Apreciez analiza dumneavoastra si tin sa mentionez ca sunt intru totul de acord.

    RăspundețiȘtergere
  22. CRYSTAL CLEAR> "a ucis peste 100 000 miloane de oameni in lume" ... nebunule, care esti tu nebun, si-au facut norma si pentru viitorime.... o suta de miliarde!!!!! wow!!!!si cand te gandesti ca populatia pamantului e de fro cinci miliarde si ceva... vizionarule!!!

    RăspundețiȘtergere
  23. Adrian Păunescu a fost un halucinant amestec de mâzgă, explozibil, bale şi filigran...

    RăspundețiȘtergere
  24. Tam-tam-ul de inmormintare este specific romanesc, si creste direct proportional cu nivelul de controversa a mortului. Nu cred ca este cazul sa ne "suparam" pe canalele media ca au sarit sa inhate subiectul si sa isi creasca audienta, pentru ca asa fac de fiecare data, cu fiecare mort mai mult sau mai putin celebru.
    Cit il priveste pe A.P., nu cred ca este singurul om care a gresit fata de poporul acesta - este doar cel mai (re)cunoscut dintre ei.
    In alta ordine de idei, daca romanilor nostri dragi si scumpi nu le-ar conveni sa fie dirijati (sufera de un nivel de comoditate inadmisibil), nici comunismul, nici influenta lui A.P., nici chiar regimul de astazi nu s-ar fi intimplat. Problema noastra e mult mai grava, tine de o incapacitate nationala care singura a creat, de-a lungul timpului, conditii favorabile abuzatorilor acestui popor. Prin urmare e absolut inutil sa condamnam pe cineva (in speta, aici, pe A.P.), cita vreme nu numai ca nu rezistam in fata spalatorilor de creier, dar nici macar nu ii recunoastem ca atare.

    RăspundețiȘtergere
  25. Singurul regret legat de moartea lui "Purcigă-l toaca" e că nu s-a petrecut mai demult...

    Ca acu' vreo câteva decenii bune !

    RăspundețiȘtergere
  26. @ anonim,
    Da , atunci am fost foarte supărat pe lipsa de reacţie a instituţiilor .
    Însă acum susţin că soţia, copii şi prietenii lui Păunescu nu trebuie agresaţi. Orice am avea de reproşat vom putea să o facem după ce trece puţin timp. Atât ceream ,în numele eleganţei şi a bunului simţ, un răgaz. Câteva zile să li se usuce lacrimile .
    Despre Carmen Păunescu şi accidentul provocat de ea întreb cum se poate? Cât mai durează până reformează ăştia România aşa cum au promis? Din două una, ori CP e nevinovată şi atunci să o lăsăm în pace, ori e vinovată şi atunci cineva ar trebui să răspundă pentru imunitatea care i se oferă. Cine, Antonescu? Ponta ? Cine administrează România de ani buni ? Cine promite de 6 ani că pune lucrurile în ordine, Iliescu, Vântu?
    @ alt Anonim, imposibil de identificat
    Dacă acum 30 de ani strigaţi Trăiască în loc de we dont need thought control ( nu ştiu de ce aţi sărit peste "we dont need education" nu sună bine să te identifici cu asta, nu? )e pentru că vroiaţi. Aţi cedat , v-aţi vândut sufletul pe o melodie, sunteţi la fel de vinovat. Cunosc oameni care n-au strigat " trăiască" , ei au dreptul să vorbească despre intransigenţă. Eu am reascultat Cenaclul şi am găsit muzică bună ( printre tone de prostii) voci bune ( printre chirăieli groaznice).Îmi propun să reţin aceste redescoperiri. Sistemul nu putea exista fără noi cei mulţi. El s-a instaurat fără A Păunescu şi ar fi găsit alte portavoci în lipsa lui( Boc de exemplu se pregătea de zor braţ la braţ cu Vasile Dâncu şi Ioan Rus - asta la Cluj)
    Apropos când citiţi articolele lui TRU despre Băsescu nu vă cutremură fiorul acela de scârbă, nu vi se zbârleşte memoria ? Asemeni răposatului, TRU crede despre şeful său că e cel mai... că e singurul...
    Norocul lui ( despre TRU vorbesc ) este că n-are charisma sau cum oţi vrea să îi spuneţi , că altfel ar trebui să se scuipe în oglindă peste 15 ani ( asta dacă va avea o minimă consecvenţă)

    RăspundețiȘtergere
  27. L-ați scos din context. Personal, nu sunt nici pro, nici contra Păunescu. Sunt pro-emoția construită de el în acele vremuri negre, oarbe și surde. Este greu de uitat ceea ce a oferit el ATUNCI, când NIMENI nu oferea absolut nimic oamenilor (maselor adică), decât interdicție la gândire, exprimare, informare, când le erau furate cu sila și drepturile umane elementare pe care o societate cică le construiește pentru oameni. Într-o epocă când necesitățile biologice nu îți erau asigurate - nu date de-a moaca, pe gratis, ci pur și simplu le vedeai doar în vitrinele unor ”shop-uri” unde tu, cetățean al țării, nu aveai acces. Dacă erai prins înăuntru, înfundai pușcăria și nimeni nu-ți dădea de urmă! Am fost la un pas de această experiență nu pentru că am intrat într-un shop, ci pentru că am îndrăznit să scriu o carte poștală peste graniță!! -, fenomenul Cenaclului Flacăra era singura oază spirituală și culturală permisă. Vina lui a fost că îi făcea concurență lui Ceaușescu, putea să adune mulțimi imense și să le disciplineze în mare parte, de unul singur! Vina lui a fost că nu putea rămâne un anonim, avea ceva de transmis maselor și pentru a putea transmite, a practicat un fel de prostituție. Lucru care i-a permis accesul către oamenii ce alcătuiesc nația asta și acestora li s-a permis accesul către el și mesajele exprimate de el prin ceea ce astăzi este numit ”versificare ieftină”.
    Polemica asupra a ceea ce a făcut sau nu a făcut Păunescu nu se va liniști niciodată și până la urmă rămâne o chestie de percepție și de gustibus, e foarte clar. Omul a recunoscut că da, a crezut în ideile și sistemul ceaușist, până la un anumit moment. Nu s-a curvăsărit după aceea, să spună ”Ce?? EU? Am zis eu așa ceva? Never ever!!”
    Spuneați acolo ceva de genul că a lăudat atunci când i-a mers lui bine și a criticat atunci când nu i se aproba ceva. E puerilă abordarea, cunoașteți mulți care să nu facă chestia asta în viață? Ține de ființa umană și de instinctul de supraviețuire. Așa era atunci, se punea problema reală de supraviețuire. Astăzi, se pune problema de a avea mai mult, nu mai ajunge un Hammer, ci se vrea o rulotă-ntreagă pe post de limuzină.
    Mie personal mi se pare un comentariu nedrept în mare parte. Dar e dreptul fiecăruia de a fi pro, contra sau indecis.
    În comparație cu ceea ce face mass-media de astăzi populației din România - și o tot face de vreo 20 de ani -, fenomenul Păunescu rămâne lăudabil, nu credeți (așa, că și el și mass-media se adresează maselor, până la urma)?? ASTA ar trebui comentat, dezbătut serios și schimbat de urgență.

    RăspundețiȘtergere
  28. @ ortodox
    Mă nedumereşte alăturarea dintre ID ul dumneavoastră şi tonul scelerat pe care vă exprimaţi ideile. Un ortodox care să regrete că moartea cuiva nu a survenit mai repede...
    Hm ! Unde vă este puterea de iertare, speranţa în îndreptarea păcătosului? Cum rămâne, părinte cu celălalt obraz?

    RăspundețiȘtergere
  29. În comparație cu ceea ce prestează mass-media actuală - și mass-media și Păunescu se adresează maselor, nu? -, Păunescu a fost chiar ”o daună” benefică. Cu condiția de a nu-l sustrage din contextul epocii, domnule Ungureanu.
    Comentasem mai mult, dar probabil piticuți de ordin tehnic nu au fost de acord cu amploarea mesajului meu, așa că mă rezum doar la concluzie.

