25 martie 2009

Elemente de demonologie sovieto-rusă


Un eseu remarcabil în marginea unei cărţi remarcabile. Jonathan Brent, coordonatorul colecţiei Annals Of Communism, publicată de Yale Universitiy, a petrecut cîţiva ani tulburători, iritanţi şi, în mare parte, intraductibili, la Moscova, printre arhiviştii enigmatici sau pur şi simplu diabolici care aprobă sau refuză accesul la fondurile fabuloase de documente al erei sovietice.

Zecile şi sutele de cercetători care au sosit, după 1991, la Moscova cu speranţa naivă că totul poate fi, acum, studiat, clasat şi publicat, au scris deja istoria propriei dezamăgiri. Supremaţia KGB-FSB e intactă, iar climatul de libertate a cercetării promis de autorităţi e o iluzie. Însă Brent a reuşit să treacă de rezumatul politic previzibil al închiderii şi reînchiderii lumii sovieto-ruse. Inside The Stalin Archives e un jurnal-eseu politologic şi filozofic incomparabil. Brent descrie o experienţă exitenţială de adaptare la misterul şi mizeria mentală sovieto-rusă, aşa cum numai un american o poate trăi. Şocul e urmat de o anxietate care trece în disperarea din care se nasc competenţa şi, în cele din urmă, luciditatea. Brent ”învaţă” codurile de adîncime paleo-sovietice, aşa cum altcineva ar învaţă o limbă moartă, în prezenţa vie a defuncţilor-supravieţuitori.

Cartea lui Brent e, practic, un manual pentru uzul occidentalilor, în special universitari, care doresc, într-adevăr, să stie despre ce şi cum trebuie vorbit atunci cînd te ocupi de Rusia. De aici, numeroase pasaje amare sau furioase, de contestaţie, oarecum neputincioasă, a trend-urilor la modă în istoriografia contemporană pe teme sovieto-ruse. Dar centrul cărţii lui Brent e traducerea, necesitatea pătrunderii de-a dreptul iniţiatice a „culturii” sovieto-ruse. Cercetarea propriu-zisă a fenomenului sovieto-rus poate începe numai cu o anume umilinţă care acceptă că tiparul cultural de mare adîncime persistă, rezistă şi dictează de sub realitatea aparentă. Asta a înţeles perfect Gary Saul Morson, într-un eseu profund, dedicat cărţii şi publicat de The New Criterion (poate cea mai importantă revistă americană de cultură înaltă).

Morson urmăreşte drama cognitivă care îl copleşete pe Brent, în timpul anilor petrecuţi la Moscova, pe măsură ce istoricul înţelege că esenţa lumii sovieto-ruse e intactă şi, practic, incompatibilă cu mentalitatea curentă a liberalismului occidental, cu presupunerea generoasă care pleacă de la ideea că, în definitv, democraţia a devenit noua condiţie a Rusiei, exceptînd episoadele dureroase, dar normale, de creştere. Brent rezumă exasperat tensiunea şi camuflajul care separă realitatea de aparenţă:

„While supposedly living in a market economy, today’s Russians understand making money by stealing, but not by producing. Efficiency remains a foreign concept. One scholar remarked that Russian spirituality allows people to deal with abstractions but leaves them unable to repair an elevator or television. Brent stayed in an apartment where “it seemed as if none of the objects … had ever been new but had come into the world already used and broken.”

Recunoaşteţi tabloul? Nu vă grăbiţi. Rusia e răspunsul corect şi, totodată, insuficent. Asta pentru că răspunsul complet nu identifică o ţară, ci o cultură, o structură ambiguă şi eficientă care defineşte realitatea politică şi mentală a Rusiei, dar şi a României. De aici înainte, cel ce vrea să cunoască nu poate face altceva decît să se îmbăieze în subtilităţile mentale, stilistice şi verbale
ale conglomeratului social rus sau ucrainian, bulgar, român etc. Treptat, ochiul filozofului şi percepţia cunoscătorului de culturi încep să vadă împreună şi să identifice punctele, altfel banale şi invizibile, prin care respiră şi sufocă acel ceva care s-ar putea numi „civilizaţia” comunistă. Brent, explicat de Morson:

„Russia has progressed from totalitarian terror to Mafia-like thuggery, but, except for pockets of obscene wealth, it remains, as Herzen and Dostoevsky had feared, the land of eternal shabbiness.”

