10 august 2009

Confesiunile unui colecţionar învins


Cu recentul său editorial „Confesiunile unui învins”, Mircea Cărtărescu s-a aşezat acolo unde îi e locul: între clasicii conştiinţei publice româneşti. Mircea Cărtărescu e, prin acest text intim şi programatic, parte a unei lungi tradiţii intelectuale care face critica totală a vieţii publice şi conchide, prin Eminescu, Caragiale sau Cioran, asupra zădărniciei acţiunii politice la români.

În ipostază publică - spune această linie de gîndire – românii sînt incorigibili şi incurabili. S-ar putea, însă, ca partea cu adevărat interesantă a acestei investigaţii să fie, mai degrabă, discursul şi nu obiectul lui. Înainte de toate, pentru că discursul e îmbogăţit „orbitor”, de o calitate literară ieşită din comun şi de o exactitate formidabilă a observaţiei etice. Însă, la capăt, aşteaptă, mereu, aceaşi concluzie resemnnată: românul e victima propriilor construcţii politice. Fie că e vorba de negurosul blestem constituiv al „lumii” româneşti, fie că e vorba de puterea inepuizabilă a „sistemului”, românul nu are nici o şansă în faţa „puterii”. Omul de rînd şi, odată cu el, proiectul unei societăţi autonome sînt strivite de o damnaţie continuă. ”Ei” au fost, sînt şi vor fi, indestructibili. „Noi” sîntem mereu slabi. Viaţa publică există dar numai în măsura în care ochiul descoperă în spatele ei comedia, în spatele căreia se ascunde conspiraţia carcterelor mizere. Soluţia? Nu există soluţie dar această situaţie fără ieşire e doar în aparenţă o calamitate. Conştiinţa celui ce înţelege mersul lumii româneşti îşi constată inadaptarea şi se îndreaptă, nevoită şi mulţumită, spre exil. Fie spre exilul extern (unde intelectualul va continua, totuşi, să evoce mistuitor lumea de „acasă”), fie spre exilul interior (în care intelectualul român va construi un univers divergent-imaginar, împotriva lumii de „acasă”). În orice caz, recomandarea ultimă e retragerea sau evadarea, sustragerea din jocul măsluit al vieţii sociale, refuzul de contaminare menit să salveze măcar persoana (dacă nu ego-ul) autorului.

Textul lui Mircea Cărtărescu continuă, aducînd-o la zi, această mare tradiţie de gîndire publică românească (Maiorescu şi Lovinescu, doi moderni polemici dar optimişti, sînt excepţiile semnificative). Personajele şi instituţiile politice sînt altele. Degradarea generală şi resursele „sistemului” sînt aceleaşi sau, în orice caz, suficiente pentru a exaspera conştiinţa şi pentru a sufoca angajamentul. Identică e şi atitudinea autorului care se desparte „definitiv” de răul românesc, după ce îl descrie pătrunzător, fără să îi poată găsi puncte slabe. Din acest punct de vedere, articolul lui Mircea Cărtărescu e un text literar remarcabil. Şi, în acelaşi timp, o eroare, un act de gîndire politică fascinat şi învins de pesimism.

În rezumat, intervenţia lui Cărtărescu e un apel general la retragere. Preşedintele Băsescu nu trebuie să candideze la un nou mandat. Eşecul impulsului democratic e complet. Şi Preşedintele Băsescu şi susţinătorii lui (inclusiv Mircea Cărtărescu) au fost, deja învinşi. Asta pentru că, de fapt, întreaga naţiune română a fost scoasă din cursă de „sistem”. Speranţa unei reveniri s-a dovedit prostească. Seria dezastrelor interne româneşti e neîntreruptă. Ea acoperă ultimii 20 de ani, fără excepţie. „Războiul este pierdut şi nu mai e nimic de spus”. Oare? Rămîn cîteva lucruri de explicat şi Mircea Cărtărescu trece la lămuriri. Aşa începe partea şubredă a unui text care avea, pînă aici, autoritate.

Mircea Cărtărescu încearcă să dovedească, logic, inutilitatea continuării proiectului Băsescu. Mai întîi, însă, Mircea Cărtărescu, descrie pe scurt şi foarte exact, procesul de defăimare şi izolare cu care scriitorul şi persoana particulară au plătit pentru sprijinul public acordat Preşedintelui Băsescu. Înjosirile rezervate lui Mircea Cărtărescu de trusturi media incluse între proprietăţile unor miliardari recent surpinşi de existenţa culturii sînt o realitate. La fel, campaniile anti-Cărtărescu instrumentate de reviste culturale şi autori revoltaţi. Primele vin din agresivitatea unor servitori bine plătiţi. Celelalte din gelozie. Cărtărescu e un scriitor prea bun şi prea cunoscut. Iar asta nu se iartă. La un loc, tratamentul calomnios la care a fost supus Cărtărescu e o făcătură. Şi, tocmai din acest motiv, nu contează. Campaniile succesive de contestare nu pot fixa locul lui Cărtărescu în istoria literară românească şi nici nu îl pot compromite în ochii publicului. Prin urmare, Mircea Cărtărescu acordă prea multă importanţă unor atacuri care dor acum, fără să îi poată atinge opera sau personalitatea.

