18 octombrie 2010

PD-L în România
- dispariția și reapariția politicii -



I


După 20 de ani răsturnări și deschideri lumea din afara cercului nostru închis s-a schimbat. România a rămas, mai departe, aceeași: la fel de slabă și de egală cu trucul iscusit din 1989. Atunci, am păcălit începutul. Din acest motiv, ne va reuși, acum, sfîrșitul. Căderea pe care am chemat-o, după puteri și din răsputeri, va veni și ne va găsi complet nepregătiţi. Am pus cap la cap o serie nechibzuită de simulacre și am cheltuit astfel timpul istoric în care o societate are șansa de a se salva și de a lăsa ceva după ea. Pe ceasul istoriei mai avem, puțin. Poate, cîteva minute.

Catastrofa ce vine e o realitate construită și ignorată de toată lumea. De oamenii de rînd care au învăţat să creadă că ”mai e timp” sau că ”ne descurcăm noi cumva”. De așa zișii noștri politicieni, de presă și de sistemul de învăţămănt care s-au priceput să facă din libertatea de a vorbi și de a gîndi o negaţie pusă la vînzare. De justiţie care a avut grijă să își apere furnizorii de privilegii și să ofere, astfel, românilor garanţia că legea e, în continuare, scuza care păzește privilegiile.

Economia, învăţămîntul, gîndirea și munca în sine au fost respinse sau vătămate de toţi, cu gîndul la protecția oficială de care incompetența și șmecheria s-au bucurat dintotdeauna, în România. Numele mistic al acestei suficiențe din care vine, pentru unii, picătura, pentru alții puhoiul, e statul. Statul care trebuie să ne înlocuiască și să ne răsplătească pentru absenţă. Miniștri, prim miniștri, șefi de partid și parlamentari, funcţionari și judecători își găsesc rostul în cea mai de seamă funcţie publică românească: sila de prostimea care așteaptă darul, fuga de munca pentru ţara pe care o pomenesc sub tricolor și o scuipă pe buget. Sub ei sau în buzunarul lor, omul comun, ziaristul, avocatul, medicul și ţăranul care n-a urcat, încă, pe schelă la Milano, așteaptă să vadă cine va fi cîștigătorul alegerilor și viitorul binefăcător. Cu acest fel de a trăi și sub grija acestui sistem politic nu mai avem altceva de făcut decît să ne tîmpim împreună, călăuziți de fabricile de venin televizat. Am ajuns la capăt. Nepăsarea a avut grijă să ne scrie istoria caligrafic, direct pe piatra tombală.
Criză care cutreieră Europa va separa, o dată pentru totdeauna, pe cei ce merită de cei ce nu vor, nu știu sau nu se omoară după truda nerambursabilă. Ne convine să nu ne facem bilanţul. Nu-i nimic: ni-l vor face, oricum, vremurile care s-au așezat cu adevărat deasupra noastră.
Ce se vede înainte nu se mai poate amîna sau evita. Se poate doar rezolva sau lăsa moștenire celor de care nu ne pasă. Ce urmează nu mai încape în rîs și în bășcălie. Sursele comediei românești s-au terminat. Au secat, după ce și-au făcut datoria și ne-au adus aici. Comedia pe care am scornit-o și am jucat-o în cabinete de magistraţi, pe holuri de parlament, în studiouri tv, se întoarce împotriva noastră ca tragedie. De aici înainte, nu mai avem decît două căi: dispariţia sau repariţia. Reapariţia înseamnă că România trebuie transformată în cu totul altceva dar nu prin încordarea și prin efortul altcuiva.