    RăspundețiȘtergere
  30. Adrian Paunescu a reusit performanta sa mute romanii dintr-o cusca mai mica in una mai mare.Atat pentru artisti,cat si pentru ascultatori sau privitori a fost o gura de oxigen , care, alaturi de Europa Libera,Televiziunea sarba,cea moldoveneasca din 2006 ,ne-a dat o speranta ca poate exista un viitor.Asa cum am vazut cu totii,Adrian Paunescu nu s-a dezis niciodata de comunism,Ceausescu ,dar ,vorba dlui.Iliescu ,a incercat sa-i dea o fata umana.Puteti sa-mi aratati ce tari mai au astfel de regimuri in lume ? Trebuie sa lasam Academia Romana sa se pronunte asupra valorii artistice si sa nu ne preocupam o vreme de omul Adrian Paunescu.

    RăspundețiȘtergere
  31. @ anonim , m-a stimulat metafora ta. E de discutat , e un lucru bun să muţi un grup de oameni într-o cuşcă mai mare sau nu e . E preferabil să îi laşi să se dea cu capul de pereţii stâmţi şi din două una ori se tâmpesc de tot, ori explodează ( după cum cunoaştem noi românii cred că ştiu care ar fi fost varianta) ?
    E corect să priveşti situaţia dintr-o cuşcă superiaoră confortabil celei de-a doua menţionată şi să strâmbi din nas superior?
    Cum să judecăm azi cele întâmplate atunci ? Ca o EVOLUŢIE incompletă sau ca o evoluţie INCOMPLETĂ?

    RăspundețiȘtergere
  32. Excelenta sinteza: lucida, neinhibata, scrisa cu talent.
    Felicitari, domnule Ungureanu!

    RăspundețiȘtergere
  33. Va citeam cu interes, domnule TRU. Acum vad ca aici e doar un blog abject. Il judecati prea mult pe Paunescu. Sunteti mai degraba exclusivist decat integrator. Imi dau seaam de rautatea care va curge prin vene, de micimea simtului esteticc si de lipsa altruismului.
    Daca murea cineva din GDS si era murdarit imediat, in chiar zilele priveghiului sau, in mass-media, ati fi spus ca este ceva incalificabil, in "Europa mea".
    Poetii pe care i-ati pomenit in text, de la Dimov la Cartarescu, nu exclud calitatea poeziilor lui Paunescu.
    DACA ORICE TRIMITERE ESTETICA la valorile traditionale umane cum ar fi: familia (parintii), ierarhia, tara, patria, neamul, religia, Biserica etc. va determina sa le anulati isteric din locul unde ele depasesc dimensiunea aceasta mundana si stau in legatura cu "nemiscarea", cu lacrima si cu pacea mintii, atunci as vrea macar sa stiti ca acest lucru nu se intampla; doar pt ca vreti dvoastra, TRU. Si mai inseamna ceva: ca nu mai aveti nici o calitate de a judeca, cu barda, pe vreun bard sau altul.
    Prin judecata dvoastra, TRU, respingeti principiul "ex cathedra" occidental - Occident pe care il idolatrizati atat de mult. Activitatea unui om, adica, nu poate fi despartita de viata sa, de cine este el total, holistic. Trebuie considerata intreaga persoana umana. Numai astfel capata semnificatie, sens, autodepasirea si celelalte. In cazul lui Paunescu acest lucru il acuza, de buna seama, dar mai spune ceva relevant despre dorinta lui de depasire personala, prin poezie. Ei bine, acest principiu, acest "anti ex-cathedra", ar trebui sa vi-l apliacti si dvoastra si celor pe care ii indragiti si admirati: politologi, politicieni, oameni de cultura etc.
    Cu tristete pt ce ati putut sa produceti pe acest blog, alaturi de alti oameni pe care ii admiram precum Andrei Cornea sau V. Tismaneanu,
    un cititor atent.

    RăspundețiȘtergere
  34. @ DM

    E o înţelegere greşită a ortodoxiei şi a creştinismului că trebuie să ierţi toţi mizerabilii.

    Dumnezeu este cel ce iartă, iar unui om care-a păcătuit ca în halul lui Porculescu nu-i e de ajuns nici iertarea asta !

    Cu alte cuvinte, "poetul" nu va accepta el însuşi iertarea... Nu e capabil de ea.

    RăspundețiȘtergere
  35. @ Ortodox
    1 Cine vă spune pe care mizerabili îi iertaţi şi pe care nu? Eu vă dau dreptate, poate că unii nu pot fi iertaţi , acum dumneavoastră mai rămâne să îmi furnizaţi grila cea infailibilă pe care cu siguranţă o aveţi şi cu care să pot cerne şi eu păcătoşii de neiertat.
    2 Repet pentru că mi se pare FOARTE urât , pocirea numelor persoanelor care nu vă plac e un procedeu nedemn , chiar abject. Păunescu nu e " porculescu" " dăunescu " Indiferent cât rău v-ar fi făcut, numele lui rămâne Adrian Păunescu . E la fel de mizerabil gestul dumneavoastră ca şi cel al adversarilor care au o problemă cu acuitatea vizuală a lui TRU şi cu frumuseţea domniei sale. Nimic mai urât şi mai inutil în argumentaţie.E echivalentul gestului ţigănesc de a ridica poalele pentru a arăta inamicului detalii anatomice în loc de argumente

    RăspundețiȘtergere
  36. @ Riddick
    Vă invit la un experiment. Citiţi articolul lui TRU de3 aici de pe blog din 18 octombrie intitulat" PDL în România". În special paragraful III . Vă rog , aşa de dragul experimentului , să o faceţi folosind un glas mai tunător şi emfatic . Aşa-i că parcă v-aţi întoarce la Cenaclul Flacăra ( violet) ?
    Şi atunci cum rămâne cu consecvenţa diâumneavoastră, lui TRU îi iertaţi exact ce îi reproşaţi atât de vehement lui Păunescu?

    RăspundețiȘtergere
  37. @ CM

    Astea sunt lucruri clare, dar necuantificabile - grila de vinovăţie şi de comportament.

    Iar cei ca d-ta le invocă nu din vreun standard moral, ci pentru că vor să le închidă gura celorlalţi !

    Pot fi, la fel de bine, întoarse pe dos : cine-ţi dă d-tale dreptul de-a mă judeca ?

    RăspundețiȘtergere
  38. "Toxicitatea lui Păunescu poate fi măsurată în curbura care strîmbă, și astăzi, gîndirea comună a milioane de români, îndreptînd-o spre provincialism, mediocritate și kitsch."
    Si uite asa, aflu ca Paunescu este vinovat de gandirea lui Basescu: "provincialism, mediocritate și kitsch". Si de gandirea votantilor lui.
    Daca stiam ca Paunescu va duce la apartitia Basescului, il calcam cu masina!

    RăspundețiȘtergere
  39. Păi eu nu mă dau mare creştin, astfel nu am vreo problemă în a revendica dreptul de a judeca pe ceilalţi .
    Dimpotrivă eu chiar vreau să vă aud argumentele , de aia întreb. De aia mă declar complet dezamăgit de explicaţia dumneavoastră aia cu " clare dar necuantificabile".

    RăspundețiȘtergere
  40. Habar nu aveţi care îmi sunt standardele morale , nici eu care sunt ale dumneavoastră şi nici nu e util în discuţia noastră. Eu credeam că am o dispută logică şi politicoasă . Exprim o poziţie, o argumentez şi aştept contra argumente , răspunsuri, întrebări.

    RăspundețiȘtergere
  41. Cand vei fi dus la groapa, sau la crematoriu, (ca voi astia, tanchisti sovietici ajunsi anticomunisti aveti in traditie crematoriul) nimeni nu te va conduce.

