11 martie 2009

Altă putere, acelaşi faliment


Cifrele, analizele, în genere, expertiza aluvionară pe care presa şi politicienii le depun nu la picioarele ci mult deasupra capetelor românilor sînt practic lipsite de sens şi consecinţe. Problemele economice ale Româneiei n-au fost niciodată în ultimii 60 de ani economice şi, prin urmare, n-au putut fi niciodată îndreptate prin acţiune economică propriu-zisă.

Toate problemele şi crizele României, inclusiv impasul economic agravat de astăzi, sînt politice şi istorice. În primul rînd, politice , fără ca istoria să înceteze vreo clipă presiunea din umbră.
Există un anume pasaj în Mesajul adresat Parlamentului de Preşedintele Băsescu, luni 9 martie 2009, care scoate la lumină raţiunile politice totale ale aşa-zisei crize economice interne. Pasajul sună în felul următor: „Practic, Guvernul şi Parlamentul nu mai controlează bugetul statului şi salarizarea. O altă putere din afara puterii legislative, din afara puterii executive, decide bugetul statului.” . Coloanele lungi de cifre cad. Vegetaţia analitică se autodizolvă. Cuvintele Preşedintelui Băsescu prind definiţia fundamentală a crizei româneşti, nu doar a crizei economice, politice, sociale, morale ci a tuturor laturilor şi feţelor care dau, la un loc, singura şi marea temă istorică a ultimilor 20 de ani. Economic şi statistic acest deranjament structural e susţinută de o acţiune de-a dreptul înspăimîntătoare: 5 miliarde de euro venituri în plus pentru 160000 de funcţionari în plus şi 9 miliarde de euro destinaţi proiectelor publice, neatinşi sau rataţi. În ciuda trenei de zerouri, cifrele spun prea puţin. Esenţa e un proces istoric de mare adîncime care domină tot ceea ce numim politic şi economic, deformînd masiv direcţia naţiunii. Acest proces complex, misterios şi vicios generează faimoasa perplexitae în faţa neputinţei românilor de a face bine şi de a trăi radical diferit în raport cu constantele istorice negative date de epoci diferite şi întrupate în societăţi succesive dar, în mare, identice.

Această formulă spune, înainte de orice, că statul însuşi nu există sau e o creaţie neserioasă, aleatorie şi premeditată, în sensul în care cineva sau ceva foloseşte o situaţie, un contract, un instrument sau o împrejurare istorică. În primul rînd, avem de-a face cu un stat care e sustras şi subcontractat de „cineva sau de cineva”. De aici lipsa completă de realitate, dimenisuni şi geometrie a vieţii generale româneşti, adică a desenului şi funcţiilor clasice ale economiei şi politicii. Nimic, nici oamenii, nici banii, nici instituţiile, nu sînt, nu se află şi nu funcţionează undeva, într-un punct reperabil şi prin asta încărcat de minima densitate a răspunderii. Fluide, ubicue şi, în aceleaşi timp, imateriale, toate instituţiile, instrumentele, părerile şi persoanale lumii româneşti nu au direcţie şi finalitate comună. Numai că acest gol e nu numai confuz ci şi foarte activ. Căci el e – în cuvintele Preşedintelui Băsescu - „ o putere” şi anume o putere plasată „în afara puterii executive şi legislative”. Primul efect al acestei situaţii e că puterile executivă şi legislativă încetează să mai fie puteri. În schimb, acel misterios centru care controlează banii din România, fie că vorbim de banii statului, ai contribuabilului sau de ultima şpagă la poarta unui spital) e instanţa supremă. Din două motive: o dată pentru că marii controlori financiari sînt, într-adevăr, persoane şi grupuri camuflate, aproape invizibile public dar extrem de reprezentate public prin politici şi mesaje emise de paravane media şi politice. Paravanele media sînt televiziunile şi trusturile de presă plătite de marile figuri de oligarhi. Paravanele politice sînt partidele şi acestea la un loc fac din Parlament şi Justiţie osatura statului subcontractat. În al doilea rînd, instanţa supremă e invizibilă pentru că, în partea ei socială, conţine o mentalitate istorică articulată prin mulţinmi. Idealurile şi valorile verbale ale societăţii româneşti sînt o proastă introducere în adevărul profund al acestei lumi. Ele lucrează - de fapt, stau - la mare distanţă de propriile pretenţii şi echivalează cu practica parazitismului bugetar.

