Încă un moftangiu face zgomot


Bine le zice Oprescu! E imposibil să nu recunoşti, cu un strigăt plin de respect, alinierea perfectă a lui Sorin Oprescu la sunetul demagogiei caragialeşti. Tipătescu s-a întrupat în Oprescu şi vrea să devină Prrreşedintele Rrromâniei. Să ne înţelegem: ţărişoara lui Oprescu e patria omului simplu. La rîndul lui, Oprescu -Tipătescu se reclamă om simplu dar mai are ceva - o calitate pe are o expune modest de dimineaţa pînă seara: independenţa. Ce zic eu independenţă? Independenţa absoultă! Totuşi, nu e cazul să vă alarmaţi. Oprescu minte.

Oprescu e candidat independent şi tocmai de asta campania lui e condusă de un alt independent: O. Cosmîncă. Oprescu a stabilit că România e terminată de partide şi că politicienii au eşuat. "Pentru ei nu existaţi!" - îşi lămureşte Oprescu auditoriul popular. Sorin Oprescu e fiul strucuturii de partid şi a intrat în "viaţa mare" prin strucutrile de partid. Înainte şi după 1989. Urmează programul politic: " să le spargem gaşca!". Redusă la acest concept complex, propunerea lui Oprescu nu poate fi întîmpinată decît de contr-remarca: "Mai tacă-ţi fleanca!". Care sînt planurile lui Oprescu? Sînt ele o extindere a viziunii asupra Bucureştiului, la dimensiunile României? N-am aflat. Oprescu e independent şi pare convins că asta îl scuteşte de idei. Nu ştim dacă Oprescu are ceva de spus despre buget, despre microcreditul finaciar care a secat şi a distrus o parte însemantă a companiilor cu mai puţin de 20 de angajaţi, nu ştim dacă s-a gîndit vreo clipă la problemele profunde ale României: surparea statului sub povara demografiei şi a obligaţiilor sociale, şomajul ascendent al tineretului, mortalitatea foarte ne-europeană a bătrinlor şi conflcitul dezastruos între criteriile de cunoaştere moderne şi practica din spitale, şcoli, spitale, adminsitraţie şi alre structuri de mare consum cognitiv.

Ştim altceva, despre planurile şi tipul de gîndire ale lui Sorin Oprescu. Ştim din discursul pe care l-a lansat energic odată cu propria candidatură că Oprescu gîndeşte în limitele strîmte şi vechi ale viziunii patriotic-socialiste. Oprescu şi-a etalat analiza în felul următor: România e o ţară bogată, cu oameni muncitori, totul e să fie bine conduşi. Prima parte e complet falsă. România nu e o ţară bogată iar holdele, stupii, munţii, oţelul şi codri la care se gîndeşte Opescu vin din manualele anilor ´70. Astăzi, cînd bogăţia statelor cu adevărat bogată e dată de capacitatea de cunoaştere, asemenea imagini sînt nule şi inutilizabile. Ele îi pot surprinde pe nostalgici sau pe naivi dar conduc nicăieri. A doua parte a triadei lui Oprescu e adevărată dar asta nu înseamnă că Oprescu ştie ce spune. Românii sînt, atît cît sînt şi alte popoare, o populaţie muncitoare. Acest dat colectiv devine o valoare, doar însoţit de inteligenţa organizării şi de disciplina etică. Ideea după care un conducător bun e tot ce ne mai trebuie cade. Oprescu a auzit această fabulă acum multe zeci de ani, pe cînd educaţia sa generală era înheiată.

Diagnosticul anti-politic al lui Oprescu nu e o eroare totală. E o eroare parţială şi un pericol extrem. Într-adevăr, sistemul partinic românesc e o mare problemă iar produsele lui (Constituţie, Justiţie, aparat admisntrativ) o problemă şi mai mare. Dar propunerile lui Oprescu vizează abolirea politicii.
De aici înainte, urmează, direct, anarhia. O stare de fapt mult mai puţin simpatică decît poate bănui promotorul ei nesăbuit, Sorin Oprescu.

Lansarea candidaturii lui Sorin Oprescu a scos din adormire vorbăria caragailescă şi i-a dat o îndrăzneală care variază între minciună şi impetrinenţă. "Pentru ei nu existaţi!" şi "În România mea", cele două refrenuri repetate de Oprescu frămîntă sunete şi atît. Oprescu putea demonstra la Primăria Bucreştiului că e în stare de acţiune. Amprentele Primarului lipsesc, însă, din Bucureşti şi sînt de găsit numai pe ecrane şi pe pagina de ziar. După 20 de ani de variante, imitaţii şi parodii, a apărut şi Independentul. Pe asta n-o făcuse nimeni. Am mai bifat o figură, am mai înghiţit un discurs, am mai învăţat un truc. Încă un moftangiu face zgomot.