    Ca asta esti si asta vei fi. Nimeni incarcat cu venin.
    Ti-l produci singur, constientizand ca esti nimeni, nimic.

    De ce crezi ca nu te iubeste nimeni? Nici pe tine, nici pe Patapievici, nici pe Tismanenanu?
    Nationalismul este cum il simtim noi, nu cum decretezi tu, sarman frustrat. Si Paunescu este iubit de mine si de multi multi multi altii din Romanai si Basarabia.

    Iar tu, si nimeni altcineva, NU ARE DREPTUL SA-MI JUDECE MIE SENTIMENTELE.

    Cum iti permiti?

    Uratenia te-a facut rau. Probabil in copilarie erai bataia de joc a colegilor.

    Nationalismul a existat in comunism, real, nu fals.
    A existat si inainte de comunism.
    Si va exista mereu!

    Pe cand tu, Patapievici, Tismaneanu, o sa dispareti.

    Iar Eminescu si Paunescu vor ramane!
    Pentru ca ii iubim, asa cum ne iubim tara.
    Asa cum te dispretuim pe tine si, in general, limbricii.

    Si nu imi judeca sentimentele!

    RăspundețiȘtergere
  42. D-zeu sa-l odihneasca pe Paunescu ! Si sa-l ierte, mai ales. Pentru ca vulcanismul sau s-a irosit atat de inoportun si .. intempestiv. Exact cand regimului comunist i se epuiza "combustia" ideologica - in anii '70 -, poetul s-a protzapit in postura de disc-jokey al fonotecii nationaliste - supapa de avarie a sistemului, cum bine a remarcat Riddick. Nationalismul e "tezaurul" la care fac apel toate regimurile totalitare in faza de descompunere ideologica. "Moastele" intoarse din pribegie au prelungit letargia sistemului, creditand cultul personalitatii lui Ceausescu pe spinarea unei societati tot mai sarace, mai confuze si mai atomizate. Amestecul-kitsch de Beatles, PCR, Veta Biris, Ceausescu, Shakespeare, Avram Iancu, Bob Dylan, voievozi si Eminescu a dat Doar cadrul a ceea ce era Permis; adica, Denaturat si Trunchiat de regim. Patul lui Procust. Ceea ce ramanea pe Dinafara se va dovedi esential deabia dupa..'90. Majoritatea - decisiva, pentru ceea ce aveam, cu totii, de reconstruit - a iesit din bezna comunista masificata, confuza si .. manipulabila. Mai mult cu Identitati Adverse : pentru unii Memoria Romaniei antebelice, pentru ceilalti Continuitatea singurei Romanii Imaginabile (cea in care, nu-i asa ? am avut si fotbal, si Bob Dylan si locuri de munca asigurate, si cozi, si voievozi, si Canal, si Dumitru Farcas si ocnele lui Corneliu Coposu si a generatiei sale, si Cantarea Romaniei dar si celula mucenicului Gheorghe Ursu din Calea Rahovei)
    Aceasta Romanie (doar aceasta) cu promiscuitatea ei morala, poate, acum, sa-l treaca pe poet intre Larii si Penatzii casei sale.
    Nu noi, cei care inca mai revendicam "Retrocedarea"; integral si fara rest ( dar mai ales, nemediata de Stat)

    RăspundețiȘtergere
  43. Felicitari, Domnule Coman Horatiu ! Excelent punctat :Amestecul-kitch(inclusiv unele postari ce ne infiereaza in acelasi stil "daunescian" si "proletar") si noi ,ceilalti, ce vom revendica pe mai departe Demnitatea Elisabetei Rizea din Nucsoara,a Monicai Lovinescu si a lui Virgil Ierunca sau a neuitatului Cornel Chiriac,cu inegalabilul sau "Metronom"(stim si acum, de exemplu,cum pe d'alde dinu sararu si sleahta lui victor socaciu ii inervau muzica rock adevarata : LED ZEPELLIN, JETHRO TULL si fenomenul Woodstock). Gandirea unui Czeslaw Milosz ii scoate din minti pe urmasii prolectcultismului si gunoaielor securistice ai Jigodiei Felix ! (de aceea un Liiceanu,care ii promoveaza opera, precum si a lui Kundera sau a lui Havel este pus la stalpul infamiei de vectorii mizeriei). De asemenea, un Dan Perjovschi sau Devis Grebu, ce au coloana vertebrala, nu sunt suportati de "urmasii" lui Sabin Balasa...Toate domeniile culturii au fost infestate de viermele gaunos al "Daunestilor" !

    RăspundețiȘtergere
  44. Draga ortodox!
    Si eu sunt ortodox, insa acei trei de zero din nick-ul tau sunt scrisi cu minuscula la mine. Din smerenie :)

    RăspundețiȘtergere
  45. pentru autorul blogului: Esti un mare nimeni si cand vei muri nimeni nu va sti de tine....si vei ajunge nicaieri...asa meriti!

    RăspundețiȘtergere
  46. @ Coman Horatiu
    Mucenic (slavona) sau martir (greaca) inseamna martor sau marturisitor al lui Hristos. De aceea cand vorbim despre martirii inchisorilor comuniste nu ne referim doar la Gheorghe Ursu, pe care l-ati transformat intr-un rastignit bun de aratat la toata lumea buna, ci la oameni precum Mircea Vulcanescu, Nicolae Popovici al Oradiei, Valeriu Gafencu, Ilarion Felea, Stefan Marcu si multi, multi altii crestini ortodocsi sau greco-catolici si neo-protestanti; toti cei care L-au marturisit pe Hristos in puscarie.
    Care au murit adica, din convingere religioasa, Coman Horatiu, iar nu din convingere culturala. Fie ea si sincretica si plina de Stairway to Heaven (Led Zeppelin) sau Simfonia 40 (Mozart).

    RăspundețiȘtergere
  47. Iar am vorbit sa ma aflu in treaba. "Majoritatea - decisiva, pentru ceea ce aveam, cu totii, de reconstruit - a iesit din bezna comunista masificata, confuza si .. manipulabila".
    Pai stai asa: ca Base sa ajunga presedinte, nu de "majoritate" avea nevoie?
    Damn, ii fac prosti pe votantii liderului? Mi-a luat dumnezeu mintile...

    RăspundețiȘtergere
  48. @ Falsetul de mai sus :
    Da, majoritatea la vot e sine qua non pentru creditarea puterii politice, dar majoritatea din "duminica orbului" a fost cum a fost ..
    Macazul a fost pus gresit inca de la inceput.
    Din Consensul acelui etatism auroral inca ne mai zbatem sa iesim ( oare sa fi avut si poetul cu pricina vreun rost in tărbăcirea mintilor? ce zici? )

    RăspundețiȘtergere
  49. @Anonimul de 23:o8 ~

    Cand l-am numit pe Gheorghe Ursu mucenic,
    m-am folosit de o extensie a cuvantului : ca pe un "mucenic" al libertatii (am pus ghilimelele de data asta )
    Cat despre crestinii martirizati prin puscariile romanesti, sau la canal, cum as putea sa-i uit ? Cu atat mai mult cu cat bunicul meu, preot greco-catolic, a fost deportat la Canal si nu s-a ferit sa "marturiseasca" .. De mic am inceput a pricepe ca "sfintii" ce impodobeau coridoarele scolii sunt idoli falsi !
    Sa nu-i folosim pe "mucenicii" libertatii in detrimentul celor care l-au marturisit pe Isus.
    Atata ar mai astepta "securile de la Baneasa"; sau paduchii lor, care, bag de sama, ca misuna si pe aici ..

    RăspundețiȘtergere
  50. @ George :
    Subscriu ! Bine zis : "urmasii lui Sabin Balasa" ..