După această paranteză de statut personal, articolul trece la argumentaţia pro-antipolitică. De ce nu trebuie să candideze la al doilea mandat Preşedintele Băsescu? Argument: pentru că, pînă şi în cazul în care ar cîştiga alegerile, noul Preşedinte Băsescu, ar avea numai de piedut. Preşedintele Băsescu ar obţine un al doilea mandat dar n-ar schimba nimic. „Sistemul” a cîştigat, oricum, partida iar Preşedintele Băsescu ar fi prizonierul neputincios al unei situaţii fără sorţi de izbîndă. Ar avea, în schimb,Preşedintele Băsescu de cîştigat, din retragere? Da - crede Mircea Cărtărescu. Argument: Preşedintele ar infirma definitiv bănuiala că e un tiran nedeclarat. În plus, Băsescu „şi-ar dovedi sinceritatea în faţa celor care, prin plebiscit, l-au salvat de coaliţia Vadim-Voiculescu-Geoană-Tăriceanu, care a-ncercat să-l debarce fără cel mai mic motiv”. Preşedintele Băsescu şi-ar dovedi, deci, buna credinţă faţă de cei ce l-au votat, în mod repetat, tocmai sustrăgîndu-se judecăţii lor electorale. Poate. Dar cum anume? În ce fel? Nu e deloc limpede.

Suficient! Dacă partea intuitiv-perosnală a articolului e convingătoare, partea raţional-argumentativă a articolului lui Mircea Cărtărescu intră în difcultăţi serioase.

Mai întîi, pentru că, deşi ne spune cum va arăta un nou mandat Băsescu, Mircea Cărtărescu nu ne spune va un mandat al „coaliţiei Vadim-Voiculescu-Geoană-Tăriceanu”. Prin urmare, ştim doar că Băsescu ar fi inutil. Nu ştim, în schimb, nimic despre cum ar arăta lumea românească fără Băsescu. Ar fi mai bine sau ar fi mai rău? Al doilea conflict logic al argumentaţiei lui Cărtărescu e ideea după care Traian Băsescu ar avea de cîştigat abţinîndu-se de la o a doua candidatură. Cărtărescu presupune că asta l-ar scuti pe Băsescu de acuzaţia de tiranie. Nu e deloc sigur. Mai ales din partea unei coaliţii care nu are nevoie de temeiuri, din moment ce l-a suspendat o dată pe Băsescu „fără cel mai mic motiv”. Oricum, problema tiraniei lui Băsescu se poate pune doar la o eventuală candidatură pentru mandatul 3, nu pentru mandatul 2. În această privinţă, singurul care poate da relaţii e Ion Iliescu, nu Traian Băsescu.

Argumentaţia lui Cărtărescu nu caută formele posibile ale viitoarei realităţi politice româneşti ci pare, mai degrabă, îndrăgostită de obligaţia dezastrului. E de notat că în proiecţia politică a lui Cărtărescu nu există variabile sau necunoscute: Europa, modernizarea globală, lume exterioară ostilă sau favorabilă, procese supranaţionale, progres general sau evoluţie individuală. Singura forţă activă e căderea. Adică un determinism pe care autorul îl simte, îl înţelege foarte bine dar nu îl contrazice şi nici nu îl poate vedea contrazis.

Acesta e punctul care face din linia de observaţie pesimistă a ultimilor 150 de ani o analiză depăşită şi condusă de propriile predispoziţii. Mircea Cărtărescu devine, alături de ceilalţi remarcabili comentatori ai eşecului românesc, observator şi participant. Căci esenţa acestui diagnostic persistent presupune un pacient perpetuu bolnav. Desigur, Cărtărescu nu doreşte românilor o istorie rea şi neîmplinită. Însă îşi doreşte, în secret, postura de crainic al răului românesc. E, adică, un colecţionar de impasuri publice, pentru că fiind un creator de esenţă interioară, nu crede în viaţa publică decît în măsura în care aceasta urmează conturul intern al scriitorului. Paradoxal, acest profil psihologic nu e o excepţie, în lumea psiho-istorică românească. În genere, tendinţa de separare individuală e răspîndită. Românii se retrag sau refuză priza socială, fie pentru a se descurca pe noduri şi reţele extralegale (pile-relaţii), fie pentru a plonja în universuri paralele (creatorii de subiectivism delicat). Izolarea e, în ambele cazuri, un reflex. Iată de ce direcţia propagată de Mircea Cărtărescu nu e atît de neconformă sau nouă pe cît ar putea părea. Textul lui Mircea Cărtărescu e, în acelaşi timp, foarte românesc şi prea puţin util emanicpării româneşti.

Preşedintele Băsescu are motive să cîntărească şi să calculeze, într-o situaţie politică, într-adevăr, fluidă şi imprevizibilă. Însă o a doua candidatură a Preşedintelui Băsescu e obligatorie. Abia în lipsa ei, rezultatele ar fi dezastruoase: o administraţie dezlănţuită împotriva ultimelor oprelişti, un stat feudal-infractor, o societate abandonată corupţiei. Nu mai puţin important, în logica politică internă, Partidul Democrat-Liberal ar fi grav demobilizat, în vreme ce PSD şi PNL ar căpăta sens şi coeziune. Nimic bun într-o candidatură retrasă de Preşedintele Băsescu, indiferent de la cine ar veni sugestia.

64 de comentarii:

  1. @TRU: chapeau!

    Adica bine surprins, in sensul ca Mircea Cartarescu face (inca) o "analiza subiectiva(?!)", adica se exprima literar artistic :) , dar mai putin ancorat in "realism".
    Orgoliul literar al lui Carta este bine asezat/asezonat in seria Eminescu/Caragiale:) , deci s-a gandit el bine TRU, cum e cu artistii astia:).

    Acum, poate ca Mircea Cartarescu ar fi avut dreptate cumva, daca era alta epoca (fanarioti, turci, rusi, "influenta Estului", cu alte cuvinte). In acel caz, cam da, fatalismul era singura chestiune valabila; asa cum bine bine zice TRU, ar exista refugiul universurilor paralele, al "subiectivismului delicat":), etc.