Improvizaţia, ponderea fundamentală a lui „merge şi aşa”, absenţa impulsului reparatoriu şi a obligaţiilor igienice ale existenţei, toate acele aproximări acceptate, suportate stoic sau folosite cu o viclenie fără seamăn. Iată de pildă, pasajul în care Morson deduce excelent consecinţele politice ale acestei aplecări perfecte spre ipocrizie, atunci cînd descrie întîlnirea lui Brent cu Alexandr Yakovlev, marele cercetător al esenţei istoriei violenţei sovieto-ruse:

„Brent agrees with Yakovlev that, today, corruption serves the role that terror played for Stalin. It is not, as Westerners presume, a threat to the state but “the very means by which the central government further destroys the rule of law and thereby can gain indisputable power for itself. The rule of law is a much greater enemy than [the oligarchs] Khodorovsky and Berezovsky.”

Aşadar, statul însuşi e adversarul fundamental al justiţiei. Puterea arbitrară şi numai puterea arbitrară au sens în această lume şi din acest motiv crucial, arbitrariul e îngrijit, ocrotit şi perpetuat legal. În lipsa lui, sistemul cade. Ecuaţia e ameţitoare: corupţia e bunul indispensabil al acestui tip de societate, iar această ciudăţenie a forţat, peste tot în Occident, o înţelegere parţială sau greşită. Corupţia nu e o provocare antistatală, ci tocmai soma, suflul intern al statului. Corupţia e practic succesorul terorii şi, la fel ca violenţa ubicuă a comunismului clasic, e agentul de administrare al societăţii. Corupţia nu e o tehnică delincventă ,ci fosta violenţă de stat, pacificată şi transformată în cultură unică. Arheologia infernală a omului şi culturii comuniste nu se opreşte aici.

Brent a înţeles ceva de neînţeles iar eseul lui Morson reuşeşte să reia forte bine demonstraţia: vioelnţa, la fel ca, mai tîrziu, corupţia sînt consecinţa unei apocalipse ideologice rezumată de ideea după care individul, persoana umană autonomă, trebuie anihilate. Înţelesul măcelului comunist şi al violenţei aparent arbitrare a sistemului trece de distrugerea fizică şi urmăreşte des-fiinţarea individuală a omului. Într-o succesiune satanică de eveninmente, Buharin, ideologul condiţionării absolute a omului „prin mediu” şi deci al plasticităţii persoanei umane, a înţeles perfect rolul terorii comuniste. Scriind în arestul NKVD, cu cîteva zile sau ore înainte de a fi executat, Buharin omagia geniul lui Stalin, creatorul terorii care va inculca în societate „neîncrederea eternă” şi va furniza Partidului „ o garanţie deplină”. Cu observaţia că Partidul însuşi a fost înlocuit de statul „democratic” rus, dar această modificare e minoră în faţa remanenţei culturale totale.

8 comentarii:

  1. Bine ca TRU mai poate fi citit dupa ce a fost dat afara de la Cotidianul. Bravo Traiane!

    RăspundețiȘtergere
  2. Buna ziua!
    Ma numesc Giani Popescu, urmez un master la filozofie in Bucuresti si am si eu o intrebare. Vreau sa stiu, cum se poate scrie o lucrare filozofica despre comunism?
    Va intreb pentru ca doresc sa imi fac lucrarea de masterat pe totalitarismele din secolul 20, violenta in comunism. V-as fi peste masura de indatorat daca mi-ati raspunde!
    Mailul meu este giani@irecson.ro

    Va multumesc,
    Gianni

    RăspundețiȘtergere
  3. SUPERBA demonstratie!!!!!!!!

    RăspundețiȘtergere
  4. Ar fi interesantă şi geografia comparată a năravurilor de sistem. Se suprapune harta haosului controlat peste cea din secolul al XIX-lea, de transformare a Balcanilor în gubernii ruseşti, sau nu? Cu alte cuvinte, se reproduce reţeaua de agenţi ruşi la scară istorică? Cercetarea merită extinsă şi în partea cealaltă a sferei ruseşti. Mongolia, Coreea de Nord etc.

