Demisie de viitor


Demisia lui Vasile Blaga - fără urmă de îndoială cel mai bun Ministru de Interne al României - a fost însoțită de un joc speculativ derutant. În mare, poziția standard afișată de opoziție și de protezele ei mediatice e un umanism conciliant, complet necunoscut pînă acum în rîndurile acestei armate de fabricat roluri și sentimente. Blaga e, deodată, stimat și regretat, oarecum postum, de vocile care au repurtat recent atîta succes cu oratoriul televizat "Vîntu încătușat". Omagiul acestui cor e, pur și simplu, lipsit de credibiliate. Pentru că e ipocrit.

Esența "cazului" Blaga nu stă în trecerea prin sabie a unei capacități administrative remarcabile - așa cum se străduie să sugereze vocile care îl așază pe Blaga în centrul colecției de victimele a Președintelui Băsescu și, deci, în afara vieții politice active. Într-o țară, înglodată în apariții și dispariții politice irelevante, demisia lui Vasile Blaga e un punct extrem de important. Îl vom rememora, curînd, ca punct de plecare într-un șir de transformări politice masive. Mai întîi, însă, demisia lui Vasile Blaga trebuie înțeleasă, dincolo de aparențe și resentimente.

Președintele Băsescu a sesizat prompt precedentul anti-instituțional creat de ieșirea din lege, uniformă și ordine de stat a polițiștilor care s-au ilustrat anarho-sindical, pe 24 septembrie, în fața Palatului Cotroceni. Orice derapaj minor promite o deraiere majoră iar Președintele a reacționat logic și ferm, pentru a readuce logica de sistem în sistem. Vasile Blaga a răspuns, în aceași logică, recurgînd la singurul gest posibil: demisia. Adevărat, numai naivii ar putea considera "afacerea" încheiată. Șocul produs de demisia lui Vasile Blaga va avea consecințe politice majore. Ele trebuie cîntărite cu o seriozitate care exclude atît ipocrizia mediilor de informare cît și reacțiile imprimate de geografia de partid (unde partid înseamnă -cu tot respectul- PD-L).

Inima PD-L bate cu accent ardelenesc, după un regulator pus la punct de Vasile Blaga. Acest aranjament structural nu e un secret pentru nimeni, așa cum nu e un secret pentru nimeni că patidul se va simți rănit, vizat și, la limită, insultat, de "afacerea" Blaga. Abia acest tip de reacție internă e sincer și natural. Însă, ca orice exces transportat în politică de camaraderia sufletească, această atitudine riscă să lovească mai puternic în structura partidului.

Ce omite acest fel de a fi solidar cu Vasile Blaga e tocmai poziția de facto a lui Vasile Blaga, politicianul relansat de demisia demnă și curată de la Interne. Tricotajul verbal în marginea urzelilor care l-au adus pe Vasile Blaga în fața demisiei poate continua. Fără prea mare rost. Căci realitatea rezultată la capătul acestui eșec aparent e consolidarea unui personaj politic de credibilitate largă.

Al doilea și cel mai puțin notat fapt în comentariile obsedate de triplul deces al echipajului BVB e apariția unui spațiu politic nou în interiorul sau în succesiunea PD-L. E exact spațiul de moralitate și credibilitate publică invocat de toate părțile și din toate părțile civile sau mai puțin civile care deplîng corupția, prostia și inerția politicii românești. Deocamdată, spațiul deschis de "cazul" Blaga e puțin vizibil și arată, mai degrabă, a ipoteză. Dar cîteva lucruri se pot spune, de îndată ce motoarele retorice și sentimentale tac: orice ipoteză poate deveni proiect, Vasile Blaga n-a intrat în șomaj politic iar nașul proiectului e Traian Băsescu. Discuția abia începe.