Ratko bin Mladen



Arestarea lui Ratko Mladici a fost explicată și devalorizată imediat de observația care presupune o clauză fixă în contractul Serbia-UE: Mladic contra admitere în UE. Ne reîntîlnim, așadar, cu problema de bază a gîndirii conspirative și anume cu presupunerea după care tot ce se vede e ireal și tot ce e invizibil e real.

În cazul Mladic, contractul e, însă, cît se poate de public și real. Secretul căutat de teorii neguroase în spatele arestării lui Mladic nu există. Contractul Serbia-UE e singura variantă politico-economică în care statul sîrb poate pune capăt procesului de autodistrugere în care a plonjat la începutul anilor '90. Cu alte cuvinte, Serbia începe să înțeleagă că istoria Iugoslaviei s-a încheiat și că istoria Serbiei trebuie să înceapă cu adevărat. Pentru asta nu e nevoie de înțelegeri secrete. E nevoie de luciditatea dureroasă care pune capăt febrelor naționale și miturilor auto-centrate. Altfel spus, de decuplarea de paranoia istorică și reintrarea în raționalitatea politică. Această trecere de la iluzie la construcție l-a pierdut pe Mladic. Asta, după ce îi pierduse pe Seselj (în 2003), Milosevic (în 2008) și Karadzic (în 2008). Regăsirea raționalității politice a fost, așadar, un proces îndelungat și nu o manevră spontană în căutarea jack pot-ului.

Critica filozofică a marilor acte justițiare e, totuși, un joc intelectual riscant. Lăsînd la o parte farsele de sorginte africană, căderea tiranilor și eliminarea măcelarilor de popoare nu merită o discuție prelungită. Mladic, alături de camaradul său de patologie Osama bin Laden, e, înainte de toate, un monstru, una din fisurile prin care umanitatea se prăbușește pînă la capăt. Discuția privitoare la contextul politic care a premers arestării, nu trebuie să reducă sau să îndepărteze esența criminală a personajului.

În 16 ani, memoria masacrelor poate lăsa loc aproximărilor pe care se bizuie filozofia istoriei ca școală a cinismului universal. Însă la Srebrenica au fost asasinați pe rînd, cu răbdare și veselie apocalipitică, 8000 de oameni, toți și fiecare în parte selecționați, triați și eliminați în baza celei mai respingătoare din pornirile ascunse ale bestialității umane: supremația prin neant. 8000 de bărbați și copii au fost sacrificați în șanțuri, depozite părăsite și margini de pădure, după regula ritualurilor tribale ale vînătorii de oamani. Pentru asta, Mladic merita un glonț în cap, nu o arestare, un proces sofisticat pînă la interminabil și o pensie molcomă sub paza amabilă a gardienilor olandezi.

Ratko bin Mladen nu e diferit de Osama bin Laden. De ce a fost suprimat bin Laden și de ce a fost cruțat bin Mladen? Pentru că pe bin Laden l-au căutat și l-au găsit trimișii victimelor, foarte probabil cu ordinul de a ucide la primul contact. Pe bin Mladen l-au căutat și l-au găsit trimișii noului stat sîrb, foarte probabil cu ordinul de a captura un exponat viu pentru Tribunalul de la Haga. Serbia s-a debarasat, astfel, de totemul care supraviețuia atît cît să țină în loc istoria propriei țări.

Fosta glorie marțială a ucigașului de gospodine cu sau fără plase, pensionari plecați după pîine și copii la joacă prin Sarajevo s-a redus, acum, la înregistrarea care reține ordinele unui psihopat dotat cu artilerie. Cealaltă mare lecție rămasă în mocirla din jurul lui Mladic spune că națiunile ies de sub seducția psihopaților și se spală de sînge în condiții prozaice. Odată cu revenirea înceată și inevitabilă a vieții la mizeria nobilă a grijilor de fiecare zi: salarii, locuri de muncă, viitorul copiilor. În Serbia, a durat 20 de ani. Adică abia a început.