    RăspundețiȘtergere
  51. Iarasi sunt un bou care judec fapte identice diferit, functie de ce parte imi convine mie.
    Astfel, majoritatea "duminicii Orbului" ma incurca, imi creaza repulsie si ma oripileaza insa, desi spun "din Consensul acelui etatism auroral inca ne mai zbatem sa iesim" adica admit ca majoritatea aceea e valida si azi, fiindca imi place rezultatul, nu vreau sa admit ca-s parte a ei (majoritatii respective, cea tembelizata de Paunescu).
    Repet: tot ceea ce stiu este sa judec diferit fapte identice. Cred ca-s cool, n-asa?

    RăspundețiȘtergere
  52. Toti avem pacate! Si Paunescu a platit destul dupa '90. Sau ati uitat? : http://alexdumitriu.blogspot.com/2010/10/de-vorba-cu-adrian-paunescu.html

    RăspundețiȘtergere
  53. E o vorba romaneasca: dupa razboi, multi viteji s-arata. Asa si cu limbricu' de TRU. A murit o personalitate a culturii romanesti, un nume de marca, un om in adevaratul sens al cuvantului si toti sacalii se ingramadesc acum sa-l scoata din mormant si sa traga de el. Cat traieste un leu, nimeni nu indrazneste sa se apropie de el. Cand este batran, bolnav sau mort, dau navala vulturii, hienele si sacalii. Asta faci tu si idiotii care te ling in cur. Dar pentru fiecare exista o rasplata pe lumea asta, poti sa ma crezi pe cuvant, lichea ce esti. Bai, securistule, cat timp a trait Adrian Paunescu, de ce nu i-ai spus in fata toate astea? Tot ce-ti trecea prin creierul ala neted vizavi de el? Aha, e mai convenabil acum, dupa ce a murit, nu mai poate sa protesteze, nu? Un gest tipic lasilor, tipic retarzilor, nimic mai mult. Valabil pentru toate gunoaiele care altceva mai bun de facut nu au decat sa arunce cu noroi in el. Si mai ales dupa ce a trecut in eternitate. Halal popor, chiar ca ne meritam soarta! Bine ca au ramas alogeni si mizerii ca Plesu, Manolescu, Cornea, Patapievici, Tismaneanu. Cartarescu. Odrasle de evrei kominternisti si de tigani. Astia sunt reprezentantii glumei macabre numita "societatea civila". Astia definesc cultura romana. Daca am ajuns sa punem botul la nemernici ca astia, totul este clar. Asa ca, fapt divers: Manolescu si Cartarescu sunt tigani; Plesu este jumate evreu, jumate tigan. Misto combinatie. Baconschi, Cornea, Patapievici, Tismaneanu - evrei. S-a vazut cat de mult urasc poporul roman, nu? In special ultimii 3. Tipic din nou. Ma intreb de ce dracu' nu o taie din Romania, daca o urasc atat de tare? Prietenii stiu de ce, cum spune reclama. Nu esti in stare sa faci diferenta intre omul politic Adrian Paunescu si poetul Adrian Paunescu. Nu vezi in ce hal arati, bai? Slut pe dinafara, slut pe dinauntru. Frustrat la maximum si plin de venin. Mars de aici, ca tot un jaf ramai si nimeni nu te ia in seama! Pana si aplaudacii tai iti vor trage flegme intr-o buna zi.

    RăspundețiȘtergere
  54. Internat la Spitalul de Urgenţă Floreasca, din Capitală, poetul Adrian Păunescu a redactat o scrisoare dedicată tuturor celor interesaţi de starea sa.

    PARTEA I

    “Dragii mei compatrioţi,

    Vă scriu dintr-o situaţie mai pu­ţin obişnuită. Nu, nu vă scriu din la­găr. Nu, nu din vreun azil politic pe care l-aş fi cerut în alte părţi. Nu vă scriu nici măcar din pogonul meu de libertate personală, ocrotit şi pregătit pentru a-l semnaliza în teritoriul liber de ură, de prejudecăţi, de ranchiună. â

    Vă scriu, pur şi simplu, din serviciul de reanimare al Secţiei de Chirurgie Cardio-Vasculară a Spitalului de Urgenţă – Floreasca, din Bucureşti. Ani şi ani am evitat să calc treptele unui spital. Carmen, Ana-Maria, Andrei, prof. dr Ionescu-Târgovişte, dr Mihai Viorel, dr Cristian Sera­fin­cea­nu au tot insistat să mă in­ter­nez pentru a rezolva în fond du­re­rile care m-au tot încercat.

    A venit însă într-o seară, într-o strictă complicitate cu Ana-Maria, prof. dr Mircea Beuran şi m-a convins, cu argumente se­ri­oa­se şi imbatabile, că, dacă vreau să trăiesc în continuare, trebuie să mă las pe mâna medicinei perfo­r­man­te a momentului. M-am limpe­zit şi am decis că aşa voi face. A doua zi, la 13:30, conform fă­gă­du­in­ţe­lor, a venit Ambulanţa, cu medici si­guri pe ei înşişi, cu brancardieri ho­tă­râţi, şi m-a luat. Jumătatea de oră trăită în Am­bu­lanţă m-a costat, din punct de ve­dere nervos, jumătate de viaţă. Nu-n­că­peam pe targă. Îmi erau ameninţaţi ge­nunchii de pragurile pe lângă care aveam să trecem, am fost internat în cea mai mare grabă la secţia condusă de marele medic Mircea Beuran. Cău­­­tă­rile n-au încetat însă.

    RăspundețiȘtergere
  55. PARTEA II

    Mi s-au făcut pri­mele 15-20 de investigaţii. Între timp, a avut loc un dialog între cei doi profesori, care-şi împart ace­laşi spital de urgenţă, dr Beuran şi dr Bră­diş­tea­nu. Ei au ajuns la concluzia că pro­ble­ma mea principală e inima. Au de­cis să mă mute în zona dotată electro­nic pentru cele mai profunde de­te­r­mi­nări ale existenţei inimii în piep­tul meu şi concluzia a fost că, de la etajul 1, trebuie să urc, neapărat, la 6.

    Din reanimarea urgentă a inimii, parcă din centrul ei magnetic, mă descriu şi îi descriu pe toţi cei din jurul meu, sub această perspectivă, a bătăliei pentru salvarea inimii. N-am crezut niciodată, în mod serios, că mă ameninţă moartea. Dar văd, în prea multe ziare şi la prea multe televiziuni, aşezarea numelui meu între viaţă şi moarte. Şi nu pot să nu mă emoţionez. Chiar aşa?! Da, chiar aşa. Şi eu sunt unul dintre muritorii care nu-şi înţeleg condiţia, câtă vreme se mai răsfaţă cu aerul existenţei în care pluteşte, fără merite şi fără permis.

    Aflu din cuvinte risipite prin dialogurile despre mine că situaţia mea e gravă, că inima, că rinichii şi că ficatul… Nu era o simplă hachiţă a mea cantonarea în casă şi refuzul de a participa la petrecerile lumii. Sunt suferind. Agresiunile din timpul vieţii n-au plecat din trupul de care s-au atins, ci continuă să-l chinuiască şi să-l subjuge. Am propriile mele dureri personale şi mă doare durerea cea mare a nefericitei mele ţări.

    Ziarul Adevărul a făcut gestul nobil de a aminti că tăierea pensiilor m-a afectat cumplit. Am decis că nu iau pensia tăiată. O restitui, aşa cum îmi vine, statului, iar eu îmi desăvârşesc drumurile prin iadul realităţii, ca să nu-mi moară copiii de foame. Mun­cesc de la 18 ani, dacă nu mai de mult. Bă­ieţii de bani gata ai anilor noştri şi-au băgat cuţitele în cuantumul pensiei mele totale şi mi-au dărâmat ultimul echilibru. Cum aş face să nu resimt dureros această ofensă?