Birocraţia nu e un proiect pînă la capăt managerial. În absenţa unei aplecări colective, a unui sentiment popular (şi efectiv anti-popular) birocraţia nu poate deveni o masă. Iar fără direcţia programatică imprimată de un corp politic organizat şi energic face din birocraţie o putere, pe cît de aparent absentă, pe atît de influentă. Aici, în această alianţă subterană şi extrem de armonioasă a societăţii în tot ce are ea rezidual şi a grupurilor de putere care pornesc de la negaţia statului public se află cancerul politic românesc. Criza globală a pieţelor şi economiilor e un doar un adaos. Adevărata criză e internă, istorică şi perpetuă. Din acest motiv, statul român nu poate participa la rezolvarea problemelor economice. Lipsa de mijloace financiare poate fi corectată, de pildă, de un împrumut de urgenţă acordat de FMI, însă asta nu va înzestra cu adevărat Guvernul. Aceasta e traiectoria pe care am ajuns, iar, lihniti în faţa FMI-ului. Nu deficienţele sau nu neapărat deficienţele economice ne-au adus în această situaţie, ci spolierea internă a statului de către omul ales de stat să distrugă statul. Vîntu, Patriciu, Voiculescu şi restul marii generaţii de oligarhi au făcut averi fabuloase din afaceri cu statul, nu dintr-o invenţie genială pornită într-un garaj mizer şi nici din revoluţii manageriale de genul liniei de fabricaţie Ford. Prezumţia de vinovăţie plasată împotriva tuturor averilor private de care se plînge Dinu Patriciu nu există. Există altceva. Există o enormă premiză istorică: marii, de fapt foarte mărunţii, oameni de megaafaceri ai României nu s-au născut pe picioarele lor ci în poala statului. Din care n-au coborît încă. Asta e istoria. Restul , adică pretenţiile de „capitalişti” şi „cavaleri răsăriteni ai industriilor” e doar retorică. Diferenţa şi drama vin, cu adevărat, din împărţirea puterilor în stat. România nu practică împărţirea puterilor în stat ci împărţirea puterilor cu statul, pînă la absorbirea, sustragerea sau închirierea statului. Nu e o tragedie, pentru că tragedia presupune măreţia. E o pungăşie măruntă expandată la nivel istoric şi naţional... Iar viclenia proastă duce la farsă.

19 comentarii:

  1. Bine v-am reîntîlnit!

    RăspundețiȘtergere
  2. O initiativa salutara si igienica, in raport cu locul de unde ati plecat (si unde s-a strins deja prea multa saliva). O rugaminte, pentru cresterea lizibilitatii textului: un spatiu intre fiecare paragraf ar ajuta foarte mult.

    RăspundețiȘtergere
  3. -TRU,
    bine ati venit in lumea bloggerilor "independenti". Dupa cum o arata practica occidentala si mai recent si in Romania, blogul are forta:).

    "Fluide, ubicue şi, în aceleaşi timp, imateriale, toate instituţiile, instrumentele, părerile şi persoanale lumii româneşti nu au direcţie şi finalitate comună. Numai că acest gol e nu numai confuz ci şi foarte activ"
    -as traduce prin: "haos si mediocritate" :)

    "trusturile" de presa romanesti(3 moguli, for short) asfixiaza orice dezbatere "libera"; daca nu exista, "sunt create teme", se propaga false deontologii, etc.

    Ori, singura solutie sta in internet, se pare.