II


Cum trebuie început? Trebuie să "ne refacem viața", cum se spune după o căsnicie rea. Nici un tabu și nici o sfială nu trebuie să ne stea în cale. Un exemplu? Pînă și meomria toxică a comunismului trebuie recuperată. Pînă și acolo e ceva de scormonit și găsit, de-ar fi vorba numai de respectul reflex al autorității sau de școlile de meserii care adunau, odată, copii dezmoșteniți ai satelor. Vom trăi mai bine împreună doar dacă vom fi în stare să facem politică națională directă. Nu cîștigînd alegeri din prima zi ci stabilind un punct fix, un partid, care nu curge cu șuvoul și nu dă înapoi, la prima ciocnire cu funcționarii, rating-ul tv sau sindicatele. Trebuie să construim un nucleu rezistent și să îl dezvoltăm alături de cei ce nu mai vor să trăiască pentru a deveni românii de ieri. Programul acestui partid nu e scris dar nu asta e problema. Politica acestui partid trebuie să creeze viață, nu literatură proastă. Cine vrea program trebuie să pregătească o revoltă publică și bine gîndită. Un complot la vedere. Avem, așadar, neoie de oameni revoltaţi împotriva următoarelor direcţii: vorbărie, amînări, lene, găști, eschive europene, comisii lărgite, aspiratoare bugetare de voturi, idioți promovați democratic, snobi organziați civil, specialiști reputați în propria importanță. Noutatea pe care sînem datori să o impunem în România e refuzul de acomodare. E asta totuna cu un program anti-corupţie? Nu. Progamele anti-corupţie sînt programe, nu variante rezistente de viață. Cinste cu sila nu se face. Sau se face, pînă la guvernarea următoare. Noi trebuie să fim o școală de viaţă care devine, pînă la urmă, viață. Lecţiile ei sînt idele care plac dar n-au trăit niciodată: seriozitate, respect și severitate. Comunismul rîde și azi de noi, pentru că insistăm să-i fim rivali fără să avem forța cu care o democrație știe să-și apere numele.


III


Prima întrebare care cere răspuns privește momentul și locul din care plecăm: mai e sau nu mai e bun PD-L? Iată răspunsul: PD-L trebuie păstrat, cursul trebuie schimbat. Ce trebuie păstrat e centrul de inițiativă al partidului. Pentru cine n-a aflat încă sau a învățat, între timp, să se rușineze, numele centrului e Traian Băsescu. Președintele Traian Băsescu e singura forță politică de care România a trebuit să țină cont, în ultimii 20 de ani. Corneliu Coposu a fost divinizat sau satanizat, fără ca mesajul său politic rațional să fie înțeles. Ion Iliescu a fost autorul primei noastre istorii postcomuniste și încearcă fără încetare să îi scrie sfîrșitul. Traian Băsescu a pus problema României viitoare în contra României prezente. Cu alte cuvinte, povestea încercării noastre neterminate de a ne "reface viața" a început cu Traian Băsescu. Oriunde am căuta alte surse și oricît ne-ar plăcea să credem altceva, problema recuperării României a apărut foarte tîrziu, în 2004. Traian Băsescu a devenit, atunci, nu doar Președintele ales al României ci și Președintele care a decis să oprească alunecarea noastră în afara istoriei democratice. Fără raportarea la Traian Băsescu, partidul care va crește cu sau din PD-L pornește descoperit și se va rătăci în ipoteze nesigure.

Multă lume va fi, totuși, tentată să incendieze schelele, să se desprindă de PD-L și să pornescă la construcția unui partid nou. Ar fi un început splendid, urmat, după euforia primelor declarații, de o catastrofă penibilă. Un partid nou, fie el și anti-politicianist, nu trebuie confundat cu un oftat sau practicat ca un rînjet. Un partid e o formă de viață organizată pentru a organiza, la rîndul ei, mersul societății. Toate partidele românești respectă această definiție. Însă nici unul nu respectă funcția publică a unui partid. Diferența e că PD-L a început să schițeze, la vîrf și principial, proiectul corect. Însă PD-L va deveni primul partid public și național din România doar în clipa în care își va convinge activul, stîlpii și electoratul de necesitatea ideologiei pro-românești. Dimpotrivă, orice recital etic fără susținere și orice bravură discursivă de o seară vor nărui proiectul.
În acest punct, contradicția între oamenii noi, sau așa numiți intelectuali PD-L, și politica de partid e evidentă. Ea repetă o veche superstiție anti-politică a intelectualilor români care s-a transmis din generație în generație, după ce a distrus sau a refuzat sistemele politice. Ideea după care societatea poate fi împinsă spre valori superioare prin cruciade tematice e boala profesională utopică de bază a intelectualilor dintotdeauna.

Politica aplicată e un amestec de administrație, retorică, organizare și valori pragmatice pe care le poate administra un partid și numai un partid. Pretenția anti-politică după care societatea e datoare să își purifice sufletul în urma unei somații filozofice e cea mai sigură cale de ieșire din ordinea reală. România are nevoie de valori, exact de valorile pe care le promovează intelectualii ei adesea neînțeleși, dar saltul nu poate fi grăbit prin adeziune spirituală ci doar construit, din interior, prin acțiune politică.