    RăspundețiȘtergere
  56. PARTEA III

    Indivizi putred de bogaţi iau măsura de-a ne ciopârţi nouă pensiile. Inima mea le resimte toate astea şi le dedică nefericiţilor care ne conduc şi ne ghilotinează drepturile. Datoriile mele faţă de casa în care trăiesc şi de familia mea sunt mult mai mari decât aş obţine, în mod natural, pe toate muncile mele. Probabil voi muri mai devreme şi organizaţiile de şacali vor putea profita, în deplină libertate, de banii care rămân după Adrian Păunescu.

    O problemă au devenit medicamentele, atât pentru numărul lor în în­mulţire, cât şi pentru preţurile lor in­fernale. Eu suferinţele acestui orga­­nism al meu nu le-am făcut ascunzându-mă după soba bunicilor, acasă, ci în bătăliile de zi cu zi pe care le-am dat în ţară. Bolile le-am făcut atunci, me­dicamentele trebuie să le cumpăr acum. Dar nu mai am puterea bănească de a le obţine, la preţuri acceptabile la starea mea financiară de astăzi.

    Monitoarele Secţiei de Reanimare de la cardiologia de urgenţă condusă de prof. dr Şerban Brădişteanu mă în­gână din când în când, văzându-şi de lectura stranie a organismelor care li se dau de citit. E mare lucru totuşi să mai existe oameni care te înţeleg şi te apără. Este nota cea mai înaltă a vie­ţii ca nişte mari specialişti în să­nă­tate să se aplece asupra ta, să te anali­ze­ze şi să-ţi spună ce ai de făcut. Ori­cât aş fi de trist, oricât aş fi de dispe­rat, oricât m-aş simţi de captiv în ma­şi­năriile electronice care-mi urmăresc tensiunea, respiraţia, funcţiile orga­nis­mului, glicemia, pH-ul şi, în ge­nere, toate funcţiile vitale, am dobândit convingerea că pot avea încredere în toate acestea, pentru că la pupitrele de comandă stau mari profesionişti, dedicaţi vieţii.

    Mâncarea e fadă în spital. Te­le­foa­nele mobile mai degrabă nu merg, pentru că li se dă o undă să­ră­că­­cioa­să şi poate asta n-ar trebui să se petreacă în acest fel. A venit azi la mi­ne o femeie operată de dr Şerban Bră­­dişteanu. Punea toată puterea ei de convingere în fiecare cuvânt. Avea ne­­voie să restituie o parte din re­cu­noş­tinţă celui ce-o salvase. În secţia un­de sunt eu nu se poate intra. Ceea ce se întâmplă aici e prea grav ca să la­se loc circului sau băşcăliei.

    Noi vor­­bim dintre viaţă şi moarte. Şi n-avem totdeauna argumente să credem în viaţă şi să refuzăm orice com­pli­­citate cu moartea. Personal, n-am cre­zut că, de pe o stradă pe alta, dintr-o curte în alta, se poate ajunge la un duplex atât de încărcat de sem­ni­­ficaţii contrare: viaţa şi moartea. Şi, mai ales, nu mi-am închipuit că toa­tă această absurditate se va referi la mine. Parcă nu eram eu la nu­mă­ră­­toare. Dar mi-a intrat fiscul morţii în casă şi trebuie să-i plătesc tot ce i se cuvine.

    Dacă voi reuşi – cu ajutorul ma­ri­­lor medici care mă înconjoară – să salvez această pâlpâitoare viaţă a mea, va trebui să rearanjez pri­o­ri­tă­ţi­le. Suferinţa retrogradează orgoliile. Pro­babil că-n noi rămân, la acest examen, numai structura omenească nes­chimbată, ideea pură, sentimen­te­le curate, disponibilitatea către omenie.

    De-aici, dintr-un pat de spital din Secţia de Reanimare a inimii, de la Spitalul de Urgenţă, mi se lim­pe­zeş­te privirea către crâncenele noastre bătălii de fiecare zi, către fronturile noastre fără învingători, către uitarea de sine, care domină cu trufie lumea dată, o face imposibil de cuplat cu alte lumi, ne fugăreşte de dimineaţa până seara pe noi toţi, să nu cumva să ne găsim unii cu alţii şi să conlucrăm la salvarea omului.

    Din centrul inimii mele aduc salutul meu tuturor acestor electronici ascul­tă­toa­re, menite să ne avertizeze şi să ne ajute. Şi sper să nu fie nevoie şi de o operaţie pe inimă. Oricum, cărţile mele devin – prin suferinţa mea – tot mai valoroase şi mai căutate. Editorii au suficiente motive extraestetice să po­tenţeze textele. Iar eu sunt liniştit că mi-am văzut poporul sărind de partea mea şi iubindu-mă mai mult ca niciodată.”

    RăspundețiȘtergere
  57. PARTEA III

    Indivizi putred de bogaţi iau măsura de-a ne ciopârţi nouă pensiile. Inima mea le resimte toate astea şi le dedică nefericiţilor care ne conduc şi ne ghilotinează drepturile. Datoriile mele faţă de casa în care trăiesc şi de familia mea sunt mult mai mari decât aş obţine, în mod natural, pe toate muncile mele. Probabil voi muri mai devreme şi organizaţiile de şacali vor putea profita, în deplină libertate, de banii care rămân după Adrian Păunescu.

    O problemă au devenit medicamentele, atât pentru numărul lor în în­mulţire, cât şi pentru preţurile lor in­fernale. Eu suferinţele acestui orga­­nism al meu nu le-am făcut ascunzându-mă după soba bunicilor, acasă, ci în bătăliile de zi cu zi pe care le-am dat în ţară. Bolile le-am făcut atunci, me­dicamentele trebuie să le cumpăr acum. Dar nu mai am puterea bănească de a le obţine, la preţuri acceptabile la starea mea financiară de astăzi.

    Monitoarele Secţiei de Reanimare de la cardiologia de urgenţă condusă de prof. dr Şerban Brădişteanu mă în­gână din când în când, văzându-şi de lectura stranie a organismelor care li se dau de citit. E mare lucru totuşi să mai existe oameni care te înţeleg şi te apără. Este nota cea mai înaltă a vie­ţii ca nişte mari specialişti în să­nă­tate să se aplece asupra ta, să te anali­ze­ze şi să-ţi spună ce ai de făcut. Ori­cât aş fi de trist, oricât aş fi de dispe­rat, oricât m-aş simţi de captiv în ma­şi­năriile electronice care-mi urmăresc tensiunea, respiraţia, funcţiile orga­nis­mului, glicemia, pH-ul şi, în ge­nere, toate funcţiile vitale, am dobândit convingerea că pot avea încredere în toate acestea, pentru că la pupitrele de comandă stau mari profesionişti, dedicaţi vieţii.

    Mâncarea e fadă în spital. Te­le­foa­nele mobile mai degrabă nu merg, pentru că li se dă o undă să­ră­că­­cioa­să şi poate asta n-ar trebui să se petreacă în acest fel. A venit azi la mi­ne o femeie operată de dr Şerban Bră­­dişteanu. Punea toată puterea ei de convingere în fiecare cuvânt. Avea ne­­voie să restituie o parte din re­cu­noş­tinţă celui ce-o salvase. În secţia un­de sunt eu nu se poate intra. Ceea ce se întâmplă aici e prea grav ca să la­se loc circului sau băşcăliei.

    RăspundețiȘtergere
  58. PARTEA III
    Indivizi putred de bogaţi iau măsura de-a ne ciopârţi nouă pensiile. Inima mea le resimte toate astea şi le dedică nefericiţilor care ne conduc şi ne ghilotinează drepturile. Datoriile mele faţă de casa în care trăiesc şi de familia mea sunt mult mai mari decât aş obţine, în mod natural, pe toate muncile mele. Probabil voi muri mai devreme şi organizaţiile de şacali vor putea profita, în deplină libertate, de banii care rămân după Adrian Păunescu.