    Totusi, Romania are o sansa unica de data aceasta, prb pt prima data in istorie: este cu fata la Vest, atat militar cat si economic: NATO si UE. De data aceasta ramane numai "the enemy within", se stiu ei aceia care :) .
    Romanii sunt invitati la un examen de Istorie, iar fatalismul lui Cartarescu, oricat de literar/sensibil ar fi el, este cam daunator, in ecuatia asta:).
    Nu de un limfatic inactiv, ci de un sanguinic care sa nu se dea batut este acum nevoie: aux armes, citoyens! :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Cărtărescu ne propune Năpasta fără mărturia lui Ion. E ca şi cum Caragiale ne-ar îndemna implicit să alegem între un caion şi un dandanache.

    RăspundețiȘtergere
  3. @ Marius Delaepicentru

    Stimate domn,
    Bănuiesc că aţi observat că domnul Traian Ungureanu nu a răspuns la importanta întrebare pe care i-am adresat-o pe firul trecut (asta apropo de credinţa domniei voastre cum că domnul Ungureanu citeşte comentariile). Eu cred că este o dovadă absolut evidentă că nu-l interesează cine şi ce scrie în comentariile acestea. Este o scamatorie politică, domnia sa face exact precum politicienii care vin cu părul răvăşit "din teritoriu" cu sloganul în vârf de limbă "Noi cunoaştem realitatea, am stat o lună în campanie". În acest moment nici măcar nu mai cred că domnia sa îşi introduce textele aici, cred că le trimite cuiva prin email... Asta dacă cu adevărat este blogul domniei sale şi nu o "făcătură" făurită de cineva rămas necunoscut.

    Sincer... sunt foarte dezamagit.

    RăspundețiȘtergere
  4. @TRU: poate faceti o paralela si cu cele spuse de Andrei Plesu in Adevarul. Tot blestemul fatalitatii romane sa fie si acolo ?

    RăspundețiȘtergere
  5. E ceva efort în dorinţa lui TRU de a răspunde unui text dibace contracarând eficient mesajul acestuia fără a atinge emiţătorul.

    Am cetit repetat textul lui Cărtărescu. La prima vedere e un moment de semidepresie, un moment de "borcan" oarecum comun şi firesc oamenilor ce... "oameni sunt" şi ei.
    Că realitatea de pe teren se încăpăţânează să fie doar ca ea, oferind aspecte diferite fiecărui receptor în funcţie de frecvenţa pe care are reglată propria antenă, fie ea depresivă, optimistă, enervantă,constructivă .. sau toate laolaltă, este o banalitate prea importantă. Pe care nu cred că a trecut-o cineva cu vederea.
    Cărtărescu în nici un caz.

    Dar nici TRU :D
    Prin prisma conştientizării particularităţii interpretării şi a construirii mesajului astfel încât să ducă la o anume finalitate, din păcate Cărtărescu e de partea "ursului" astă dată.

    RăspundețiȘtergere
  6. Bibliotecarul,

    VAI tu !
    Adică TRU şi-a permis să te ignore ???
    Tocmai pe TINE, centrul ombilical al haosului virtual.
    Nţ, nţ, nţ....

    RăspundețiȘtergere
  7. Viq:
    Ce-ti veni ,domne sa te rasti la bilbvotecar/ E un tip care scrie misto, chiar daca tie nu-ti place Ce scrie,argumenteaza ,nu injura.

    RăspundețiȘtergere
  8. ,,Nimic bun într-o candidatură retrasă de Preşedintele Băsescu, indiferent de la cine ar veni sugestia. ''
    Hm, eu m-as mai gandi in locul dumneavoastra. Ganditi-va, daca presedintele nu mai candideaza, poate isi scrie meoriile (ca tot punea problema un fost jurnalist de la Cotidianul) iar dumneavoastra, cu talentul deosebit pe care-l aveti (si aici chiar nu e nici o ironie) le-ati pune in opera.Daca acum, cand Basescu e la putere, dumneavoastra ati scris si scrieti articole in care-l explicati si aparati de parca ar fi in opozitie, ganditi-va ce editoriale ati putea scrie cand va fi realmente seful opozitiei ! Cate capodopere ar ramane nenascute, daca Basescu candideaza si mai si catiga :) !

    RăspundețiȘtergere
  9. CăCăCărtărescu urmaşul lui... Eminescu? Cum asta? Citesc şi mă frec la ochi! Poate a încurcat TRU persoanele? Se referă la acel Eminescu pe care CăCăCărtărescu l-a înjurat în Dilema? Acel Eminescu pe care CăCăCărtărescu nu-l considera poet pentru că "era brunet şi mic de statură"?

    La care "ei" se referă CăCăCărtărescu? La secu? Păi Băşinescu este exemplul tipic de securist-afacerist-om politic post-rev!

    RăspundețiȘtergere
  10. Fatalismul exprimat de Cartarescu e dovada unei impotente in plan social, a unui arivism intelectual si material si a unei demagogii intelectuale.
    Analiza facuta de Dl Ungureanu este perfecta si as argumenta doar pentru un grad mai crescut de militantism.

    RăspundețiȘtergere
  11. "Traian Ungureanu... mistifica informatii... Ma intreb daca jurnalistul este impostor sau doar meschin". Dilema Veche - Marius Chivu
    Cum incep unii sa te intrevada, Ungurene...
    Dar bucura-te. Inca esti far calauzitor pentru varii Desves, Viq si Epicen-tristi.

    RăspundețiȘtergere
  12. Articolul lui Mircea Cărtărescu rămâne doar un demers estetic. Nu poate avea valoarea unei analize politice. S-ar alege praful de statul ăla care ar fi condus de esteţi.
    Din păcate, genul acesta de "argumente" demobilizează tocmai partea mai educată a societăţii. Parcă aşa se mai striga prin Piaţa Universităţii, în 1990: "Noi nu suntem partide!". Las' că nici partidele alea trei, din care unul s-a transplantat pe faţă "dincolo", nu mai sunt cu noi.