Întîlnirea intelectului cu politica poate genera, însă, o forță imbatabilă. PD-L e aproape de acest punct de fuziune pe care îl poate atinge sau rata, în următoarele cîteva luni. Premizele sînt fixate. PD-L e, practic, singurul partid din România care a făcut în mod natural joncțiunea cu figuri culturale și cu intelectuali publici recunoscuți. Întîlnirea e cu atît mai remarcabilă cu cît o parte însemnată a corpului intelectual a renunțat, între timp, la angajamentul public generat de fenomenul Băsescu.


IV



Șansa există. Tradusă în teremeni practici, această nevoie de confluență înseamnă că partidul structurat de Blaga nu trebuie inventariat de Macovei sau recenzat de Preda. La fel, purismul legalist al Monicăi Macovei nu trebuie respins în numele experienței de viață a activului iar nervul critic al lui Cristian Preda nu trebuie penalizat pentru erezie. Adevărat, PD-L nu poate fi o selecționată all stars. De regulă, asemenea echipe rămîn un salon de cosmetică pentru tot atîtea egouri. Solisitica e o artă îngăduită, în politică, doar oamenilor de stat. Poate ar trebui notat că nu toată lumea e următorul Traian Băsescu și că Traian Băsescu însuși a fost, la început, calfă de partid. Așadar, realitatea trebuie s-o ia înaintea iluziilor.

Iar realitatea e că PD-L are centru de greutate. Vasile Blaga e punctul de intersecție recunoscut și curpinzător al tuturor structurilor și valorilor din partid. Acest punct de echilibru face din PD-L singura construcție politică stabilă din România. O construcție scutită de nesiguranța surogatelor infantile care slăbesc, prin Ponta și Antonescu, PSD și PNL. De aici, de la această certitudine, poate porni, într-adevăr, pregătirea partidului pentru urrmătoarea etapă istorică. Multă lume va echivala această etapă cu asaltul electoral al anilor 2012-2014. Alegerile, înainte de toate! - vor striga oamenii de partid trecuți prin încordarea infernală a campaniilor precedente. Într-adevăr, PD-L va fi testat de alegerile ce vin și va trebui să puncteze credibil, pentru a continua să conteze pe tabla de joc. PD-L va intra în alegeri cu avantaje și handicapuri neobișnuite pentru logica tradițională a campaniilor. Astfel, PD-L va trebui să transforme un mare handicap de imagine publică într-un argument cîștigător. Impopularitatea generată de efortul colosal al guvernării Boc va trebui asumată și prezentată în adevărata ei lumină. Un guvern care pilotează împotriva curentului și a aruncă peste bord toate obișnuințele poate salva anii ce vin dar nu face succes de public. Însă PD-L trebuie să înainteze tocmai pe culoarul deschis de guvernarea anti-criză a Primului Ministru Emil Boc. Căci, în ciuda eșecurilor și a reacțiilor ostile, PD-L a devenit, exact în această perioadă, singurul partid reformist confirmat al României. Nu există un atu mai mare pentru PD-L, în momentul în care PSD și PNL se plasează clar în afara proiectelor raționale pentru guvernarea României. Socialismul demagogic al PSD continuă să pompeze paradisuri aberante spre populația în care vede o turmă credulă. PNL gesticulează liberal din obligație dar e, demult, un partid care caută cea mai rapidă remorcă spre guvernare, nu o soluție generală pentru România. Ambele partide sînt plecate din prezent, fără să fi găsit vreun viitor. În aceste condiții, PD-L trebuie să își prezinte cu toată energia vocația de partid cu busolă. PD-L are în spate o politică de direcție. Ea a fost puternic avariată moral de încercările pe care le presupune guvernarea anti-criză. Însă asta nu schimbă cu nimic natura partidului și nici caracterul vital al politicii de direcție. Așadar PD-L nu e în situația unui partid care trebuie înlocuit. PD-L e în situația unui partid care trebuie să își relanseze atuurile.

Altfel spus, PD-L trebuie să mențină cadrul și să împrospăteze conținutul. PD-L trebuie să intre în alegeri ca partid nou, mai precis ca forță reînarmată cu idei, valori și figuri pregătite pentru vitor. Alegerile sînt testul imediat - așa cum cred activiștii pur sînge ai partidului. Însă alegerile nu pot fi abordate cu succes în afara unei reformulări. Asta înseamnă, mai departe, evoluția de la partidul de cadre fidele și energice la partidul reîncărcat intelectual. Această mutație presupune o diferențiere viguroasă care desparte PD-L de celelalte partide majore dar și de politica ultimilor 20 de ani. În acest fel, PD-L poate fi un partid constant și o premieră. Practic, primul partid care sparge tiparele politice fixate acum 20 de ani. Iată de ce cooptarea ideilor și figurilor noi într-o structură stabilă e esențială.


