07 iulie 2009

Civilizaţie, după buget, mică


A scos capul, iar, escrocheria bugetară pusă la punct, în armonie tacită, de societate şi instituţiile anti-stat ale statului. Acum, e vorba de „prima de vacanţă” (a nu se confunda cu concediul plătit). Mîine, peste o săptămînă sau peste un an, va fi vorba de cine ştie ce alt bacşiş protejat de foetaj verbal-legal şi sfinţit de mînia sindicatelor.

De la început, o întrebare: ce înseamnă primă de vacanţă? Prima pe care slujbaşii statului o încasează, pentru că binevoiesc să plece în concediu? Probabil. Mai curînd, e vorba de încă una din invenţiile prolifice ale indolenţei în colaborarea ei fericită şi nesfîrşită cu tradiţia românească a vieţii pe banii altuia (vecin, rudă, coleg, stat, public general).

Creaţia în domeniu are o fecunditate bolnavă. Au apărut, rînd pe rînd, şi au fost, apoi, legiferate: sporuri, indemnizaţii, prime, bonificaţii de o absurditate grotescă şi umilitoare. Sporul de stress neuropsihic - acordat de judecători, judecătorilor. Sporul de lucru în limbi străine - menit să compenseze toxicitatea cunoaşterii şi, mai ales, toxicitatea cunoaşterii unei limbi străine, într-o lume saturată de carte şi plictisită de adaosuri inutile. Sporul de confidenţialitate - acordat funcţionarilor, în ideea că un funcţionar e în mod natural indiscret şi numai banii îl pot face să tacă sau să-şi protejeze documentele. Primele de Crăciun şi Paşti - care stabilesc amabil că statul trebuie să dea un ospăţ colectiv de sărbători.

De aici vine şi prima de vacanţă, „un drept legal, cîştigat în instanţă” de salariaţi - cum obşnuiesc să precizeze diverse somităţi sindicale. Cele şase cuvinte ale acestui citat sînt false, de la primul la ultimul. Prima de vacanţă nu e un drept legitim al norodului bugetar. Născocirea e a sindicatelor care negociază contractele colective de muncă. Adevărat, statul s-a dovedit slab la negocieri şi a acceptat aceste impertinenţe, în vremuri economic, oricum, mai bune. Cunosc, însă, un singur sindicat care îşi merită numele. Cu observaţia că Solidaritatea poloneză era un sindicat politic şi nu se bătea cu statul ,ci cu statul înghiţit de o dicatură. În rest, istoria sindicalismului e aproape egală cu istoria demagogiei sociale şi a corupţiei organizate. Mai exact, culoarul de parvenire al plebeienilor prin prostia plebeienilor. Cazul României e ilustru. O trupă de semidocţi abili au încălecat, la intervale regulate, cauza „celor mulţi” şi au călătorit, aşa, spre funcţii politice, bogăţie sau poziţii bune conducătoare de şantaj.

Mai departe, afirmaţia după care „drepturile” au fost cîştigate „legal”, în instanţă, e o minciună perversă. Adevărat, instanţele au dispus, adică au impus, prin abuz, drepturi salariale asupra cărora nu aveau dreptul să se pronunţe. Magistraţii noştri sînt primii profitori ai statului de drept pe care, altfel, susţin că îl protejază, din pur cavalerism democratic. Magistraţii au început prin a-şi acorda un labirint de sporuri şi măriri de retribuţie, după care n-au făcut decît să consolideze precedentul, dînd cîştig de cauză, în serie, oricui a adus statul în instanţă pentru a-l stoarce de bani. În consecinţă, justiţia a sfărîmat, în perfectă cunoştinţă de cauză, principiul separaţiei puterilor în stat. Justiţia a devenit, cu de la sine putere şi nesimţire, ordonator de credite, decident financar şi executor bugetar. Stat în stat pe banii statului. Lozinca sindicalistă despre drepturi şi legalitate e o înşelăciune grosolană.

