Vasile Paraschiv - cel mai mare creator român de datorie publică

Vasile Paraschiv ne-a lăsat datori și singuri cu subexistența noastră anti-eroică. Nu acum, după dispariția fizică a celui pe care nu îl mai lua nimeni în seamă. Mult mai devreme. Pe vremea cînd nimeni, absolut nimeni, nu îndrăznea să constae că România e o țară fără apărători.

Vasile Paraschiv n-a promis nimic. A făcut ce era dator să facă un om de onaoare, în clipa în care țara lui era înjosită. Pentru asta, tocmai pentru această îndrăzneală fermă și insuportabilă, nimeni nu a socotit necesar să își mai aducă aminte de Paraschiv, nebunul, anormalul, omul lipsit de simț pratic.

Vasile Paraschiv a început, devreme, în vremea simapticei, agreanilei "deschideri" comuniste simulate la sfîrșitul anilor `60, prin a refuza un regim pe care nimeni nu a dat semn că l-ar găsi inuman.

Dealtfel, Paraschiv idealistul elementar, a continuat să refuze. În de decembrie 2008, a avut tăria să respingă public Ordinul decenrnat de Președintele Băsescu. Jenant? Nu. Însă o dată onest. Căci Vasile Paraschiv nu și-a retras proeictul și nu și-a zugrăvit convingerile, odată cu trecerea timpurilor. Asta l-a condamnat, încă o dată, la singurătate. Vasile Paraschv nu și-a dorit niciodată să reușească, să fie aprobat sau laureat. Și-a dorit, poate, să dea țării pe care a căutat să o cheme la viață, o cale de acces la sincertitatea abruptă. La adevărul necruțător care desparte definitiv binele de rău și simulacrul de merit. A reușit? Nu. Pentru că noi n-am reușit.

Îl avem pe conștiință și ne are în conștiință. Vasile Paraschiv a fost un om modest și nemăsurat de exigent. L-am văzut o singură dată, pentru că nu obișnuia să se afișeze public. L-am evocat, în secret și umil, de nenmărate ori, pentru că ne bîntuia public. Era prea mare pentru mica noastră încercare de partaj comunist. Avea de ce să refuze decorația lui Băsescu, așa cum avea de ce să refuze toate decorațiile ce l-ar fi putut însoți într-o Românie neînchieată.

A avut dreptate tot timpul. Cînd vom ajunge să îi dăm dreptate vom fi mîntuiți. Dacă așa ceva se va întîmpla vreodată.