V


Alegerile care vin vor găsi o Românie schimbată de un concert de presiuni negative: criza economică, demografia în declin și pesimismul inculcat de repetiția sterilă a ciclurilor politice. În limitele date de acești factori, politica viitorului pare sortită unui program de intervenție de la o avarie la alta. Însă, România nu e egală cu suma problemelor ei declarate. Dimpotrivă, ce contează cu adevărat e capacitatea de a descoperi și pune la lucru potențialul nedeclarat al României. N-ar trebui să uităm că acest stil de gîndire anti-depresiv a fost inaugurat, practic, nu declarativ, de Traian Băsescu. Dacă nu e prea mult spus, Traian Băsescu e fondatorul optimismului românesc, într-o țară care obișnuiește să vadă mereu cealaltă jumătate goală a paharului. PD-L poate fi continuatorul acestui tonus politic. Operația e extrem de dificilă, dat fiind că optimismul lui Băsescu nu e toană ci o succesiune permanentă de încleștări cu ideile preconcepute și alianțele care fortifică și finanțează demoralizarea publică.

Politica dreptei redescoperite de PD-L are un pilon în ideile și în practica politică ale lui Traian Băsescu. Referința la Traian Băsescu e, în fond, planul care îi aduce la un loc pe toți mebrii PD-L, fie ei cărători de steaguri și pancarte la talpa partidului, fie ei purtători de idei pe ecrane și prin seminarii. Linia deschisă de Traian Băsescu trebuie, însă, dezvoltată și adaptată la cerințele țării care va înlocui țara pe care a condus-o Traian Băsescu. Noutatea cere notate. Și hotărîre. PD-L trebuie să parieze pe România care va provoca ruptura. Dreapta eficientă din centrul noii politici PD-L trebuie să aibă un aliat în cei ce vor să participe dar stau cu bagajele făcute și cu energiile retrase, de teama unui nou ciclu politic inutil. Programul noii politici PD-L nu trebuie să reinventeze bunul simț. Trebuie doar să-l aducă la putere. Pentru asta, PD-L trebuie să garanteze alegătorilor o ținută care exclude compromisurile și eschivele. Educația și competența trebuie rechemate în viața publică, de la ultimul ghișeu la cabinetul ministrului. Respectul și buna cuvință trebuie să scoată din scenă vulgaritatea și minciuna plătită. Mituirea oficială a bugetarilor în schimbul prestației minime nu e o lege a pămîntului ci o aberație operabilă. Sindicalismul are limite. Dacă e bun doar pentru parvenirea liderilor sau scutirea generală de efort, atunci e bun de coș. România pe care PD-L trebuie să o aducă la suprafață e o țară europeană, nu un parc esteuropean de infirmități, burți și tehnici otomane. Într-un moment în care restul forțelor politice se înghesuie să compătimească omul de rînd îmbiindu-l cu daruri ce-l vor îndatora mai adînc, PD-L trebuie să ceară mai mult efort și să promită mai multă recunoaștere, să taie inerțiile pentru a grăbi normalizarea. PD-L trebuie să fie și mai de dreapta. Numai o dreaptă asumată și eficientă poate scoate România din fundătura în care s-a împotmolit, la capătul a 20 de ani de politică fără direcție.





NOTĂ: Acest text a fost scris pentru blogary.ro și publicat, mai întîi, acolo. Textul e reprodus aici, cu permisiunea blogary.ro

24 de comentarii:

  1. "Traian Băsescu e fondatorul optimismului românesc". Asta cand romanii au ajuns sa-si dreseze cainii sa raspunda intr-un anume fel la numele lui, romanii ii striga pe la poarta Cotrocenilor varii mascari si folscorul urban il plaseaza in bancuri care de care mai pesimiste.
    M-ai facut sa rad. Chiar nu mai rasesem de mult, circarule!

    RăspundețiȘtergere
  2. Demult n-am mai avut asa un sentiment de scarba. Pacat.