Cu adevărat grave sînt consecinţele morale şi politice ale acestui sport insolent. Mai întîi, bugetarismul devine condiţia de bază a individului social matur în România (atenţie la remarcile rituale despre „ românii care se ajută la necaz”!). Asta înseamnă că o lume întreagă absoarbe tehnica şi mentalitatea pasvităţii plătite. Mai mult, filozofia de bază a coexistenţei româneşti rămîne furtul reciproc şi universal: dacă pot, trăiesc pe banii tăi. Foarte puţin bugetari înţeleg că practică o ruletă primitivă în care fiecare încearcă să fure din banii celuilalt. Nimeni nu pare să înţeleagă că bugetul statului e dat de suma contribuţiilor productive ale societăţii. Şi chiar dacă ar înţelege, n-ar da doi bani pe această constatare inutilizabilă. Atîta vreme cît viaţa bună e viaţa în dauna celuilalt, binele public e imposibil iar înapoierea e garantată.

Politic, sistemul parazitismului bugetar instrumentat de sindicate şi propagat de o medie răpusă de indignare în faţa durerii mute a „celor mulţi” e o capcană fatală. Grosul societăţii e o masă, nu o sumă de interese active şi armonice. Iar masa crescută în dependenţă toală de stat şi antrenată în mici infracţiuni bugetare e un client ideal. Justiţia nu face decît să consacre această pungăşie colectivă, introducînd-o, astfel, pe scena oficală, unde e jucată de partide, cu precădere de partidele mizeriei colectiviste, de tip PSD.
La un loc, tabloul descrie perfect auto-sabotajul politic, economic şi juridic românesc, aşa cum e el încurajat şi speculat de stîlpii noii ordini. Economia se sufocă sub presiunea autosevirii bugetare şi asigură lipsa de şanse a sectorului privat autonom (un mare seviciu adus capitalismului cu bani şi contracte de stat, a la Patricu). Politic, societatea livrează automat în jur de 30% în favoarea partidelor care promit să întreţină inerţia. Juridic, statul de drept lucrează masiv în folosul unei caste care consolidează o societate dedicată servituţii.
Bugetarismul şi consecinţele lui vicioase măsoară exact distanţa care ne desparte, insurmontabil, de societăţile productive. Lipsa de civlizaţie modernă a României e determinată de acest refelx egoist, mincinos şi colectiv. În esenţă, povestea subdezvoltării noastre e scrisă, în complicitate, de politicienii stîngii „sociale” şi de prea mulţi din compătimiţii oameni de rînd.
.

24 de comentarii:

  1. Nu înţeleg ce aveţi cu primele de... Crăciun şi Paşti - vechii bani de porc şi de miel pe care-i dădeau şi odioşii burghezo-moşieri în odioasa societate capitalistă? Doar dacă nu vreţi să participaţi şi dumneavoastră la decreştinarea societăţii...

    RăspundețiȘtergere
  2. Gabi Dumitrescu7 iulie 2009, 08:41

    Aveti dreptate d-le TRU! Functionarimea uriasa ne obliga la costuri foarte mari cu sprijinul ticalos al sindicatelor si al judecatorilor, care de ce nu, ar vrea si ei 100 de sporuri. Zeci de sporuri suspecte se castiga in instanta. Toate acestea se intampla pentru ca se poate legifera oricum, la voia intamplarii, prin ordonante, hotarari de guvern, ordine de ministri etc. Haosul legislativ si lipsa de etica produc acest nou tip de absolutism - al functionarilor si al sindicatelor. Eu am scris un memoriu la CSM despre cum se dau sporurile in instanta, pe texte de lege indirecte si neclare, am scris la primul ministru si raspunsul a fost ca nu-i priveste, nu au competenta, judecatorii sunt independenti. De fapt, sunt cu totii ( judecatori si functionari ) un circuit mafiot in care isi apara reciproc interesele. E bine sa traiesti din banul public; si usor! Nu exista nici o speranta pentru ca nu exista vointa politica pentru schimbare.

    RăspundețiȘtergere
  3. Ce sa facem, daca nu putem sa ne ducem cu totii in PE, alaturi de EBA, pe bani grei... Ne multumim si noi cu niste amarate de prime !

    RăspundețiȘtergere
  4. TRU, intoarce-te la sport, si lasa-te de politica !