    RăspundețiȘtergere
  5. @Gianni
    Nu cred ca TRU citeste comentariile de pe blog, incearca eu stiu sa-l contactezi prin intermediul lui Sever Voinescu (http://severvoinescu.wordpress.com/about/)

    RăspundețiȘtergere
  6. Cat adevar !
    In 2006 am vizitat impreuna cu un occidental tanar ( cca 33 de ani) cateva fabrici de bunuri de consum si mat.de constructie din Rep.Moldova, (similare cu cele din Romania) cu intentia de a cumpera marfa de acolo.
    Eu am crezut ca lucrurile se vor desfasura simplu,normal, cu deschidere catre lumea democratica.M-am inselat.
    Atat eu cat si occidentalul am fost socati de modul in care s-au desfasurat lucrurile:
    - formalitatile la frontiera (asteptare 2 ore pt viza lui ) , verificari etc.
    -vizitele la fabrici,discutiile,comportamentul ciudat ,brusc,sever,autocontrolat al oamenilor cu care am intrat in contact etc.
    -Eu, ca romanca eram pur si simplu ignorata,se uitau la mine ca prin sticla.nici nu ma salutau-desi se vorbea romaneste
    Pentru mine socul a fost ca mi-am adus aminte de timpurile de dinainte de ‘89-regimul strainilor, etc.
    Acolo insa , in 2006 lucrurile s-au desfasurat cu mult mai dramatic decat erau la noi, chiar inainte de ’89.
    A fost ca un dus rece pentru mine.-Aceleasi lucruri neterminate,acelasi ”merge si asa”-cum il intalneam la noi.
    A fost o experienta socanta pentru el dar pentru care ,totusi imi multumeste .
    A inteles putin din ceea ce inseamna lumea sovieta-rusa( asa cum se chinuieste s-o intelega si pe cea romaneasca)
    Chiar cred ca ar mai vrea sa mearga,pe-acolo dar eu nu mai am curaj sa repet experienta.
    Mi se poate intampla ceea ce s-a intamplat cu cei 2 romani expulzati chiar astazi de acolo

    Concluzia :
    Tanand cont nu este decat un rau (Prutul)care ne desparte de astfel locuri bantuite de demonii sovieto-rusi ,singura solutie este sa opunem un zid gros ,rezistent pentru a opri raspandirea si intarirea lor din nou, la noi.Ar fi pacat,pentru ca aici,la noi exista totusi un curent care incearca un proces de normalizare,care desigur va dura zeci si zeci de ani.
    Aici este esenta luptei care trebuie dusa la noi.
    PS
    Atunci cand mi-am cautat bunicul ,refugiat la Craiova am intalnit si la noi arhivari din timpurile trecute
    Dupa multe incercari nereusite de a-i da de urma ,la un moment dat,unul din arhivari mi-a spus direct,cumva rastit,deranjat ca tot insistam : Nu mai cautati certificatul de deces al bunicului-probabil ca a fost lichidat !M-am uitat ingrozita la el.Imi spusese adevarul !

    RăspundețiȘtergere
  7. Buna seara ,domnule Ungureanu .
    Dupa titlul acestei postari ar trebui sa inteleg ca aceasta este doar o introducere privind ororile a ceea ce a insemnat aparitia si impunerea cu forta a comunismului in lume ,inclusiv la noi.Personal cred ca doar cateva "elemente de demonologie sovieto-rusa" si sunt suficiente in a descrie ceea ce a insemnat teroarea comunista cu implicatiile ei si nu pentru ca amanuntele ar fi de neglijat.
    In momentul de fata citesc "Despre securitate .Romania ,tara "ca si cum" ".
    Citesc(chiar recitesc )postarea sau articolul(nu stiu exact cum sa-l numesc),deci stau si cuget si incerc sa patrund in esenta celor scrise .
    "Incotro duce istoria Romaniei?"
    Trecutul ,asa cum a fost ,este cunoscut(mai mult sau mai putin ),nu poate fi schimbat si este interpretat intr-un fel sau altul(depinde cine il interpreteaza);prin prezent chiar trecem ,zilnic iar viitorul (speranta moare ultima ...)sper ca va fi asa cum ni-l dorim ,noi,si nu cum si-l doresc pentru ei si propriile lor interese Patriciu, Vantu ,Voiculescu .

    "Anonima Necunoscuta"

    RăspundețiȘtergere