Imaturul își declamă imaturitatea

  

           Prima declarație a Imaturului Desemnat nu putea evita imaturitatea cea mai selectă. Imediat după desemnare, Ponta a fost pus în situația de a spune ceva. Primul bilanț verbal al Premierului Desemnat Ponta vestește nepriceperea. În vreme ce Președintele Băsescu a înțeles imediat că trebuie să trimită un mesaj de siguranță spre piețe, Imaturul desmenat a ales cîteva remarci tocmai potrivite pentru o festivitate de premiere școlară.

 

              Ponta era dator să schițeze o promisiune încurajatoare pentru piețe și să anunțe, în liniile cele mai generale, intenții de politică economică pozitivă. Accentul trebuia să vină reflex și să ateste o minimă vocație profesională. În locul acestei poziționări de om politic matur a venit, însă, o poezioară fără conținut. E doar începutul.  

 Imaturul încoronat - modernizarea detronată

                Cum s-a ales România cu un premier de imaturitate deplină? Înainte de orice, nu prin alegeri ci printr-o suită de manevre parlamentare perfect legale dar animate de o alianță care a adus la un loc nevoia maladivă de putere a USL și deșeurile politice importate de PDL. Diferența e importantă.

                În 20 de ani de exercițiu repetat, alegătorii români au acumulat un discernămînt care i-ar fi ferit, cu sigurnață, de o asemenea eroare. În aceiași 20 de ani, sistemul politic a rămas, însă, pe loc. Relațiile între partide și relațiile din partide au reluat și dezvoltat una și aceași formulă care împinge în instituții și partide un proletariat inept, lacom și viclean. Armata incompetenților șireți secretați de centrele de putere locală e un dezastru dar un dezastru stabil. Această realitate nu poate fi îndepărtată înainte de a fi înțeleasă. Și nici măcar atunci succesul nu e sigur. În esență, mecanismul care dă formă și personal Partidelor și Parlamentului e reflectarea directă a realității istorice românești: o societate care fucționează în parametri feudali dar trebuie să se exprime în cadre democratice. Problema e rezultatul unui fals fundamental care a făcut din România moștenitoarea prezumtivă a unei revoluții care n-a avut loc. În aceste condiții, un sistem controlat la toate nivelele de zgura îmbogățită a fostului partid comunist dă media națională a noului politician: o persoană prost educată, cu formidabile reflexe de conservare și înhăitare, un oportunist fără limite care va refuza din instinct orice aplicare la interesul public și își va croi o carieră fulegrătoare canibalizînd resursele statului. Raporturile istorice în care România a învățat să se pretindă modernă vor fi greu de răsturnat, în epurării pe care numai o revoluție reală o putea aduce. Evident, nu putem face, acum, o revoluție dar, la fel de evident, vom plăti în contul acestei absențe cea mai mare datorie care apasă România, fără termen final și eșalonare favorabilă. Discuția pare deplasată dar numai o punere în termeni gravi poate răspunde fiasco-ului care a adus la putere un imatur ofensiv ca Ponta și o trupă de demagogi infernali de tip USL. A se pregăti nervii, exporta copiii și coase buzunarele, în întîmpinarea unui personaj de talia monstruosului Liviu Dragnea, satrapul rece de Teleorman. 

 

                  Traian Băsescu e primul politican român care a înțeles perfect starea de fapt dictată de raporturile istorice vicioase pe care stă politica românească și a intervenit pentru a limita alunecarea cu mijloacele limitate ale democrației. PDL nu l-a urmat pînă la capăt, pentru că partidul e, în suficientă măsură, parte a sistemului de partide analoge dezvoltate de raporturile economice și istorice fundamentale ale țării. Însă PDL poate continua, înarmat cu informația furnizată de acest proaspăt și masiv succes.

                    Carotarea Guvernului Ungureanu redeschide discuția și dă o șansă reală de redresare. O politică de cadre cît de cît decentă și un refuz răbdător al politicii pe termen scurt sînt necesare. Din nou, idealismul nu poate ține loc de acțiune. Realitatea politică, admistrativă și electorală a României e condiționată masiv de resurse: de bani, de controlul instituțiilor locale și de rețelele de influență. Poate fi altfel? Nu, pentru că politica nu e nicăieri altfel. Cadrul e peste tot dat de relații șu resurse dar, în cazul României, valorile care animă sistemul vin din altă epocă și blochează evoluția spre o nouă epocă. În ciuda tinereții și a vocabularului, Victor Ponta e produsul unei alianțe naționale care mimează viitorul și consolidează trecutul.