    RăspundețiȘtergere
  3. In Letonia,dupa taierea salariilor cu 20%, a urmat crestere economica modesta,salariile si pensiile asijderea !Urmarea ? TOT PARTIDUL SI COALITIA DE DREAPTA AU RAMAS LA PUTERE ! Veti sucomba in chinuri si spasme,de Disperare,VOI, PACIENTI SPITALU'9, scribalaii si labagii Penalo-Pesedei ! GUVERNUL BOC NU CADE ! Mai mult, RAMANE SI DUPA 2012 !!! :))))))))))))))

    RăspundețiȘtergere
  4. Exceptional scris, din nou ! Foarte frumos .
    Este un mare castig pentru PDL prezenta dumneavoastra in partid!
    Stiti sa faceti echipa si aduceti coeziune. Este o foarte mare calitate pe care n-o banuiam.

    Articolul este o "Scrisoare catre PDL" pe care trebuie s-o citeasca toti membrii si s-o INTELEGA.Este tipul de scrisoare pe care o scrii unui frate sau unui prieten.

    "PD-L trebuie să fie și mai de dreapta. Numai o dreaptă asumată și eficientă poate scoate România din fundătura în care s-a împotmolit, la capătul a 20 de ani de politică fără direcție.
    ......
    "Programul noii politici PD-L nu trebuie să reinventeze bunul simț. Trebuie doar să-l aducă la putere".

    Aveam mare nevoie noi , toti romanii , de acesta "scrisoare" si va multumim pentru ea.

    Cat despre Traian Basescu : este un mare politician care va ramane in istoria nu numai a Romaniei dar si a Europei.
    Induce optimism , mobilizare ,unitate si solidaritate.
    Traian Basescu a readus intr-adevar optimismul romanesc si ne va face sa fim mandri din nou ca suntem romani.
    Asa cum am fost la Revolutie, cateva ore .

    RăspundețiȘtergere
  5. sa inteleg ca TRU sprijina mai mult grupul refromator liberal Macovei Preda decat nou venitul Baconschi , cu platforma din eseenta cenusei PNTCD. Trebuie sa fi trecut prin niste alegeri, prin votul poporului, dupa cum insusi MAria Sa Zeus a diktat?

    RăspundețiȘtergere
  6. " PDL trebuie sa fie mai de dreapta ! Numai o dreapta asumata si eficienta poate scoate România din fundatura in care s-a împotmolit, la capatul a 20 de ani de politica fara directie " - subscriu, d-le Ungureanu !
    Contrar aparentzelor ( si locurilor comune ), deriva romaneasca e datorata NU liberalismului ci socialismului fondator ( privilegiile perpetuate sub protectie politica sunt simptomatice ). NU capitalismului economic ci tocmai parazitarii acestuia prin gigantismul statal ce predispune, firesc, la coruptie
    (evaziunea fiscala sau, in contrapartida, evitarea pietei libere prin protectia politica a afacerilor privilegiate cu banul public tradeaza acelasi GENIU RAU al statului ca "antreprenor principal" - ajuns o povara pentru afaceri si cetatean).
    Reforma adevarata (ca suma de reforme institutionale) e sinonima cu reducerea drastica a acestui gigantism statal - cu reducerea drastica ( chiar daca progresiva ) a atributiilor statului. Acesta trebuie evacuat din toata sfera de activitati care de jure si de facto pot apartine concurentei, proprietatii private si liberei initiative - spre binele nostru al tuturor.
    Insanatosirea Romaniei sta, sau cade, odata cu acest binom optional : liberalism sau continuitate etatista. Reducerea drastica a gigantismului statal sau chibitzarea vegetativa in umbra iluziei paternaliste.
    Daca isi limpezeste doctrinar orientarea, relansarea de viitor a PDL sta sau cade, deloc intamplator, cu aceiasi somatie comuna noua tuturor: liberalism fara complexe sau dizolvarea in populismul care a ratacit, de-a valma, politicul ca si speranta. Or, o asemenea ocazie - afina pana la identificare cu interesul de durata al Romaniei - NU AR TREBUI NICIDECUM RATATA.

    Altfel, putem placa pe mormantul sperantei comune profeticul avertisment al unui clasic liberal francez :


    "Statul este marea fictiune prin intermediul careia toata lumea se straduieste sa traiasca pe cheltuiala a toata lumea. "
    Frédéric Bastiat (sec. XIX)

    Astazi, cand criza economica mondiala radiografiaza nemilos costurile etatismului cronicizat (nu numai economic), macar noi, cei saraci, ar trebui sa nu mai prelungim letargia prin infuzii.. cu iluzii