    O problemă au devenit medicamentele, atât pentru numărul lor în în­mulţire, cât şi pentru preţurile lor in­fernale. Eu suferinţele acestui orga­­nism al meu nu le-am făcut ascunzându-mă după soba bunicilor, acasă, ci în bătăliile de zi cu zi pe care le-am dat în ţară. Bolile le-am făcut atunci, me­dicamentele trebuie să le cumpăr acum. Dar nu mai am puterea bănească de a le obţine, la preţuri acceptabile la starea mea financiară de astăzi.

    Monitoarele Secţiei de Reanimare de la cardiologia de urgenţă condusă de prof. dr Şerban Brădişteanu mă în­gână din când în când, văzându-şi de lectura stranie a organismelor care li se dau de citit. E mare lucru totuşi să mai existe oameni care te înţeleg şi te apără. Este nota cea mai înaltă a vie­ţii ca nişte mari specialişti în să­nă­tate să se aplece asupra ta, să te anali­ze­ze şi să-ţi spună ce ai de făcut. Ori­cât aş fi de trist, oricât aş fi de dispe­rat, oricât m-aş simţi de captiv în ma­şi­năriile electronice care-mi urmăresc tensiunea, respiraţia, funcţiile orga­nis­mului, glicemia, pH-ul şi, în ge­nere, toate funcţiile vitale, am dobândit convingerea că pot avea încredere în toate acestea, pentru că la pupitrele de comandă stau mari profesionişti, dedicaţi vieţii.

    Mâncarea e fadă în spital. Te­le­foa­nele mobile mai degrabă nu merg, pentru că li se dă o undă să­ră­că­­cioa­să şi poate asta n-ar trebui să se petreacă în acest fel. A venit azi la mi­ne o femeie operată de dr Şerban Bră­­dişteanu. Punea toată puterea ei de convingere în fiecare cuvânt. Avea ne­­voie să restituie o parte din re­cu­noş­tinţă celui ce-o salvase. În secţia un­de sunt eu nu se poate intra. Ceea ce se întâmplă aici e prea grav ca să la­se loc circului sau băşcăliei.

    RăspundețiȘtergere
  59. PARTEA III
    ndivizi putred de bogaţi iau măsura de-a ne ciopârţi nouă pensiile. Inima mea le resimte toate astea şi le dedică nefericiţilor care ne conduc şi ne ghilotinează drepturile. Datoriile mele faţă de casa în care trăiesc şi de familia mea sunt mult mai mari decât aş obţine, în mod natural, pe toate muncile mele. Probabil voi muri mai devreme şi organizaţiile de şacali vor putea profita, în deplină libertate, de banii care rămân după Adrian Păunescu.

    O problemă au devenit medicamentele, atât pentru numărul lor în în­mulţire, cât şi pentru preţurile lor in­fernale. Eu suferinţele acestui orga­­nism al meu nu le-am făcut ascunzându-mă după soba bunicilor, acasă, ci în bătăliile de zi cu zi pe care le-am dat în ţară. Bolile le-am făcut atunci, me­dicamentele trebuie să le cumpăr acum. Dar nu mai am puterea bănească de a le obţine, la preţuri acceptabile la starea mea financiară de astăzi.

    Monitoarele Secţiei de Reanimare de la cardiologia de urgenţă condusă de prof. dr Şerban Brădişteanu mă în­gână din când în când, văzându-şi de lectura stranie a organismelor care li se dau de citit. E mare lucru totuşi să mai existe oameni care te înţeleg şi te apără. Este nota cea mai înaltă a vie­ţii ca nişte mari specialişti în să­nă­tate să se aplece asupra ta, să te anali­ze­ze şi să-ţi spună ce ai de făcut. Ori­cât aş fi de trist, oricât aş fi de dispe­rat, oricât m-aş simţi de captiv în ma­şi­năriile electronice care-mi urmăresc tensiunea, respiraţia, funcţiile orga­nis­mului, glicemia, pH-ul şi, în ge­nere, toate funcţiile vitale, am dobândit convingerea că pot avea încredere în toate acestea, pentru că la pupitrele de comandă stau mari profesionişti, dedicaţi vieţii.

    RăspundețiȘtergere
  60. PARTEA IV

    Mâncarea e fadă în spital. Te­le­foa­nele mobile mai degrabă nu merg, pentru că li se dă o undă să­ră­că­­cioa­să şi poate asta n-ar trebui să se petreacă în acest fel. A venit azi la mi­ne o femeie operată de dr Şerban Bră­­dişteanu. Punea toată puterea ei de convingere în fiecare cuvânt. Avea ne­­voie să restituie o parte din re­cu­noş­tinţă celui ce-o salvase. În secţia un­de sunt eu nu se poate intra. Ceea ce se întâmplă aici e prea grav ca să la­se loc circului sau băşcăliei.

    Noi vor­­bim dintre viaţă şi moarte. Şi n-avem totdeauna argumente să credem în viaţă şi să refuzăm orice com­pli­­citate cu moartea. Personal, n-am cre­zut că, de pe o stradă pe alta, dintr-o curte în alta, se poate ajunge la un duplex atât de încărcat de sem­ni­­ficaţii contrare: viaţa şi moartea. Şi, mai ales, nu mi-am închipuit că toa­tă această absurditate se va referi la mine. Parcă nu eram eu la nu­mă­ră­­toare. Dar mi-a intrat fiscul morţii în casă şi trebuie să-i plătesc tot ce i se cuvine.

    Dacă voi reuşi – cu ajutorul ma­ri­­lor medici care mă înconjoară – să salvez această pâlpâitoare viaţă a mea, va trebui să rearanjez pri­o­ri­tă­ţi­le. Suferinţa retrogradează orgoliile. Pro­babil că-n noi rămân, la acest examen, numai structura omenească nes­chimbată, ideea pură, sentimen­te­le curate, disponibilitatea către omenie.

    De-aici, dintr-un pat de spital din Secţia de Reanimare a inimii, de la Spitalul de Urgenţă, mi se lim­pe­zeş­te privirea către crâncenele noastre bătălii de fiecare zi, către fronturile noastre fără învingători, către uitarea de sine, care domină cu trufie lumea dată, o face imposibil de cuplat cu alte lumi, ne fugăreşte de dimineaţa până seara pe noi toţi, să nu cumva să ne găsim unii cu alţii şi să conlucrăm la salvarea omului.

    Din centrul inimii mele aduc salutul meu tuturor acestor electronici ascul­tă­toa­re, menite să ne avertizeze şi să ne ajute. Şi sper să nu fie nevoie şi de o operaţie pe inimă. Oricum, cărţile mele devin – prin suferinţa mea – tot mai valoroase şi mai căutate. Editorii au suficiente motive extraestetice să po­tenţeze textele. Iar eu sunt liniştit că mi-am văzut poporul sărind de partea mea şi iubindu-mă mai mult ca niciodată.”

    RăspundețiȘtergere
  61. PARTEA IV

    Mâncarea e fadă în spital. Te­le­foa­nele mobile mai degrabă nu merg, pentru că li se dă o undă să­ră­că­­cioa­să şi poate asta n-ar trebui să se petreacă în acest fel. A venit azi la mi­ne o femeie operată de dr Şerban Bră­­dişteanu. Punea toată puterea ei de convingere în fiecare cuvânt. Avea ne­­voie să restituie o parte din re­cu­noş­tinţă celui ce-o salvase. În secţia un­de sunt eu nu se poate intra. Ceea ce se întâmplă aici e prea grav ca să la­se loc circului sau băşcăliei.

    Noi vor­­bim dintre viaţă şi moarte. Şi n-avem totdeauna argumente să credem în viaţă şi să refuzăm orice com­pli­­citate cu moartea. Personal, n-am cre­zut că, de pe o stradă pe alta, dintr-o curte în alta, se poate ajunge la un duplex atât de încărcat de sem­ni­­ficaţii contrare: viaţa şi moartea. Şi, mai ales, nu mi-am închipuit că toa­tă această absurditate se va referi la mine. Parcă nu eram eu la nu­mă­ră­­toare. Dar mi-a intrat fiscul morţii în casă şi trebuie să-i plătesc tot ce i se cuvine.

