Sănătate și încredere
Descumpăniți? Ar fi o mare greșeală. Dimpotrivă, acum e timpul să avem încredere. Nu are nici un sens să presupunem că, brusc, în urma unei demisii în masă, au dispărut din România oamenii care înțeleg lucrurile de bază și știu care le e interesul. De ce am pune singuri la îndoială adevărul? Anume, că Legea Sănătății e bună și necesară. Și, mai departe, că Raed Arafat e un om capabil care a făcut multe la viața lui și, mai recent, s-a opus Legii Sănătății. Mai exact, a reușit să facă, acum, exact ce îi facea lui sistemul, pe vremea cînd construia SMURD.
Așadar, ce avem de făcut? De regulă, răspunsurile precedate de acest gen de întrebare recită clișee de îmbunat alegătorii. Demonstrațiile din ultimele cîteva zile, au născut, deja, moda dumiririi. Brusc, ne-am dumirit că am greșit sau că am exagerat. Ne-am mai dumirit că demonstrațiile au fost justificate și, ca să ne mai dumirim de ceva, am înțeles și că Raed Arafat e un personaj de patrimoniu.
Toate aceste lucruri erau, de fapt, bine cunoscute. Atît de bine cunoscute, încît dumiririle în cascadă au o doză de neseriozitate de care ne putem lipsi.
Nu e nevoie de revelații spontane pentru a realiza că tot ce ține de sistemul medical e un teritoriu minat și un spațiu de repliere populară. Toată lumea are ceva de spus, de reproșat sau de păzit cînd e vorba de boli, spitale, medici și urgențe. Nici o schimbare de sistem nu a fost, nu e și nu va fi primită cu entuziasm de populația-pacient. Ceea ce nu face reforma mai puțin necesară ci doar mai dificilă.
Experiența reformei medico-sanitare a lăsat în urmă un cimitir de partide și personalități politice celebre. Actualul Secretar de Stat american Hillary Clinton a fost pe punctul de a veni de hac, la pachet, atît propriei careire cît și mandatului prezidențial al soțului, încercînd să schimbe sistemul de asistență medicală american. Partida se joacă încă. Mitt Romney, posibil candidat prezidențial republican, a anunțat care va fi prima lege pe care o va anula ca Președinte. Ei bine, pentru a cita tot dintr-un Președinte, ghici-ghicitoarea mea: ce lege va intra prima la tăietor? Evident, legea asistenței medicale, așa numita Obamacare.
E mai bine să ne asumăm realitatea și nu e prea bine să dăm note de bună purtare civică populației, în timp ce ne turnăm sistematic, public și demontrativ cenușă în cap. Iar realitatea e că Legea Sănătății e mai importantă și decît dr.Arafat și decît reverențele în direcția civismului stradal. Legea Sănătății înseamnă relansarea unui sistem inert și ineficient. În lumea reală, abia acest efort e un serviciu public propriu-zis, o contrbuție concretă a politicienilor în folosul populației. Vechiul dicton care vorbește de "o minte sănătoasă, într-un corp sănătos" nu poate funcționa decît într-un sistem sănătos.
Demonstrațiile or fi sănătoase (deși nu în mod deosebit pentru jandarmi) dar reașezarea Legii e sănătatre curată. Ar fi, deci, cu totul greșit să ne specializăm în scuze. Pentru ce și pentru cine? Dacă Legea și direcția sînt bune, atunci trebuie să mergem înainte. Cu pierderi, cu riscuri dar înainte.
În rest, e de notat că USL a speculat foarte bine momentul și și-a etalat plenar competența în materie de meschinărie civilă. Bravo lor, așa ar fi făcut orice partid lihnit. Ne întîlnim, așa cum am stabilit, la alegeri, cu mesajul: oglindă-oglinjoară, cine e cel mai mare adversar al progresului în țară?
Tot în atenția USL, suspendătorul online, stradal și parlamentar de Președinți și sisteme medicale, problemele României sînt totuna cu problemele Europei. Iar, pentru cine știe să iasă, măcar o clipă, din borșul complotist al politicii de televizor, Europa atîrnă de un fir de ață. Victor Ponta, turistul amator, a fost săptămîna asta la Strasbourg, pentru a denunța dictatura care îl lasă să pocească zilnic adevărul în România dar n-a observat că a vizitat un Parlament European la marginea panicii. Europa scrîșnește a prăbușire și are nevoie de soluții, nu de delatori. România e parte a Europei și a UE. Victor Ponta e, cel mult, parte a UIE (Uniunea Imaturilor Europeni). Problemele României nu pot fi rezolvate de chibiți veninoși.