    RăspundețiȘtergere
  13. Donkey, ai gresit "exprimandu-te" aici. Pentru tipul asta de gandire s-au creat toaletele publice si Institutul de invatamant superior Vanghelie.

    RăspundețiȘtergere
  14. Bibliotecare, nu-ţi fă nicio problemă! Pe mine mă ignoră birocraţia din două ministere, un parlament, plus Avocatul Poporului. Ei, şi? Atfel, TRU nu ignoră. Cum ţi-am mai zis, răspunde indirect. Dar ca să observi îţi trebuie doar niţică mobilitate. E drept, nu le pot cere tuturor să se alfabetizeze în citirea aerului.

    RăspundețiȘtergere
  15. @ Vic
    Mergeţi pe firul trecut, vedeţi despre ce este vorba. Vă reamintesc că încălcarea cu bună ştiinţă a statutului de partid înseamnă desfiinţarea partidului, şi apoi îmi spuneţi dacă ar trebui să mă îngrijorez că am fost ignorat.
    Era o nuanţă, răspunsul nu era relativ la persona mea, ci relativ la problema pe care o ridicam.
    Chiar aş dori să îmi comunicaţi părerea domniei voastre.

    PS.
    Cei de la PD-L cunosc problema pentru că le-am semnalat-o înainte de alegeri, deci nu este o scăpare şi nici o interpretare mai "laxă" a statutului.

    RăspundețiȘtergere
  16. Excelenta analiza dvs.ca de obicei!
    Felicitari.

    Cu politica este greu.
    Avem nevoie de oameni de la care sa invatam sa mergem mai departe.

    RăspundețiȘtergere
  17. Iar a venit madama Spiru Haret. Ia lumineaza-ne, piticenia ta. :)

    RăspundețiȘtergere
  18. Perotinus Minor10 august 2009, 19:58

    O evolutie posibila :
    - la toamna, in pragul alegerilor prezidentiale, se preconizeaza concedieri masive in sectorul bugetar. PSD, partidul celor .. da' multi, se retrage de la guvernare lasand un guvern PDL minoritar. In acest context, Basescu si PDL vor fi principalii beneficiari al valului de impopularitate.
    Daca, totusi, Basescu castiga alegerile structura parlamentului ramane aceeasi. Alegeri parlamentare anticipate, in viitorul apropiat, nu shimba mare lucru. Aici, inteleg pesimismul domnului Cartarescu.

    RăspundețiȘtergere
  19. Da, Francesco, ai dreptate, normal că cine nu e blond şi n-are ochi albaştrii nu poate scrie bine. Dacă a spus CăCăCărtărescu asta, atunci e literă de lege! Ia ascultă, băi, bolovane, de când e promovarea pidosnicelii idee de dreapta? Ori asta promovează CăCăCărtărescu vostru! De când ideea de naţiunea este expirată pentru cei de dreapta? Ori asta promovează CăCăCărtărescu! Sau sunteţi tot o ramură GDSistă, dar cu alt nume? Păi nu mai spuneţi, fraţilor, că sunteţi de dreapta, că nu vă crede nimeni! Luaţi-vă de mână cu tovarăşii Cominternişti şi cântaţi împreună Internaţionala! Cu CăCăCă... de mână.

    RăspundețiȘtergere
  20. @Marius -18,20
    Nu in "citirea aerului"
    Ci a undelor,electromagnetice, in virtual.
    Din ce in ce mai complicat internetul asta !
    Cata imaginatie iti mai trebuie !

    RăspundețiȘtergere
  21. A ajuns Cărtărescu mai deştept decât Ungureanu...

    Noroc cu "Morfozele" :

    http://morfoze.wordpress.com/ ,

    că altfel ne-am tâmpi de tot !

    RăspundețiȘtergere
  22. Ma, Donkey, de ce nu vrei tu sa pricepi ceva extrem de simplu? Iti poti exprima nemultumirea si altfel decat apeland la kitul Ciutacu de dezbatere publica. Nu sunt un simpatizant al lui Mircea Cartarescu, dar mi se pare degradant pentru mine insumi apelul la limbajul de maidan.

    Domnule Ungureanu, nu mi se pare nimic grozav in articolul lui Mircea Cartarescu. Imi pare scris de un om care nu are taria de a lupta pana la capat. Nu conteaza daca invingi sau nu, important e sa nu te lasi calcat in picioare si sa te opui. Cand vom invata lectia poloneza? O vom invata vreodata?

    RăspundețiȘtergere
  23. Mie mi s-a parut ca textul lui Cartarescu la care face trimitere TRU a aparut ca o reactie la campania din ce in ce mai ostila a massmediei controlate de moguli impotriva lui Traian Basescu.Desi fara sa-si declare candidatura (sau poate tocmai de aceea)presedintele, si oricum cu 4 luni inainte de scrutin deja tunurile cele mari au fost scoase in batalie si canonada poate fi auzita si in cel mai retras turn de fildes al celui mai apolitic eremit.La Cotidianul este trimis sef spaima p..resei, un individ de un canalism perfect. La Ziua celebrul Deleanu arunca fumigene in fiecare zi etc.Mai mult, dl Cartarescu face greseala si citeste comentariile asa zisilor forumisti, de fapt niste mahalagii si tzatze si se ingrozeste de limbajul si idiotenia asa ziselor lor postari.Si mai mult, dl Cartarescu noteaza ca oricand deschide TVul da de analisti comentatori pe ecran- comici vestiti ai ecranului daca ma intrebati pe mine.Si se gandeste domnia sa ca poate da ca Traian Basescu nu candideaza toate acestea vor disparea.Pe vremea lui Iliescu si Nastase aveam liniste si consens national si intelectualii erau apreciati...Zgomotul si furia nu existau.Sigur, Patriciu si ai lui se imbogateau ocult, dar oare n-o fac si acum?!Pe plan personal, Mircea era invitat la susanele,la receptii, la academie, poate chiar si pe sticla. Era iubit de femeile pe care la randu-i le iubea.Si nu e aore tacerea asumata cel mai bun prieten al omului!Eu personal ii dau dreptate lui Mircea Cartarescu.Boborul nu-si merita elitele.De aceea un prostanac, un repetent sau un actor cu tava ar fi regii meritati de nebunii ce au pus stapinire pe tara.