    RăspundețiȘtergere
  5. Declinul gândirii
    Răspunsul clasei politice la încălzirea globală a ridicat suspiciuni cercetatorului APM (Agenţiei pentru Protecţia Mediului), Alan Carlin, ceea ce este remarcabil. Mantra invocată de către un oficial APM - şi loial reprodusă în întreaga mass-media - este că domnul Carlin “nu este un om de ştiinţă.” Acest lucru, desigur, nu l-a impiedicat pe Al Gore să devină un sfânt, patronul (ocrotitorul, protectorul) religiei mediului. (Gore a primit titlul de Doctor în care dintre ştiinţele recunoscute?) (n.r. nici Al Gore nu e om de ştiinţă de altfel)

    O afirmaţie de acest fel este o dovadă de anti-intelectualism care a metastaziat mediul academic şi s-a extins şi la alti lideri de opinie. Universităţile au devenit atât de dominate de insistenţa asupra inviolabilităţii diferitelor discipline, incat este nedemn să se discute despre probleme în legatură cu care un el sau ea nu au fost certificaţi de către colegii profesori universitari. A existat o vreme - cu multe decenii în urmă - cand “disciplinele liberale” erau privite ca un mijloc de a-i introduce pe oameni intr-o gamă largă de domenii, care să le permită să gândească şi să vorbească inteligent pe diverse chestiuni care afectează viaţa lor. Gândirea colectivă - care este permisă acum in campusuri - respinge o astfel de idee, conferind credibilitate în funcţie de o “expertiză” recunoscută.

    Când cartea mea “În Limitarea Comerţului” a fost publicată prima dată, cu doisprezece ani în urmă, un cadru didactic universitar de la un Departamentul de Istorie respectat, a petrecut mare parte din timpul său aducand la cunoştinţa cititorilor faptul că am predat într-o Şcoala de Drept, si nu la o Catedra de Istorie. Recenzia a ajuns să fie puţin mai mult decât o apărare stridentă şi o condamnare a eforturilor mele de a focusa atenţia asupra problemelor nefamiliare istoricilor.

    Îmi face placere să mă uit la Jonathan Hoenig în fiecare sambată dimineaţa pe Fox News’ la programul de analiză a investitiilor “Cashin’ In”. El este aparator vehement al pieţelor liberale, al libertăţii individuale, şi al proprietatii private. El a declarat recent că oamenii “trebuie să gândească, pentru a supravieţui“, dar că am început “externalizarea” acestei funcţii către alţii. O astfel de practică, în prezent prevalează in campusuri universitare, şi vine să explice de ce mediul academic este o sursă de gandire atât de puţin originală şi atat de lipsită de semnificaţii. Nu faceţi nici un efort să vă explicaţi ceva :”experţii” ale căror joburi sunt să vă explice ceea ce doreşte clasa politica să stiţi vor clafifica tot ce trebuie sa aflaţi!
    Butler shaffer
    www.gandeste.org

    RăspundețiȘtergere
  6. Escrocherie bugetara? E vorba cumva de sutele de mii de euro facute cadou de Ridzi catre o firmulita sau alta?

    RăspundețiȘtergere
  7. Foarte bun articolul dar atentie mai multa la greselile de tipar. Avem pretentii.

    RăspundețiȘtergere
  8. excelenta analiza!


    mama lor de stangisti lenesi

    RăspundețiȘtergere
  9. Lupul Moralist, aka TRU uita ca ridica prima de vacanta de la casieria lui Vantu fara sa protesteze ca lui nu i-ar trebui asa ceva.
    Adevarat, o sa justifice ca milogul, ca o lua de la privat.
    Numai ca, daca exista intr-un sistem economic, pe ce criterii ii discriminezi pe aia de la stat?
    Ia mormaie ceva acolo, bai, gângavule.

    RăspundețiȘtergere
  10. Daca tot consideri ca bugetarilor nu le trebuie prima de vacanta, poate le suprimi si vacanta ca, deh, e recesiune iar ei sunt bugetari.
    In viziunea ta, niste sclavi.
    Ba io zic sa le iei si vechimea si pensia. Cat pot munci, sa fie platiti. Dupa, sa fie eutanasiati. Ca doar n-o sa chesltuiasca statul bani cu ei.

    RăspundețiȘtergere
  11. Pe langa toate aceste "suplimente de salariu" a fost uitat cel mai "bolnav" si odios instrument de crestere a salariului unui bugetar - salariul de merit lunar care NU POATE DEPASI valoarea a 3 salarii brute lunare. Acest salariu de merit se acorda de catre sefii de institutii exclusiv pe baza de "amicitie politica" sau "slugarnicie politica". Asadar, in calitate de functionar cu dorinte aprige de imbogatire si nemunca nu faci decat sa apelezi la sacul de limbi in cur pe care trebuie sa-l ai permanent la tine si sa valorifici intreg continutul lui pentru ca la ziua de plata a salariului sa obtii in loc de 3000 de lei (inclusiv sporuri de tot felul)un supliment de "numai" 9000 lei.