    Dacă voi reuşi – cu ajutorul ma­ri­­lor medici care mă înconjoară – să salvez această pâlpâitoare viaţă a mea, va trebui să rearanjez pri­o­ri­tă­ţi­le. Suferinţa retrogradează orgoliile. Pro­babil că-n noi rămân, la acest examen, numai structura omenească nes­chimbată, ideea pură, sentimen­te­le curate, disponibilitatea către omenie.

    RăspundețiȘtergere
  62. PARTEA V

    De-aici, dintr-un pat de spital din Secţia de Reanimare a inimii, de la Spitalul de Urgenţă, mi se lim­pe­zeş­te privirea către crâncenele noastre bătălii de fiecare zi, către fronturile noastre fără învingători, către uitarea de sine, care domină cu trufie lumea dată, o face imposibil de cuplat cu alte lumi, ne fugăreşte de dimineaţa până seara pe noi toţi, să nu cumva să ne găsim unii cu alţii şi să conlucrăm la salvarea omului.

    Din centrul inimii mele aduc salutul meu tuturor acestor electronici ascul­tă­toa­re, menite să ne avertizeze şi să ne ajute. Şi sper să nu fie nevoie şi de o operaţie pe inimă. Oricum, cărţile mele devin – prin suferinţa mea – tot mai valoroase şi mai căutate. Editorii au suficiente motive extraestetice să po­tenţeze textele. Iar eu sunt liniştit că mi-am văzut poporul sărind de partea mea şi iubindu-mă mai mult ca niciodată.”

    RăspundețiȘtergere
  63. George, esti un cretin cu acte in regula. De ce ii amesteci pe ELISABETA RIZEA SI CORNEL CHIRIAC cu scursuri ca MONICA LOVINESCU, VIRGIL IERUNCA SI DAN PERJOVSCHI? Aha, esti indopat cu istorie oficiala si tii neaparat sa-ti imprastii rahatul, mama, mama, ce anticomunist si intelighent esti! DAN PERJOVSCHI, care o freaca la rece pe banii nostri, pe banii ICR prin SUA, mazgalitor de pereti, este considerat artist! SABIN BALASA, sa inteleg ca a fost un nimeni fiindca i-a pictat pe nea Nicu si Leana, da? Talentul lui la asta s-a limitat, nu? Mars de aici, oligofrenule, la pupat cururi de alogeni!

    RăspundețiȘtergere
  64. "Anonim spunea...

    @ CM : Vad cum sunteti foarte atent cu "oamenii ce sufera ce sunt vulnerabili",ba si cu prietenii raposatului, stiti sa manevrati cu "eleganta" si "bun-simtul"... Ati avut,domnule iubitor de criminal Chucky-antonescu-ayatollahul opozitiei, aceeasi coloana vertebrala dreapta,aceeasi compasiune pentru urmasii acestora ? "Carmen Păunescu, soţia poetului Adrian Păunescu, este liberă, la şase ani după ce a ucis trei persoane. La data de 31 iulie 2004, în timp ce Carmen Păunescu conducea o maşină de teren către Craiova, a intrat într-o depăşire a unei coloane de maşini.
    Jeepul a lovit frontal un autoturism Dacia Nova care circula din sens opus. În urma impactului, au murit pe loc Marin Burlan şi soţia sa, Ileana. Fata cea mare, Laura, în vârstă de 18 ani, a decedat câteva ore mai târziu" Dvs.ne dati lectii de decenta si respect ?! SILA si SCARBA..."

    Si mie mi-e sila si scarba de gunoaie ca tine. Familia Paunescu a facut nobilul gest de a adopta pe fata care a ramas orfana in urma accidentului produs de Carmen Paunescu. Cam cate persoane care au facut asta cunosti tu? Tu ai fi in stare s-o faci, taratura?

    RăspundețiȘtergere
  65. Cu poezia lui A.Paunescu se poate face cultura,poezia de iubire poate atrage,poate "agata"spiritul tanar .Daca un tanar elev citeste poezia (mai mult sau mai putin elitista)a unora ca L.Dimov ,sunt sigur ca o sa-si bage pula in ea de poezie.
    Cu cat mai multi ratati si elitisti pe care-i deranjeaza poporul or sa-l atace pe Paunescu,cu atat mai important o sa devina ptr cultura Romana.
    Dl.Ungureanu ,nu sunteti decat niste catei care latra la urs.
    Asa mort A.Paunescu e mai important ptr acest popor,mai aproape de identitatea lui ,decat toti elitisti culturii Romane care vor ramane in istorie la rubrica "Si altii".

    RăspundețiȘtergere
  66. Ma boule,tu nu-ti dai seama ca prin acest articol jignesti o intreaga generatie.
    Nici mie nu-mi place poporul,nu-mi plac defectele lui,DARRRRRRR astia suntem si daca nu-ti place,pleaca in antartica,acolo vesnicia albului te poate face sa te simti si tu important.

    RăspundețiȘtergere
  67. Neica nimeni s-a bagat in seama. Patetism, invidie si ros de unghii imi reda jalea asta de articol, de la o jale de anti-autor.

    P.S. Cel care ridica osanale in 2010 conducatorului iubit ce scuze are? N-ai sa ajungi niciodata sa te ridici la urma pasilor celui care-a fost Paunescu, nemernimicule!

    RăspundețiȘtergere
  68. A, si sa nu uit, alt alogen pe care-l tinem din banii nostri: SEVER VOINESCU, pe numele real SEVER COTOI, este tot tigan. Auzi, COTOI! Cine a ajuns sa ne conduca, nene! Cine a ajuns in fruntea tarii! MIRCEA DINESCU - la fel, tigan; MIRCEA KIVU - alcoolic si tigan; TOM GALLAGHER, care publica in ROMANIA LIBERA este spion britanic etc.

    RăspundețiȘtergere
  69. In concluzie, d-le Ungureanu, i-ati atins la ficatzi pe limbricosii cenaclisti, pe "securile" de la Baneasa si pe paduchii lor nostalgici.
    Ii arde pe la "hodrobele" cand intoarcem spatele Panteonulu national-comunist (singura lor Romanie imaginabila; cea plamadita in laboratoarele scolilor de la Buftea, Baneasa, Flacara sau Saptamana).
    Cum scrieti un articol, cum incepe miscarea browniana !
    Mai ales Doro, care se roteste pe aici ca un coi intr-o căldare ..
    (fătălaul travestit cand in falsul Coman Horatiu,cu postarea de la 16:00, cand in anonimul prost de vorba)
    Se vede treaba, se simt.. insărcinati de (cu) Dăunescu !

    RăspundețiȘtergere
  70. Taie in carne vie domnul Ungureanu. Stiu ca doare, dar este o realitate care pentru multi este greu de digerat. Am fost si eu socat sa vad ce amploare s a dat funeraliilor acestui aproape nimeni numit Paunescu, care, daca nu exista, poate regimul lui Ceausescu nu ar fi rezistat atat de mult. Si am mai fost de a dreptul scarbit sa i aud pe unii rau intentionati sau altii de a dreptul ignoranti care l au comparat cu Eminescu. Oricum, sunt trist ca acest propagandist comunist isi doarme somnul de veci alaturi de Eminescu. Trista natie cea care ajunge sa amestece in asa hal valorile!

    PS va recomand sa mai cititi o carte de acelasi Traian Ungureanu. Incomoda, dealtfel, dar care ne da o explicatie de ce ne scufundam in continuare in mocirla, pe cand in tari precum Polonia, Cehia sau Ungaria apele s au separat de mult...

    RăspundețiȘtergere
  71. Este vorba de cartea "DESPRE SECURITATE.ROMANIA TARA CA SI CUM ..."