    RăspundețiȘtergere
  24. @Imperialistu (lu'peşte?, mă întreb)
    Mai pune mâna pe Istorie şi te documentează. Polonia s-a bazat pe Tradiţie nu pe canalii gds-iste de tip CăCăCărtărescu. Dacă eşti aşa de dreapta, atunci spune-mi şi mie vreo 3 principii d-ale dreptei şi pe care CăCăCărtărescu să le fi promovat. Că de bombasticisme made in Colegiul Noua Europă sunt sătul...

    RăspundețiȘtergere
  25. cartarescu s-a trezit , e buimac , dar pare pierdut pentru cauza . tru a scapat la timp , a fugit din nou din tara . se va da disident , din nou . ciudat destin , sa profiti de de orice regim si sa te dai ...invatatorul natiei , ca si tismaneanu .

    RăspundețiȘtergere
  26. daca basescu nu e nimic nu e ! cat o mai fi prostit poporul de falsii prooroci ?

    RăspundețiȘtergere
  27. de ce nu intinde basecu o mina PNTCDului?

    RăspundețiȘtergere
  28. Este de-a dreptul rizibil modul in care acest tip alunecos (la Ungureanu fac referinta) incearca sa transforme un zero barat in nota zece. Omu asta nu poate intelege ca a-ti declara neincrederea intr-un nou mandat al lui Basescu nu inseamna ca esti pesimist in general cu societatea romaneasca ci ca pur si simplu esti pesimist in privinta puterii acestui individ de a schimba ceva in RO. Incredibil.

    RăspundețiȘtergere
  29. Alexandru Jecu12 august 2009, 19:19

    Dl Basescu este liber sa candideze dar ar fi o greseala sa se aleaga! Argumentul nu este in persoana dlui Basescu, un arivist inteligent, orgolios,cinic si tenace ci in filozofia sistemului democratic pe care il creditez ca fiind cel mai adecvat etosului national. Democratia este o suma statistica a exersarii vitutilor civice. E bine ca mai multe persoane sa aibe ocazia sa-si dea masura talentului politic si sa contribuie, de dorit, autentic, la efortul national. Dl Basescu si-a dat masura. De pe urma d-sale raman cateva grimase politice exersate pentru satisfactia publicului. Atat si nimic mai mult. Dl Basescu mimeaza exercitiul democratic si flateaza cinic aspiratii si sperante publice. Cat despre providentialismul dlui Basescu, a se slabi, monser!

    RăspundețiȘtergere
  30. ...Traian Basescu reprezinta unica sansa reala pentru Romania. Am certitudinea ca este si va fi Presedinte, indiferent de "spagatele si piruetele" adversarilor politici, consiliati abil de "distinsa batrinica" ....a politicii romanesti !!!

    RăspundețiȘtergere
  31. ...si ca sa completez, aprecieri sincere pentru ceea ce scrieti ! http://danutchidon.wordpress.com

    RăspundețiȘtergere
  32. Lasand la o parte crimele lor, comunistii, trebuie sa recunoastem, au stiut ca vor puterea absoluta si au facut tot ce a fost nevoie pentru a o avea. Este naiv din partea noastra sa ne inchipuim ca oameni care au fost in stare sa tortureze si omoare alti oameni timp de peste 40 de ani se vor da dusi de la putere atunci cand le strigam "RUSINE!".

    Pentru cine a citit cate ceva despre tulburea perioada de la sfarsitul razboiului 2 mondial sau pentru cineva care a trait acea perioada, metodele comunistilor de acum nu sunt cu nimic diferite de cele ale comunistilor de atunci. Aceeasi mizerie de caracter, aceleasi injuraturi (precum vedem repetat la comentariul unui individ de mai sus), totul pentru a atinge ce anume scop, util cui? Cu asemenea specimene nu se poate lupta individual, cu vorbe, ci organizat, cu aceleasi mijloace. De aceea si comunistii i-au dispretuit pe intelectuali si i-au respectat pe oamenii simpli: pentru ca primii gandesc si cedeaza, cei din urma mor luptandu-se.

    RăspundețiȘtergere
  33. @RazvanM
    Sper că ştii cine şi în ce context a inventat noţiunea de "intelectual". Dar când CăCăCărtărescu a aruncat cu lături în Eminescu oare ai protestat?

    RăspundețiȘtergere
  34. @Donkeypapuas: de ce ai nevoie sa jignesti pocind numele?

    RăspundețiȘtergere
  35. Ba, magarule, esti cumva vreun bolovan d'al lui Catrinoiu? Numa' idiotul de Catrinoiu crede ca toti cei care nu se TIGANESC pe net is de stanga. De minoritari si bolovani cu apucaturi de minoritari is satul.

    RăspundețiȘtergere
  36. Ba (nu BĂ) eu observ că mulţi din cei ce se declară de dreapta susţin cu braţele deschide idei şi personaje (precum acest CăCăCărtărescu) ce sunt evident de stânga. Şi aici am fost moderat - trebuia să spun "absolut bolşevice". Cine a spus - nu pe bloguri, ci în presă - că Eminescu nu e poet pentru că "era mic de statură şi brunet"? Individul pe care-l susţineţi! Dar cin' se-aseamănă se-adună!
    PS: nu mai siluiţi limba română. Aceasta conţine şi diacritice.

