Melițele

La ce se pricep Victor Ponta și Crin Antonescu? La vorbit. Nu e puțin lucru. E chiar o obligație. Un bun politician, lider de partid și pretendent la funcții de conducere în stat trebuie să fie și un bun vorbitor. Cu condiția să vorbească despre ceva și nu despre orice. Căci ușurința discursului e un dar viclean care dă ascultătorului acces imediat la caracterul și la competența vorbitorului. Din acest punct de vedere, ambițiile politice ale pretendenților Victor Ponta și Crin Antonescu ar fi mai bine slujite de prezența mută a celor doi în ocazii publice, electorale și, mai ales, televizate.

Problema acestor doi oameni e tocmai dezinvoltura cu care nu pot vorbi despre ceva anume dar pot vorbi despre nimic. De mai mult de un an, diferența între imaturitatea vorbăreață a acestor două melițe televizate și nevoile politice ale României a devenit insuportabilă. Ponta și Antonescu nu înțeleg nimic, nu știu nimic și nu pot spune nimic despre economie, criză, finanțe și soluțiile care ne stau sau nu ne stau la îndemînă. În loc de explicații și analize cît de cît nimerite, amîndoi vorbesc. Vorbesc despre altceva, despre orice altceva. Evident, nimeni nu se naște economist și nimeni nu poate deveni Roubini prin simpla schimbare de acte. Dar politicienii serioși învață. Oamenii cu judecată se pun pe carte. Cine vrea să conducă și se simte dator să-și ajute supușii face ce face și se pune la punct cu harta mare: unde sîntem, pe unde o apucăm și care e cea mai sigură cale? În locul judecților neplăcute dar clare pe care le auzim de la Băsescu (un fost marinar din care a crescut un politician și, apoi, un om de stat capabil să înțeleagă cum merge economia) Ponta și Antonescu o țin într-o flecăreală de chiulangii zgomotoși. A propus guvernul un nou plan de acțiune fioscală? Ponta și Antonescu apar imediat la televiziunile de sprijin și își prezintă contraprogramul: ”ăia trebuie să plece!”, ”ăia își bat joc!” și, oricum, ”dictatura va face praf această țară”.

Și totuși, USL a publicat un program anti-criză care are măcar meritul de a transforma o colecție de descîntece într-o suită de grafice. Poate, într-adevăr, asta e soluția. Însă Ponta și Antobnescu nu reușesc să folosească măcar cifrele și culorile din Programul prorpiei alianțe sau partid sau ce-o mai fi și cît o mai fi. Nimic despre rata dobînzii, deficitul de cont curent, datoria publică, piața interbancară, raportul austeritate-productivitate și alte parascovenii de care Ponta și Antonescu fug de rup pămîntul și economia. Nimeni nu îi obligă să pălăvrăgească tehnicește dar toată lumea așteaptă să îi vadă dovedind o brumă de înțelegere a economiei, a crizei, a mecanismelor europene, a lumii, a ceva cît de mic, a orice în legătură cu viața reală și încurcată a economiei, banilor și industriilor. Ponta și Antonescu vorbesc. Iar asta nu e de ajuns, pentru că imaturii Ponta și Antonescu vorbesc imatur pe teme mature și propun cu maturitate glume de imaturi, între care strălucește ideea alegerilor la cerere , urmată îndeaproape de ideea unei Comisii făcătoare de minuni.

Cine a urmărit ultimele cîteva luni de luptă economică și flecăreală politică a înțeles, probabil, cum stau lucrurile. Adică, pe cine poate conta. Presedintele Băsescu e tot mai conștient de utilitatea inițiala a austerității și de caracterul obligatoriu al relansării prin actiune industriala pozitiva. Ponta și Antonescu au rămas, peste vară, în vacanța de după vacanța cu care și-au început cariera politică. Chiar așa, ar fi de ajuns, atîta vreme cît coaliția de guvernămînt funcționează iar Primul Ministru rămîne omul calomniat, onest și activ pe care îl cunoaștem. Însă răscrucea economico-istorică de care încercăm să ne desprindem ar trebui să fie un rai pentru inovația politică a opoziției. În fond, toată lumea așteaptă explicații și soluții alternative la discursul official. Toată lumea ar accepta critica severă și substanțială a tratamentului prescris de Băsescu, Boc și Miniștrii de resort. Încă o dată:situația e atit de limpede în dramatsimul ei elementar încît criza echivalează cu o invitație la participare remisă politicienilor și partidelor, tuturor politicienilor si partidelor care au ceva de spus si curaj de pus la bătaie. În acest punct, România se bate, însă, cu o amară criză de inițiativă politică. Victor Ponta, Crin Antonescu si veselia lor vorbăreață nu pot ține loc de politică serioasă. Oricît de imaturi, Ponta ți Antoneacu ar trebui sa înțeleagă că a trecut timpul partidelor care se bat pentru avantaje în sondaje.

Cum nici Ponta, nici Antonescu nu ințeleg atîta lucru, Romania are parte de o parodie, exact atunci cînd nervul ei politic ar trebui să livreze rezistență și inițiativă.Singura producție a imaturilor Ponta și Antonescu e o comedie în care doi lideri nechemați lasă statul ți gîndirea publică pe Președinte automat, dupa care ne avertizează că alunecăm în dictatură. Într=un fel, Imaturitățile Lor au dreptate: o scenă politică dominată de Băsescu și roasă pe la margini de pretendenți care nu pot sălta pe rampă arată rău. Dar asta din vina absenților și prin autoexcluderea incompetenților. Între timp, televiziunile care le servesc drept camera de ecou înmulțesc zilnic farsa. Mașina de umflat sondaje bîzîie cuminte, televiziunile își încredințează clienții că poporul se înnebunește să-i vadă seară și, uite așa, ne apropiem de sfîrșitul previzibil al farsei. În 2012, USL va afla că s-a așezat în afara realității, Ponta și Antonescu vor fi înlocuiți de personaje ceva mai mature iar România va rezista, la limită, în ciuda sabotajului politic organizat pe cheltuiala si inepția incurabilă a stîngii.