    RăspundețiȘtergere
  72. Iarasi ma oftic ca n-am argumente. Bat marunt din buze ca popa mataniile sa nu uite lumea ca exist. La fel cum popa o face pentru a-si aminti Dumnezeu si de el, si eu ma gudur ca un caine de pripas, doar-doar m-o baga si pe mine mai marii zilei in seama si mi-or arunca un oscior de ros. C-atunci, daca prind snaga, as latra mai abitir.
    Despre partea cu Doro, tot scuip ca proasta pe cine se nimereste, nu stiind, ci plin de speranta ca flegma nu va fi in van si va cadea pe cel vizat. :)
    O sa-i dau inainte si o sa-i iau la rand. Ca proasta mai sunt. :)
    Chiar: ia sa vedem pe unde am mai semnat, sa-mi mai fac o bucurie si acolo. Parca la madam Oodrea, daca nu ma lasa memoria. :)

    RăspundețiȘtergere
  73. Cel mai usor e sa te prefaci destept, sa spui ca unul n-a avut valoare, ca n-a fost poet, ca n-a fost suficient de maestru, practic, ca nici macar n-a creat o limba noua, ca nu stia nici cuvintele si, poate, cand scria biletele cu liste de cumparaturi facea greseli gramaticale. Nu e nimic mai usor de-atat. Mai greu e sa creezi. Argumentului volumului nu e un argument, bineinteles. Din, sa zicem, 5000 de poezii, poate 4000 pot fi aruncate, alte 200 parca tot nu-s suficient de bune, ba inca 350 nu sunt pe placul desteptilor natiei... dar raman 450 de poezii bune, bune pentru ca ce a facut el din cuvinte, multi dintre noi nici nu pot sa isi imagineze.
    Il dam ca exemplu pe Cartarescu? Sa nu uitam mizeria aia de brosurica in care se intreaba de ce iubiti femeile si aduna cateva articolase demne de Cosmopolitan si Tabu. E doar un exemplu ca mai scriu si altii prost pe langa ce scriu bine si totusi nu le sare nimeni in cap.
    Sunt adepta libertatii de opinie, dar dand citesc ce scriu unii, cum ca, fara Paunescu, comunismul ar fi cazut de mult, ma buseste rasul. Trebuie sa fii cel putin saracut cu duhul ca sa iti imaginezi ca un sistem care cuprindea toata Europa de Est si trei sferturi din Asia era tinut in picioare de Cenaclul Flacara. Fara contextul international, noi nu scapam de Ceausescu si de comunism pentru ca suntem un popor de lasi, care nu ar fi luat niciodata initiativa intru daramarea sistemului si, mai mult decat atat, fiindca suntem jalnici si patetici, chiar de-am fi incercat, nu ne-ar fi bagat nimeni in seama. Aceluiasi domn de mai sus i-as spune ca nu mi se pare nimic gresit sa il compari pe Paunescu cu Eminescu (care, de fapt, poate ar iesi in pierdere). "Somnoroase pasarele pe la cuiburi se aduna"... Hahaha... mda, grele versuri, adanca imagine :-)

    RăspundețiȘtergere
  74. Ce bine ar fi daca am avea si curajul sa ne asumam ineptiile pe care le debitam!
    Si ma refer la doamna de mai sus!
    Nu mi sta in fire sa jignesc, dar trebuie sa spun ca sunteti de a dreptul JALNICA daca credeti ca Eminescu ar iesi in pierdere din confruntarea cu acest, ma repet, nimic numit Paunescu.
    Trista tara, tristi oameni!
    Cesusescu si sluga lui propagandistica Paunescu ar fi fericiti sa vada ca omul nou exista si, din pacate, este peste tot in jurul nostru!

    Pentru conformitate: George Dorobantu
    jeorge2007@yahoo.com

    PS Multi spun ca uite ce multa lume a fost la funeraliile *poetului national*.
    Da, au fost destul de multi, pentru ca n tara asta solidaritatea se manifesta, din pacate, doar in randul lichelelor si impostorilor.

    FARA SLUGARNICIA PROPAGANDISTICA DIN VREMEA LUI ceausescu SI DE DUPA REVOLUTIE, acest paunescu AR FI STAT ACOLO UNDE II ESTE LOCUL DE FAPT, PE RAFTUL POETILOR MEDIOCRI AI ROMANIEI!

    RăspundețiȘtergere
  75. Anonimul de mai sus:

    Forma verbului la imperativ "a muta" nu suporta cratima: "mutati" este forma corecta, boule!
    Bai Ungurene, dupa cum ti-am mai spus, toti analfabetii te baga in seama!

    RăspundețiȘtergere
  76. esti sigur ca nu suporta cratima?

    RăspundețiȘtergere
  77. Iata o poezie dedicata lui Paunescu prin anii '80.

    N-are atata cur si coaie
    Ceausescu Nicolae
    Cat sa linga intr-un an
    Paunescu Adrian.

    A fost un blestem al Romaniei si o rusine mai mare decat Ceausescu. Ceausescu macar avea scuza ca era cizmar, Paunescu n-o are nici pe asta. A fost o lepra de cea mai joasa speta. Cat despe valoarea poeziilor lui...Poet pre-pasoptist, cum bine l-a calificat candva Nicolae Manolescu.

    RăspundețiȘtergere
  78. @ George Dorobanţu
    Sunt foarte curios cum anume vă asumaţi dumneavoastră afirmaţiile. Asumând un nume (real sau nu nici măcar nu mă interesează) şi un email. Şi care e filozofia? La ce vă expuneţi dacă ideile dumneavoastră nu sunt agreate de alţii? Simt că simţiţi că asta e un mare curaj şi conferă greutate afirmaţiilor dumneavoastră. Mă tem că vă înşelaţi. Eu personal le-aş fi acordat aceeaşi atenţie şi dacă nu erau ranforsate de numele dumneavoastră. A, dacă vă numeaţi Nicolae Manolescu (pe care cred că l-am văzul la înmormântarea lui Păunescu- probabil el a uitat ce anonimul încă ştie) alta era situaţia...
    Doamna anonim aducea câteva argumente în sprijinul afirmaţiilor, dumneavoastră vi le susţineţi cu câteva ocări(jalnică, impostori, lichele, oameni trişti)şi cu majuscule . În afară de astea şi de emailul inutil cu ce vă argumentaţi poziţia? Tocmai vroiam să îmi dau seama dacă Păunescu e mai valoros sau nu decât Eminescu. Cu Cărtărescu îl comparăm?

    RăspundețiȘtergere
  79. @ anonim 15. nov 22,58
    Nicolae Manolescu: "A fost o puternica personalitate si un poet important, care uneori a cazut victima excesului propriilor calitati. Intr-un fel, temperamentul extrem de impulsiv inca din tinerete l-a impins sa imbrace cauze nu intotdeauna corecte. Lasa un gol in poezia romaneasca atat ca om, cat si ca artist, ca formula personala de poezie pe care o au destul de putini in epoca noastra"

    RăspundețiȘtergere
  80. "Păunescu a fost cel mai important și cel mai eficient motor de propagandă al aparatului de propagandă comunist". Se pare ca marele propagandist, acest "magistrat si educator de multimi" si-a ratat misiunea de vreme ce tineremea l-a huiduit in corpore pe Ceausescu.Si nu pe stadioane.Inclin si eu sa cred ca dl. Ungureanu este orbit de patima cand scrie despre Paunescu. Cat despre acesta din urma, (omul, polticianul sau poetul),au scris altii mai sus, concis si la obiect.

    RăspundețiȘtergere
  81. Iata o poezie dedicata lui Paunescu prin anii '80 - cu ocazia unui an de cenaclu intinerant :

    N-are atata cur si coaie
    Ceausescu Nicolae
    Cat sa linga intr-un an
    Paunescu Adrian.

    RăspundețiȘtergere
  82. Draga TRU, articolul e superbissim !
    Ca realitate si exprimare. Ca tot.

    Chapeau !

    PS : Vezi ca te citesc, tine sus stacheta ! ;-)

    Danny B.

    RăspundețiȘtergere