    RăspundețiȘtergere
  37. Hai, dom'le, lasa-ma cu diacriticele tale ca ma plictisesti. Ti-am explicat deja ca nu am am lucruri in comun cu Mircea Cartarescu. Trebuie sa ma TIGANESC ca sa par ca nu-s de acord? Imi pare rau ca trebuie sa dezamagesc, dar pielea mea e alba, magarule.

    RăspundețiȘtergere
  38. Nu sunt unul dintre admiratorii domnul Cărtărescu, ba chair am fost deranjat când discuţiile televizate despre cultură ridicau osanale noului curent literar cărtărescian, dar niciodată nu m-am gândit să neg că domnia sa are talent. A prelucra "politic" oamenii de litere mi se pare o aberaţie culturală şi politică la un loc. Să lăsăm politica politicii şi cultura culturii. Părerea mea.

    Dacă cineva de aici consideră că are un aport pentru cultura românească mai mare decât domnul Cărtărescu, aş vreau să-l cunosc şi eu.

    RăspundețiȘtergere
  39. @Bibliotecaru
    Dar celebrul număr din Dilema cum a fost? La el şi-a adus contribuţia (nu aportul) şi acest domn CăCăCă..., Na, că mă bâlbăi! Mă apucă tremuriciu' de admiraţie când îi aud numele...

    RăspundețiȘtergere
  40. Donkey, cînd, la mai bine de 11 ani de la eveniment, îţi exprimi ranchiuna pentru Dilema ăsta e semn de fundamentalism. De acord, nu te opreşte nimeni să împăiezi ce idol vrei. Teoretic, cîţi indivizi, atîtea religii sunt posibile. Problema ta e că-ţi lipseşte tocmai detaşarea de idol, ceea ce te apropie mai degrabă de purtătorii de veste trotile, decît de cultură.

    RăspundețiȘtergere
  41. @Marius Delaepicentru
    Când la mai bine de 55 de la moartea lui Stalin continui să foloseşti aceeaşi ortografie impusă de Tătuca de la Kremlin este semn de...?

    RăspundețiȘtergere
  42. Donkey, iar te droghezi în mofete. Grafia română se revendică a fi fonetică. Precum cea rusească, de pildă. Nu-i nimic ruşinos în a scrie fonetic.

    Eu nu fac decît să conserv, în pofida schizofreniei academice, principiul conform căruia, unui sunet nu-i corespunde decît un singur semn grafic. Niciodată două. Admit doar excepţia din 1965. Chiar şi în matematică, unei valori a variabilei independente (x1) nu-i pot corespunde două valori ale variabilei dependente, ci numai una.

    Şi nu sunt singurul "recalcitrant". A. Pleşu , de pildă, scrie la fel. Ai fi avut dreptate dacă aş fi scris în franceză, unde predomină scrierea etimologică, sau în engleză, unde haosul e şi mai mare. Pînă, una, alta, tentativa ta de manipulare este una nereuşită, una de răcan la 2:15.

    RăspundețiȘtergere
  43. @ Donkeypapuas

    Viaţa m-a învăţat că nu-i sănătos pentru liniştea mea interioară şi umanitate, în general, să lupt contra altor oameni. De atunci luptele mele se duc numai pentru şi contra susţinerii ideilor şi principiilor.

    Dacă domnia voastră combăteaţi spusele cuvia şi nu, în mod global, persoana, nu aş fi intervenit sub nici o formă, decât poate ca parte a argumentaţiei. Spusele dumneavostră însă ating mai mult demnitatea persoanei şi personalitatea ei, contrazicând foarte puţin părerea acelei persoane. Nu mai vorbesc că nu vă argumentaţi pledoria mergând pe târâmul unei imporvizaţii satirico-pamfletare. Efectul unei asemenea abordări nu poate fi niciodată schimbarea convingerii cuiva, cel mult provoacă amuzament atunci când este de calitate. Pe de altă parte, dacă aveţi ceva de spus, mai ales când sunteţi în dezacord cu o afirmaţie a altcuiva, este bine să construiţi, logic şi deductiv, o structură de rezistenţă argumentativă prin care să demonstraţi că argumentul contrar părerii dumneavoastră este şubred.

    Părerea mea.

    RăspundețiȘtergere
  44. Off topic
    Ca in limba engleza este un haos-stim.
    Dar ce sa mai spunem de cea vobita acum in California de adolescentii educati in colegii private?
    Este o succesiune de sunete scurte reprezentand prescurtari de cuvinte cu care trebuie sa te obisnuiesti o perioada pentru a intelege ce vorbesc.
    “Mc Donald’s” a devenit “McDo”-pronuntat f f f repede.
    Culmea este ca si in Canada este la fel.

    Cam asta-i viitorul ,cred

    RăspundețiȘtergere
  45. Ce crezi tu s-a vazut: ti-ai retras copiii de la un sistem educational performant dar selectiv ca sa-i educi la Spiru Haret.
    Cam cat crezi tu ca valoreaza ceea ce crezi?

    RăspundețiȘtergere
  46. @ Bibliotecaru
    Spusele individului pot fi combătute pe orice articol ar fi pus în faţă. Un exemplu ar fi chiar cel apărut în Evenimentul Zilei de astăzi. Între altele ăsta chiar nu ştie că Orwell a fost anarhist nu comunist?
    http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/863577/SENATUL-EVZ-Tristetea-Sebastian/
    PS: domnii care se pretind de dreapta au rămas datori cu nişte idei, acolo pe care să le spună şi care să fi fost susţinute şi de personajul de care e vorba.