    RăspundețiȘtergere
  4. presedintele se referea la ceva mult mai concret cand vorbea de "o putere din afara puterii legislative, din afara puterii executive [care] decide bugetul statului", si anume la modul in care magistratii, deci puterea judecatoreasca, au inteles sa-si sporeasca drepturile salariale si alte privilegii prin decizii judecatoresti irevocabile. sub aparenta repararii unor nedreptati si a respectarii unor prevederi din Codul muncii, magistratii (incepand cu membrii CSM) au adaugat la lege si la buget si au instituit o minidictatura bugetara. despre asta era vorba.

    RăspundețiȘtergere
  5. presedintele nu este serios in ce face si ce spune

    RăspundețiȘtergere
  6. Excelent articolul dvs.!!Felicitari
    Este un fel de Lectia nr 1.
    De aici plecam.
    Sa vedem unde vrem sa ajungem si cum
    Asteptam in continuare cu mare, mare interes ,tot ceea ce scrieti

    RăspundețiȘtergere
  7. Da, presedintele nu e serios in actiuni, neaparat trebuie sa ne dam anonimi ca sa avem credibilitate.

    RăspundețiȘtergere
  8. Stimate Domn,
    Un articol foarte bun. Aveti toata stima mea si va doresc sa va mentineti aceeasi pozitie transanta in viata publica romaneasca. In aceste zile in care lichelele se multiplica cancerigen, este de salutat o voce independenta.

    RăspundețiȘtergere
  9. Ma bucur ca va regasesc aici, domnule TRU...

    Si, intr'adevar, am mai intilnit confuzia asta in legatura cu discursul d'lui Basescu; el s'a referit, specific, la justitzia asta care dispune asupra bugetului, prin numeroasele decizii care'i favorizeaza pe ei insisi.

    L'am auzit si pe "prietenul" dv. Lucesqiu facind aceasta confuzie. El, bineintzeles, facea un mistocutz ieftin cum ca: ce vrea sa zica, de fapt, Basescu ? ca mafia, masoneria, sau alte organizatzii oculte, dispun asupra bugetului nostru ? Pai atunci basescu e paranoic !

    RăspundețiȘtergere
  10. Buna, Traian!
    Mult succes iti/imi doresc in demascarea si eliminarea raului profund din Romania. Astept sa vad cum vei actiona, pentru ca acum esti membru de partid. Eliminati porcariile care paraziteaza PD-L si lumea va va urma.

    RăspundețiȘtergere
  11. Excelent!

    Nu uitati ca suntem multi cei care abia asteapta sa va citeasca in fiecare zi.

    Toata increderea din partea mea, a familiei mele si a prientenilor mei.

    Braila, martie, 2009

    RăspundețiȘtergere
  12. Marea majoritate a afaceristilor, mari sau medii dupa cifra de afaceri si contul din banca, a inceput afacerile cu statul. Probabil chiar si presedintele isi mai aduce aminte de vremurile cand se juca cu vaporase...

    RăspundețiȘtergere
  13. Sint curios cit timp va trece pina vor aparea si aici detractorii de serviciu ai presedintelui Basescu, PDL si, evident, TRU.

    RăspundețiȘtergere
  14. Domnule Traian Ungureanu,

    Va multumesc pentru ca v-ati facut blog si pentru ca puteti dialoga cu cititorii dumneavoastra.

    Ati fost, alaturi de echipa BBC, maestrul meu intru libertatea cuvintului si a convingerilor etice si politice (de fapt, nici nu ar trebui sa pun conjunctia intre ele) de cind eram de 12 ani si pina la virsta 23 de ani. Pentru aceasta, desi v-am mai multumit inca o data, prin mail (la care mi-ati raspuns!), dupa ce ati fost concediat de BBC in 2003, va multumesc si acum, cind ati fost alungat de la Cotidianul pe motive care ar face sa rida pina si un candidat la gradinita, grupa mica.