    In privat nu numai ca nu exista salarii ca cele ale bugetarilor de rand insa nici nu vor exista curand atat de mare este diferenta! Pe cand un salariat din privat trebuie sa munceasca 8 ore pline si sa aiba rezultate, cel platit de la buget la ora 3 - 4 pm e deja prin magazine sau carciumi, asta daca se mai chinuie sa ajunga de dimineata pe la birou si nu cumva are vreo "intalnire" pe la vreo alta institutie publica. Ii vad si ii recunosc pe bugetari si nu mi-as dori sa fiu adeptul mediocritatii doar de dragul unei mii de euro in plus. Cert este ca statul incurajeaza mediocrii si platitudinea, iar cand portofoliul de resurse umane de la stat este in proportie de 80% format din mediocrii, statul se poate desfiinta caci chiar nu mai are nicio atributie de indeplinit. Fostii "slujbasi ai statului" s-au transformat, ca urmare a promovarii mediocritatii doar in "bugetari", adica oameni care prada bugetul, fara sa creeze plus valoare macar la nivelul unui sfert din salariul pe care-l incaseaza.

    Nu se va intampla nimic sanatos in tara noastra cat timp bugetarii nu vor redevenii onesti "slujbasi" in serviciul cetateanului si nu bugetari in serviciul partidului politic care i-a propulsat spre respectiva functie bugetara.

    RăspundețiȘtergere
  12. Articolul pică foarte bine. Trebuie să începem naibii reforma aia. Numărul mare de sporuri arată un mercantilism ucigaş şi sinucigaş al stîngimii. Tocmai ceea ce reproşează sindicălimea patronilor, practică ea însăşi la cub. În condiţii normale, contractul dintre patron şi angajat se bazează pe încrederea reciprocă. Altfel, contractul nu are loc, sau se desface. Altă cale nu există. Sindicalizarea masivă a negocierii nu face decît să uzurpe încrederea. Mai mult, pretenţiile iraţionale pe care sindicatul le aduce, transformă contractul, dintr-unul de liber schimb, într-unul oneros, în care, nu e greu de înţeles că una din părţi este tratată ca resursă, iar nu ca partener. Iar mai devreme sau mai tîrziu va sucomba. Tendinţa firească a parazitului este să se dezvolte mai repede ca gazda. Atît prin filiaţie de rudenie, prin nesfîrşitele nepotisme, cît şi prin cele de natură mafiotă. De aceea, dacă nu se găseşte o mînă forte care să zică: stop!, se alege praful. În toată povestea vinovată e Justiţia, ce nu mai vede principiile de drept, fiind iremediabil orbită de proceduri.

    În sectorul bugetar japonez, Justiţia nu are nicio putere de a înterveni în eventualele conflicte colective de muncă, pentru că nu sunt permise grevele. Poate în schimb interveni în coflictele individuale de muncă. Sectorul bugetar nu-şi permite luxul unei greve ce ar avea cosecinţe negative chiar asupra clienţilor de pe urma cărora birocraţia bugetară trăieşte. Aşadar, cui nu-i convine, n-are decît să plece în sectorul privat.

    RăspundețiȘtergere
  13. Toată povestea asta ar putea fi reglată prin legarea rigidă a salariilor din Justiţie, de PIB. Dacă Justiţia contribuie, prin deciziile sale drepte la creşterea PIB-ului, atunci şi judecătorii vor avea salarii mai mari. Mai mult, magistraţii vor ataca din proprie iniţiativă legile actuale, croite parcă în cultul subdezvoltării, şi vor determina Parlamentul să gîndească, contribuind astfel şi mai mult la bunăstarea generală.

    RăspundețiȘtergere
  14. Chestiile astea sunt gaselnite stangiste. Asa-numitul "acquis social" francez, fata de friday - pay day american. Birocratia statala a cautat aliati in masa bugetarilor, pe banii tuturor contribuabililor. Taierea sporurilor si stabilirea de salarii, pur si simplu, este solutia.

    RăspundețiȘtergere
  15. Jurnalist dependent de propriile -- (opinii)--INTERESE MESCHINE

    RăspundețiȘtergere
  16. Iată şi bumerangul (sursa Cotidianul)

    "Circa 20 de judecători de la Tribunalul Bucureşti şi câte şase de la fiecare Judecătorie de sector au suspendat marţi, între 9 şi 12, procesele programate, în semn de protest faţă de subfinanţarea acestor instanţe."