    RăspundețiȘtergere
  47. @ Donkeypapuas
    Construcţia extrinsecă a unei persoane nu are, de cele mai multe ori, o legătură biunivocă cu privatul asuns privirii publice.

    Poate că "individul" se referă la faptul că Orwell a fost, o perioadă, membru al Partidului Muncitoresc al Unificării Marxiste. Anarhismul lui Orwell nu era ceea ce înţelegem astăzi prin anarhism, ci un anarhism sindical, o ramură distinctă a anarhismului care înţelegea prin puterea statală antagonică societăţii libere (eliberate) structura oliharhiei mercantiliste, mişcarea muncitorească urmând să construiască un alt timp de stat. Noi traducem astăzi cărţi precum Ferma Animalelor şi 1984 drept literatură anti-comunistă, deşi ea este anti-dictatură, indiferent de modul ei de provenienţă, socialist sau capitalist.

    Există o alunecare... anume că omul este echivalat cu rodul gândirii sale. Dacă astăzi scriu o carte care descrie un viol, se vor găsi foarte mulţi care să interpreteze că aş fi fost violat, sau violator, altfel de ce aş scrie despre astfel de lucruri. Arta şi artistul sunt două lucruri perfect distincte care se auto-condiţionează existenţial.

    RăspundețiȘtergere
  48. @Bibliotecaru
    Partea republicană din timpul Războiului civil spaniol era compusă dintr-un amalgam de partide şi mişcări mergând de la centru-stânga până la extrema stângă, ba chiar şi... naţionalişti (mă refer la basci), precum şi tabăra "naţionalistă" se constituia dintr-un evantai de opinii mergând de la Falange până la Centrul catolic (ca să nu mai spun că printre organizatorii puciului se aflau şi franc-masoni). O minimă documentare ar fi fost necesară pentru "măreţul scriitor". Nu mi s-au adus până acum măcar două-trei idei de dreapta pe care să le fi susţinut acesta. O fi suficientă doar poziţia de susţinere a preşedintelui Băsescu? Dar cât de dreapta este preşedintele? Cât de dreapta a fost în anii '90 la organizarea mineriadelor? Cât de dreapta a fost distrugerea unei întregi ramuri economice (la flota comercială mă refer), cât de dreapta e să joci alba-neagra cu doctrina unui partid - ieri social-democrat, azi popular, mâine...?

    Dacă lucrarea ar face apologia violului credeţi că ar fi socotită scrisă de un om normal sau de un bolnav psihic? Dacă s-ar ocupa numai cu descrierea detaliată, în acel caz nu ar fi considerată scriere pornografică? Dar dacă ar avea drept scop descrierea şi analiza degradării umane, în acest sens ar căpăta certe viruţi morale. I-ar reflecta şi personalitatea autorului, credinţele sale profunde - precum Dostoievski este oglindit prin romanele sale, sau aşa cum sunt reflectaţi producătorii serialului (pentru că iubesc acest serial) Battlestar Galactica - seria reimaginată.

    RăspundețiȘtergere
  49. @ Donkeypapuas
    Eu cred că un om al literelor nu scrie exhaustiv despre refularea senzaţiilor blocate ci, mai ales, despre experienţa observată a realităţii, ca o concluzie a acesteia. Nu ştiu nimic despre Battlestar Galactica, dar pentru că pomeniţi despre Fiodor Dostoievski, ar trebui să spunem că Idiotul vorbeşte despre apologia unei regalităţi consangvine? ("Esenţialul este viaţa, numai viaţa, calea veşnică, necurmată spre descoperirea vieţii, actul descoperirii ca atare şi nicidecum descoperirea în sine.") Desigur că nu, prinţul este "idiot" numai în context social, mesajul este mult mai profund de atât. Orice autor care are un pic de valoare, recreează realitatea din cuante, piesele de puzzle, precum pictorii impresionişti, o realitate ce nu poate fi reprodusă altfel decât prin percepţia amănuntului de aproape şi a întregului din depărtare. Eu nu vreau să-l apăr pe scriitor în detrimentul persoanei sociale, spun că nu mă interesează acest scriitor ca cetăţean politic. Ce relevanţă are pentru mine ce păreri politice are domnul Cărtărescu? ce importanţă are pentru mine ce păreri politice a avut Eminescu. Niciodată nu va exista politicianul Cărtărescu, desigur, în măsura în care domnul Cărtărescu nu se apucă să scrie cărţi despre politică, doctrine sau "Cântarea Politicii Române".

    Dacă nu vă supăraţi, am impresia că vă loviţi de o greşeală de percepţie. Luaţi un text al cuiva şi îl analizaţi ca pe un lucru lovit de anomalia perfecţiunii. Chiar credeţi că tot ce scrie Cărtărescu, Ungureanu, Băsescu, Boc... sau mai ştiu şi eu ce alţi oameni (pentru că nu sunt supra-oameni) este documentat, are o referinţă, reprezintă exclusiv convingerea interioară, nimic nu poate fi lovit de inutilitatea momentului? Absolutul întrebării profesoarei, "ce a vrut să spună poetul", ar trebui să fie întâlnit în "aşa i-a venit să spună".

    RăspundețiȘtergere
  50. Rezultă că n-aţi citit "Demonii".

    RăspundețiȘtergere
  51. @ Donkeypapuas
    Rezultă că pentru a dărâma absolutul care implică exhaustivul nu ai nevoie decât un singur exemplu. :D

    RăspundețiȘtergere
  52. Florin Gal (Satu-Mare) PRO Traian Basescu19 august 2009, 22:06

    Superb articolul... domnule Traian Ungureanu trebuie sa va felicit pentru adevarul foarte bine expus pe acest blog. Intr-adevar Traian Basescu trebuie sa candideze!!! si trebuie sa cadideze pentru mine, pentru dvs., pentru tinerii din Romania... doar asa Romania poate face pasi inainte... pasi de care are FOARTE MARE NEVOIE!!!