    V-am citit textele, v-am inteles motivele care v-au determinat sa la scrieti si va inteleg optiunea politica.

    Nu doar "inteleg", ci si "aprob pozitiv", vorba lui Caragiale.

    Vreau sa retineti un lucru: cei care va citesc si va aproba sunt mai multi decit cei care va concediaza si va blameaza. Acestia din urma nu au idee ce se petrece la firul ierbii, acolo unde ratingul si tirajul nu conteaza, ci conteaza doar taria si dreptatea opiniilor (care sunt luate drept servilism politic, in loc sa fie vazute drept ceea ce sunt ele in realitate, anume exemplu viu al cuvintului "Daca noi vom tacea, pietrele vor striga"). Cei care va citesc si va aproba de obicei posteaz rar pe forumuri si bloguri, dar atunci cind o fac, stiu ce spun. Eu sunt unul dintre acestia.

    Va scriu pentru a va reaminti, desi cu siguranta nu ati uitat, ca scrieti pentru noi si pentru adevar. Restul nu conteaza, pentru ca nu exista in viata publica nici un rest in afara de adevar si cititori (votanti).

    Sper ca si in politica sa va comportati la fel ca si in scris: fara rest in a va sustine convingerile.

    Domnule Traian Ungureanu, sunt unul dintre fostii ascultatori si actualii cititori care va poate spune privindu-va in ochi: pe mine nu m-ati dezamagit NICIODATA. Niciodata in 16 ani.

    De aceea ma simt onorat, mindru si bucuros sa va scriu si sa va spun simplu: fiti in continuare la fel. E bine asa.

    Cu stima,
    CM, 28 ani.

    RăspundețiȘtergere
  15. Voi posta aici mesajul pe care l-am primit in 2004 de la Traian Ungureanu, ca raspuns la mesajul meu de sustinere dupa ce fost alungat de la BBC.

    Domnule Ungureanu, sper ca veti intelege motivele gestului meu: adevarul si solidaritatea.

    "Draga Domnule C.M.,
    La Multi Ani!
    Cer iertare pentru intirzierea raspunsului. Sint confiscat de aproape 2 luni de afacerea toxica pe care o cunoasteti si abia acum am ragaz sa scriu.
    Mesajul dumneavoastra e tot ce putea veni mai bun la capatul unei experiente nenorocite.Am lucrat tot timpul cu oameni ca dumneavoastra in gind.M/am simtit obligat si onorat de sansa de a face presa pentru asemenea oameni.Acum,din pacate,BBC/ul tradeaza, de fapt insulta acest public demn si fara vina.Ceea ce nu e de mirare.BBC nu mai e ce stiati.El a fost inlocuit de o masina de produs zgomot informational.Redactia a fost treptat golita de oameni competenti si data pe mina unor impostori interesati.
    ramin cu gindul la mesajul dumneavoastra
    Cu recunostinta
    Traian Ungureanu".

    Intre 2003 si 2009 nu s-a schimbat nimic. Va sustin la fel de mult.
    C.M.

    RăspundețiȘtergere
  16. nu am vrut sa fiu anonim. Acuma am invatat sa nu fiu anonim.

    RăspundețiȘtergere
  17. Domnule Ungureanu,
    Dupa aventura blogeristica de pe site-ul "Cotidianului" am fost convins ca ati intors spatele lumii virtuale cel putin pentru o perioada.
    Am avut chiar indoieli serioase ca asta e cu adevarat blogul dvs :D
    Ma bucur ca m-am inselat si ca sunteti prezent in zona asta.
    N-am idee cat timp la dispozitie veti avea pentru trebusoara asta care mie mi se pare destul de flamanda la capitolul minute, gandind ca politica activa este o activitate ce se suprapune peste cea clasica, dar sper sa le impacati cu succes.

    RăspundețiȘtergere
  18. In sfarsit!
    Revenit la realitate, nu la cea catavenciana ci la aceea bloggero-independenta!
    Bine ati revenit

    RăspundețiȘtergere