    Le-am recomandat să dea în judecată sindicatele din sectorul bugetar, şi să-şi ia de la ele partea din sporurile dezmăţate pe care le-au legalizat prin sentinţe judecătoreşti.

    RăspundețiȘtergere
  17. Buna seara,domule Ungureanu.
    Vorba poetului :"Toate-s vechi si noua toate".
    Aceeasi problema legata de sporuri nesimtite pentru magistrati care ameninta cu suspendarea activitatii incepand de maine daca nu li se acorda sporurile ,prime de vacanta (in invatamant doar anul trecut s-a acordat si nu am certitudinea ca se va mai acorda),prime de instalare si multe altele care "darama"bugetul destul de solicitat si de care se trage ca de un elastic in toate directiile.
    Despre toate acestea ati mai scris si in ianuarie ,in "Cotidianul" si am comentat si eu pe vechiul blog cand ,in urma acelei Ordonante de Urgenta (de bun simt)care interzicea cumulul pensiei cu al salariului ambele de la stat,au inceput tot felul de proteste tot din partea unor persoane (importante )ce au dus in final la anularea ordonantei ca fiind neconstitutionala ;era firesc ,avand in vedere ca persoanele importante care au stabilit ca neconstitutionala ordonanta erau si ele in conflict de interese (adica ar fi trebuit sa renunte la una din doua :salariu sau pensie ,daca ordonanta ar fi fost aplicata).
    S-a mai auzit ceva de acea lege si nu ordonanta care nu indeplinea nu stiu ce conditii prin care sa nu mai fie posibil cumulul pensiei cu al salariului ambele de la stat?
    Cu toate ca din punct de vedere geografic suntem tara europeana ,din punct de vedere politic am fost acceptati in Uniunea Europeana si in U.E. sunt tari unde aceasta lege exista si se aplica iar daca nu exista (exemplu ,Ungaria)impozitul este dublu sau foarte mare ,in Romania exista foarte multe exceptii de la legile si regulile celorlalte tari europene ;trebuie sa fim noi exceptia care confirma regula ,adica anormalul care sa puna in evidenta ,de fiecare data,normalul ?
    "Anonima Necunoscuta"

    RăspundețiȘtergere
  18. TRU e cel mai mare ziarist român.

    Atunci când e treaz...

    Când nu, ia o lojă în PE, lângă EBA.

    http://akdor.wordpress.com/

    RăspundețiȘtergere
  19. Stimate Domnule Ungureanu,

    va deplang situatia in cel mai sincer mod. Cred in demersul dumneavoastra din convingere dar se pare ca mijloacele pe care le-ati ales (inregimentarea politica alaturi de ... ) v-a adus in pragul falimentului de imagine (si poate de mai mult de-atat). Pacat ca subiecte extrem de valoroase trec pe langa analiza dumneavoastra, care ar fi putut aduce o alta perspectiva, doar din motive de partid si de "solidaritate". Am o intrebare pentru dumneavoastra si as aprecia un raspuns (daca e sincer sau nu cred ca voi avea capacitatea sa-mi dau seama) : ce simtiti ? scopul scuza mijloacele ?

    RăspundețiȘtergere
  20. Sindicatele-pepiniera raului,a stangii ,a coalitiei 322.
    Excelent subiect ati adus in discutie,Dl Ungureanu !
    Am citit intr-un link dat de Riddik mai demult ca:
    In Germania guvernul sustine 47% din economie
    In SUA-Obama a ajuns sa sustina 46% din economie.
    La noi la cat o fi ajuns sa sustina guvernul,in mod real?

    Foarte bine ca luptati alaturi de un partid !
    Toti ceilalti ce-si spun intelectuali doar se vaita si intorc capul "oripilati" cand vad problemele romanilor, in loc sa faca si ei ceva , sa dea solutii !Nu doar sa critice
    Suntem convinsi ca veti face tot ce veti putea pentru a avea o tara cat de cat normala

    RăspundețiȘtergere
  21. Starea de fapt e că judecătorii au transformat România dintr-un stat de drept, într-un stat de rapt.

    RăspundețiȘtergere
  22. TRU ,tara arde si baby se piaptana..mai zi-ne ceva de extrateresta MIR si despre solidaritatea tiganeasca,moshule..

    RăspundețiȘtergere