                  Însă Ponta e, pînă la urmă, direcționat de o forță mult mai puternică: propria imaturitate. Primul Ministru desemnat e desmenat tocmai pentru că nu înțelege jocul în care a intrat. Lăcomia dă viteza de reacție dar eroarea lui Ponta e definită, de fapt, de ignoranță. Ceea ce n-o face mai puțin periculoasă. Un Ponta agățat de funcție fără argumente și capacitate de lucru va impune o pauză nefastă în ultimii ani de rezsitență și regenerare alimentați cu eforturi supraumane de Președintele Băsescu. Asta va fi problema românilor, deși inițial asta era doar problema lui Ponta. Imaturitatea nu îi permite Premierului desemant să înțeleagă că e eroul și victima unui episod foarte rău gîndit care își va distruge titularul. Dar discuția în jurul lui Ponta desemantul și, nu peste mult timp, rejectatul nu trebuie amplificată excesiv. În definitiv, discuția esențială privește PDL și capacitatea de inovație a singurului partid de la care pot porni lucrurile ce ne vor separa de tradiția toxică în care ne învîrtim. Mihai Răzvan Ungureanu, proaspătul ex-Prim Ministru martirizat prostește de Ponta, e un capital deschis iar lecția dezgustătoare venită de la mutanții importați nesăbuit în partid cere despărțirea PDL de metodele și persoanjele tradiționale.

                        USL - primul pas spre anarhie

               Rezultatul Moțiunii de Cenzură: dezordinea instalată. După succesul Moțiunii care a îndepărtat Guvernul Ungureanu, planificarea politică USL e un pericol imediat pentru societatea românească. Ponta , Antonescu și Voiculescu nu au idei politice propriu zise, fie ele și idei socialiste. Locul valorilor care dau profilul administrativ al unei guvernări a fost luat de un asalt care urmărește preluarea puterii cu orice preț. Acest amestec de zgomot, presiune și propagandă a făcut posibilă o mutare politică nebunească. Calea aleasă de USL e legală dar legalitatea închiriată de agitatori poate produce anarhie.

               Bilanțul impus de USL arată în felul următor: un guvern distrus în fașă, după două luni de viață, și o criză politică majoră dăruită societății cu doar o lună înainte de alegeri. Semnalul trimis în toate zările e clar: nu ne pasă de nimeni și de nimic! În acest caz, nimeni și nimic înseamnă o societate care a primit porunci de robotă pentru următoarele luni. Astfel, alegătorii vor trebui să adune cioburile, să recompună o imagine credibilă în fața observatorilor și piețelor din afara țării și să alerge la urne în baza unui calendar imprevizibil. Cu alte cuvinte, USL presupune în mod automat un electorat docil, o masă de executanți care nu-și dorește altceva decît confirmarea dorințelor nocturne ale USL și înălțarea la putere a triumviratului Ponta, Antonescu, Voiculescu.

               Întrebarea care rămîne în urma isprăvii conjugate mari oameni de stat USL - mari caractere ex-PDL e limpede: de ce a fost demis Guvernul Ungureanu? Pentru ce greșeală anume a fost curmată viața unui guvern condus de un politician atipic și popular? Nimeni nu poate susține că anihilarea Guvernului Ungureanu corespunde unui curent de mase. Nimeni nu poate reproșa în mod serios unui Guvern că nu a schimbat mersul lumii în 80 de zile. Și atunci? Rămîne setea de posesie a patrioților USL. Acest impuls agresiv nu poate da o direcție de guvernare și nu trebuie să fixeze cursul vieții publice. Deocamdată, o face, silind România la retragere, încordare și confuzie.

              Brutalitatea tembelă a USL e partea cea mai importantă a unei operații inutile pentru societate și perfect convenabilă pentru setoșii Ponta, Antonescu și Voiculescu. Dar nu singura. Potlogăria a fost posibilă cu ajutorul Departamentului Resurse Subumane din PDL. Acest grupuscul se compune din două subspecii care își arborează  mediocritatea pe două direcții: muții la adăpat și retorii la scuipat. Muții sînt formal parlamentari și practic anonimi incapabili de gînduri articulate. Cazați în funcții, scutiți de efort și liberi la trafic, acești impostori fără anvergură fac un  singur lucru: se orientează magnetic în direcția care le promite conservarea funcției și venitului. A doua specie, retorii scuipători sînt, dimpotrivă, activi și vizibili. Cei mai mulți au darul analizei polemice pe timp de pace și capacitatea revelației în vremuri grele. Dl. Croitoru , de pildă, s-a întors acasă, în PSD, după ce a fost străpuns de o revelație, chiar în timpul dezbaterii Moțiunii. Fauna migratoare care a plecat spre puțul cel mai apropiat e rezultatul unei politici de cadre commode: dacă se vinde, ia-l! PDL are, acum șansa și obligația de a arunca peste bord obișnuințele feudale.

                       Ponta curajos la adăpost

            Breaking News! Victor Ponta vorbește în Parlament și se declară gata să preia răspunderea de Prim Ministru! A devenit, brusc, Victor Ponta bărbatul politic pregătit să riște orice pentru a-și ajuta țara?


            Nu. Victor Ponta a aflat, pur și simplu, că Moțiunea nu va trece. Guvernul Ungureanu va rămîne la post și Victor Ponta la adăpost. În aceste condiții, Ponta își poate striga, mai departe, curajul. Știre veche: imaturitatea continuă!