    RăspundețiȘtergere
  53. http://sutu.ro/2009/08/20/elena-iti-iau-o-inghetata-daca-mergi-la-comisie/

    RăspundețiȘtergere
  54. constat că dl. TRU a rămas la logica dependenţei de propriile opinii. Realitatea stă altfel. Până nu crapă guvernul Boc, el este rezultatul coaliţiei PDL PSD adică fostul FSN. Băsescu a îmbătrânit urât, nu mai râde rânjeşte, cum bine s-a remrcat este sub imperiul unei posibile pierderi a alegerilor prezidenţiale. Din păcate Băsescu s-a dovedit nu un cavaler al anticorupţiei, ci doar un găinar de case luate cu japca în exerciţiul funcţiunii. Frate-su e de altă anvergură face afaceri găinăreli de miliarde de Euro!

    RăspundețiȘtergere
  55. Fenomenala influenta a lui Basescu se va vedea in anii care vor urma. Curajul lui a fost asimilat de multi oameni, iar acestia sunt mult mai decisi si mai pragmatici decat cei ce au sustinut CDR-ul. Cartarescu probabil ca se astepta la o adoptie mult mai mare a ideii de innoire a Romaniei. Multora le merge bine si asa, sau chiar din cauza ambiguitatilor din societatea actuala. Insa pentru multi schimbarea s-a petrecut deja in ei. In urmatorii zeci de ani am tot timpul sa il vad si pe Iliescu disparand, si pe Nastase intrand la puscarie si pe Patriciu exilat pe o insula artificiala.
    Cu Basescu sau fara el in urmatoarul mandat, mi-am castigat libertatea si responsabilitatea.

    RăspundețiȘtergere
  56. Nu cred ca articolul lui Cartarescu suna ca o trimbita a invingerii, ci mai degraba ca un anuntz de doomsday in caz ca "nu". Bine, asta nu il impiedica cu nimic pe TRU sa scrie postul de mai sus pe marginea articolului, cele doua mi se pare ca se completeaza, un articolul pesimist-ironic, al doilea explicind de ce e important sa "nu". Ambele impreuna pot sa duca de ce nu, la inca un push, pe de o parte o motivatie pentru Basescu, si poate si inca o cerere de efort din partea noastra, a "invinsilor".

    RăspundețiȘtergere
  57. @weebloger
    Evident că aţi căpătat... libertatea de a fura!

    RăspundețiȘtergere
  58. In budism se spune ca cel ce NAZUIESTE spre cunoa
    stere trebuie sa fie la fel de INDARJIT ca un vierme ce roadde un sicriu.
    Decat iar Ilici si P.S.D.-EII
    Mai bine cu P.D.LEII.
    Cu a lor subtil carrmaci
    Pus pe sotii si dibaci.
    In turul doi va ajunge Predintele si Primarele.

    RăspundețiȘtergere
  59. Comentariul dumneavoastra se bazeaza pe un Basescu,candidat castigator.Dar daca este invins,daca nu era oportun ca PDL sa pregateasca pe altcineva ptr presedintie?.Atentie,in situatii de criza ,cel mai expus este cel considerat de mase,varful puterii.

    RăspundețiȘtergere
  60. @Donkeypapuas se poate traduce liber "papuasul de pe Don" ... te poti mira ca are asemenea comentarii ? poate nu stie ce e Don ! sa-i aduc aminte : "Pe Donul linistit"

    RăspundețiȘtergere
  61. Se zice ca BASE in timp ce escalada a 10 votca transiberiana in timpul lecturarii CARTARESCULUI ar fi scrasnit"Si tu mai CARTA ".TRU,mai batrane inrait in bune ,nu vezi ca pana si CARTA s-a prins ..Astept sa-l faci praf in vreun nou articol fiindca s-a trezit din abureala leprozeriei portocalii ,ca multi alti intelectuali care-si cumpara acum pantofi cu spitz outlet ca sa-i infiga in dosul parintelui T[EBEI]la viitura alegerilor prezidentiale.Ai inceput sa-l musti pe CARTA ,pishicherule asa,din varful danturii..Vai de capul tau,mercenarule cu ochelari..!!

    RăspundețiȘtergere
  62. nu cred ca basescu va renunta asa usor la un nou mandat...acum o face doar pe mireasa mironosita...

    intrati si la mine pe blog, macar la misto, azi discutam despre Povestea lui Nea Uiliam Englezu...

    RăspundețiȘtergere
  63. @anonim
    Cu condiţia să-mi spui adevăratul autor al romanului, că Şolohov...

    RăspundețiȘtergere
  64. iPhone Ringtone Maker
    iPhone Ringtone Converter
    iPhone Ringtone Creator
    M4R Converter
    MP3 to M4R Converter
    M4A to M4R Converter
    AAC to M4R Converter
    Transfer iPhone SMS
    iPhone Ringtone Maker, a smart iPhone ringtone creating tool, can convert almost all mainstream videso/audio formats including AVI, MPEG, WMV, DivX, MP4, H.264/AVC, AVCHD, MKV, RM, MOV, XviD, 3GP, WMA, WAV, RA, M4A, MP3 to M4R iPhone ringtone, and transfer the converted M4R ringtone to iPhone directly without iTunes. Apart from converting common formats to iphone ringtone, the iPhone Ringtone Maker even supports converting music purchased from iTunes store to iPhone ringtone.

    RăspundețiȘtergere