Două congrese - aceeași
prostie, aceeași aroganță
Cine face suma
Congreselor PSD și PNL obține un zero împodobit prostește.
PSD a celebrat, în
persoana lui Adrian Năstase, un personaj discreditat, un om de la care vine o
singură lecție, scrisă cu mînă sigură și minte cotită: înșală, simulează, fură
și vei răzbi! După Năstase, au venit la tribună cîțiva oameni dintr-o bucată,
Marii vorbitori pe șleau. Robert Negoiță a cerut partidului să se întoarcă la
comunism. Marian Vanghelie a fost surpins de îndemn și a încercat să salveze
din actuala orînduire măcar conceptul de ”mangleală” pe care l-a citat duios. Ion Iliescu a
descris USL ca ”alianță între muncă și capital”, uitînd să pună în ecuație
nesimțirea. A intervenit, la timp, generația tînără. Dra. Rozemarie Olănescu
le-a comunicat nuntașilor adunați să se simtă bine și deștepți: ”Trebuie să fii un bun manipulator. Dacă ești sincer, nu faci nimic”.
Colecția a fost încoronată de concluzia "Sîntem cel mai puternic, cel mai
modern, cel mai dornic și dispus la modernizare partid al României".
Autorul, Victor Ponta, a demonstrat încă o dată că vorbește numai pe bază de
fapte.
Acum două luni,
Congresul PNL a procedat la mumificarea lui Crin Antonescu, într-o unanimitate
de criptă. În stil diferit dar cu energie egală, PSD și PNL s-au întors la
glanda comunistă, Amazonul de la care s-au abătut atît timp cît nu recoltaseră
suficiente voturi și în care se revarsă, acum, odată cu procentele majoritare.
Revenirea îngenănată a
PSD și PNL la ideile și obiceiurile comunismului nu are legătură cu trecutul.
Dezlănțuira obscenă a acestor două partide care se arată fără machiaj în
public, spune ceva grav despre prezent și despre viitor, în măsura în care
prezentul USL-ist mai poate promite un viitor.
PSD și PNL și-au arătat
sărăcia mentală, pornirea spre cultul penalilor și aplecarea spre faraonism,
exact în momentul în care au atins apogeul politic. Măreția relaxează. PSD și
PNL au intrat în psihologia infracțiunii reușite. După o lovitură de mare
succes, banda se simte bine, povestește despre fapte trecute, își canonizează
tovarășii reveniți cu tot cu tatuaj din pușcărie și nu se mai asunde.
Cu asemenea date,
apogeul politic PSD-PNL e un dezastru.
Direcția politică a României a dispărut. Căci asta proclamă ambele partide: nu
avem nevoie de direcție și obiective, de reparații și construcție. Nu.
Lucrurile pot merge, de acum înainte, așa. Cum? Așa. Pur și simplu. Pe bază de
precaritate și minciună, indolență și iluzie. Mai mult nu se poate și nici nu
trebuie. După cele două congrese componente, USL apare pregătit să imprime României,
pe cît posibil, cu voia electoratului, o destinație fără recurs: degradarea
finală.
În fond, ca partide
bucuroase să-și strige înapoierea exact în moemntul de apogeu, PSD și PNL sînt expresia
pură a celor două puteri care amenință grav România: prostia și aroganța.