USL: o nouă propunere de faliment pentru România



Nu o să încep cu clișeul clasic, adică nu am nici un motiv să mă declar șocat de Programul Economic al USL. Dimpotrivă, sînt cît se poate de mulțumit. USL confirmă. Programul Economic lansat astăzi nu e nici mai mult, nici mai puțin decît ce era de așteptat de la USL. Cu un cuvînt: o aiureală.


În rezumat, reducem taxele și contribuțiile sociale, ca să ne audă și să ne voteze lumea. Deasemenea și în acelați scop, mărim salariile. Asta înseamnnă că mărim cheltuielile și, în același timp, scădem veniturile la buget. De unde punem bani la loc? Nu știm dar anunțăm că știm. În schinmb, e cert că prima jumătate a Programului e înghițită de un pamflet care blestemă în grafice și cifre guvernarea PD-L. Prin urmare, Programul conține doar jumătate de Program. Această a doua jumătate e dedicată exemplar marii specialități a trio-ului Ponta-Antonescu-Voiculescu: lipsa de sens. Așa de pildă, trioul care demasca itențiile criminale ale FMI față de România și refuza să-i întîlnească pe reprezentanții Fondului, e acum de părere că acordul cu FMI trebuie dus pînă la capăt, ba chiar urmat de un nou acord. Dacă speră că FMI va accepta să plătească nota electorală a USL, dnii economiști Ponta, Antonescu și Vociulescu ar face mai bine să aducă bani de acasă. Interesantă e și lipsa de bun simț care permite, din nou, indoelnților salvatori ai României să copieze: un mănunchi de măsuri de austeritate bugetară și planuri de stimulare a investițiilor, deja aplicate de Guvernul Primului Ministru Boc, sînt preluate obraznic și prezentate senin ca inițiative proaspete ale USL. În acest caz, e de așteptat ca în curînd, USL să facă și alte propuneri revoluționare, poate, cine știe, chiar decizia de a ne învecina cu Bulgaria.


USL a livrat un Program economic, pentru că asta e regula: orice aspirant la putere trebuie să prezinte un Program economic. Însă, dincolo de tema făcută la timp, Programul USL nu explică nimic, nu înțelege nimic și promite orice. Climatul dramatic dictat de pericolul unui default al Greciei și avarierea sau chiar compromiterea zonei euro e o necunoscută pentru liderii USL, prezenți pe altă lume și convinși că România trăiește tot acolo. E exasperant și trist dar după 20 de ani de experiență politică, PSD și PNL reiau sloganuri de calibru cubanez și promit 1 milion de locuri de muncă. Secretul operațiunii e atît de adînc încît nici măcar autorii nu-l cunosc. În aceași zonă de ficțiune ininteligibilă e și tsukahara fiscală care vă mări colectarea veniturilor la buget cu 70%. Cum? S-a stabilit demult: de asta se ocupă imaginația lirică a dnului Ponta, de departe cel mai infantil dintre imaturii reuniți ai politicii românești.


România a avut noroc pentru că și l-a făcut singură în 2004, 2008 și 2009, refuzînd de fiecare dată întîlnirea cu propunerile de faliment organizate în jurul PSD. În 2012 va fi foarte probabil tot așa. Alternativa e dezastruoasă.