07 februarie 2011

Vasile Paraschiv - cel mai mare creator român de datorie publică

Vasile Paraschiv ne-a lăsat datori și singuri cu subexistența noastră anti-eroică. Nu acum, după dispariția fizică a celui pe care nu îl mai lua nimeni în seamă. Mult mai devreme. Pe vremea cînd nimeni, absolut nimeni, nu îndrăznea să constae că România e o țară fără apărători.

Vasile Paraschiv n-a promis nimic. A făcut ce era dator să facă un om de onaoare, în clipa în care țara lui era înjosită. Pentru asta, tocmai pentru această îndrăzneală fermă și insuportabilă, nimeni nu a socotit necesar să își mai aducă aminte de Paraschiv, nebunul, anormalul, omul lipsit de simț pratic.

Vasile Paraschiv a început, devreme, în vremea simapticei, agreanilei "deschideri" comuniste simulate la sfîrșitul anilor `60, prin a refuza un regim pe care nimeni nu a dat semn că l-ar găsi inuman.

Dealtfel, Paraschiv idealistul elementar, a continuat să refuze. În de decembrie 2008, a avut tăria să respingă public Ordinul decenrnat de Președintele Băsescu. Jenant? Nu. Însă o dată onest. Căci Vasile Paraschiv nu și-a retras proeictul și nu și-a zugrăvit convingerile, odată cu trecerea timpurilor. Asta l-a condamnat, încă o dată, la singurătate. Vasile Paraschv nu și-a dorit niciodată să reușească, să fie aprobat sau laureat. Și-a dorit, poate, să dea țării pe care a căutat să o cheme la viață, o cale de acces la sincertitatea abruptă. La adevărul necruțător care desparte definitiv binele de rău și simulacrul de merit. A reușit? Nu. Pentru că noi n-am reușit.

Îl avem pe conștiință și ne are în conștiință. Vasile Paraschiv a fost un om modest și nemăsurat de exigent. L-am văzut o singură dată, pentru că nu obișnuia să se afișeze public. L-am evocat, în secret și umil, de nenmărate ori, pentru că ne bîntuia public. Era prea mare pentru mica noastră încercare de partaj comunist. Avea de ce să refuze decorația lui Băsescu, așa cum avea de ce să refuze toate decorațiile ce l-ar fi putut însoți într-o Românie neînchieată.

A avut dreptate tot timpul. Cînd vom ajunge să îi dăm dreptate vom fi mîntuiți. Dacă așa ceva se va întîmpla vreodată.

7 comentarii:

  1. Asteptam o postare noua si despre refuzul decoratiei de catre Herta Muller !

    "Multumim"

    RăspundețiȘtergere
  2. Stai cam prost cu nuantele victorase taica ... Daca asta ai inteles din ce am scris ai summa cum laudae din partea mea ! Pofta buna si tie !!!

    RăspundețiȘtergere
  3. Vedeti unde duce capcana "corectitudinii politice" ?
    Ne facem rau noua insine !
    Rad si curcile de noi

    RăspundețiȘtergere
  4. @victor L
    N-are cum sa n-o zica bine. Acolo-i locul lui.

    RăspundețiȘtergere
  5. Dzu sa-l ierte pe DOMNUL Paraschiv!

    RăspundețiȘtergere
  6. De multe ori eroii pleaca dintre noi tacuti, uitati de toti, uneori chiar huliti. In astimp, noi ne macinam prinsi de ura si aruncam cu noroi. Anticomunistule, folosesti acelasi gen de comentarii si pe blogurile celor afiliati cu trusturile Intact-Realitatea? Sau nu, ca de acolo iti iei tainul.

    RăspundețiȘtergere
  7. Sunteti interesati de un schimb de link cu
    romaniiautalentro.blogspot.com
    astept un comm la o postare sau prin formularul contact
    Va multumesc!

    RăspundețiȘtergere