    RăspundețiȘtergere
  7. Felicitari pentru Luciditate si Ratiune Domnule Coman Horatiu, insa Romania actuala e inca o societate bolnava, cu oameni handicapati mintal (vezi comentariile de mai sus)! Pe de alta parte, establishment-ul de la varful PDL-ului este inca dezorientat,capacitatea de comunicare catre electoratul spalat pe creier de latrinele media SOV-FELIX este dezastruoasa,iar plecarea din guvern a gruparii BVB risca sa ramana doar un foc de paie...Liberalismul fara complexe se va impune dupa ce PNL-ul in forma actuala va fi RAS, EXTERMINAT si EXTIRPAT din viata politica romaneasca ! SHOBOLANII GALBENI(antonestii, fenechii,guzganienii, stroii,nicolaestii, noricele samd) vor fi STARPITZI, ca mai apoi sa IMPUNEM NOI normalitatea masurilor liberale !

    RăspundețiȘtergere
  8. Cand spun prostii de genul "Astazi, cand criza economica mondiala radiografiaza nemilos costurile etatismului cronicizat (nu numai economic), macar noi, cei saraci, ar trebui sa nu mai prelungim letargia prin infuzii.. cu iluzii" ma rade China-etatist-pisatoare-pe-criza si se rascoleste Lehman Brothers in groapa lor "de dreapta".
    Sunt un mare idiot, dar vreau sa par interesant. In rest, viva PDL! Huh?!

    RăspundețiȘtergere
  9. @ Falsul Coman Horatiu (clona cu postarea de la ora 11 :39)

    Ti-ai pus vreodata problema naturii acestei crize economice mondiale !? Mai precis, daca nu cumva e datorata tocmai implicarii guvernelor pe pietele finaciar-bancare (prin postura discretionara a bancilor nationale) !?
    Hotararea guvernului american de a evita efectele economice (scaderea investitiilor straine) dupa atentatele teroriste din 11 sept. a dus la hotararea FED (banca nationala a SUA) de a scadea dobanda de referintza la un istoric 1% (!). Astfel, o hotarare subiectiva a factorului politic a aruncat economia americana si, pe cale de consecintza, cea mondiala in cursa euforica a CREDITULUI IEFTIN ; pe care o platim astazi.
    Ca aceasta criza a izbucnit mai intai in domeniul imobiliar (bula imobiliara) tine de consecintele etatiste ale unei legi mai vechi, din vremea administratiei Carter - de pe la sfarsitul anilor '70 C.R.A. (Community Reinvestment Act). Aceasta impune bancilor reglementari draconice - de natura politico-sociala fara legatura cu piata financiara si ratiunile economice - menite sa asigure credit ieftin familiilor americane defavorizate pentru constructia de case ( un soi de program politic al "unei case pentru toti"; pentru fiecare american ). Daca acestea mai au vreo legatura cu piata libera, te las pe tine -clona !- sa te tragi de concluzii.. Ca sa nu mai pomenesc de lungul sir de masuri prin care Statul contemporan a reusit sa submineze pas cu pas piata libera in favoarea CENTRLISMULUI FINANCIAR oragnizat in jurul bancilor nationale.
    In concluzie, intrebarea e daca ciclicitatea crizelor din "economiile capitaliste" tine de natura acestora sau de interventionismul guvernamental - care in domeniul financiar bancar este cel mai evident, instrumentul interventionist principal.

    Dar tu, clona incaltata ( vezi ? te-am menajat; nu te-am facut bou incaltat), cu nume substituit, ii dai inainte cu Lehman Brothers si NU cu cauza etatista a valulului de falimente bancare. NU cu masura socialista (etic si moral) a trecerii acesteia la .. datoria publica; si asta in SUA, pana la Roosevelt patria liberalismului economic (si nu numai economic)

    RăspundețiȘtergere
  10. @ Falsul Coman Horatiu (clona cu postarea de la ora 11 :39)

    Ti-ai pus vreodata problema naturii acestei crize economice mondiale !? Mai precis, daca nu cumva e datorata tocmai implicarii guvernelor pe pietele finaciar-bancare (prin postura discretionara a bancilor nationale) !?
    Hotararea guvernului american de a evita efectele economice (scaderea investitiilor straine) dupa atentatele teroriste din 11 sept. a dus la hotararea FED (banca nationala a SUA) de a scadea dobanda de referintza la un istoric 1% (!). Astfel, o hotarare subiectiva a factorului politic a aruncat economia americana si, pe cale de consecintza, cea mondiala in cursa euforica a CREDITULUI IEFTIN ; pe care o platim astazi.
    Ca aceasta criza a izbucnit mai intai in domeniul imobiliar (bula imobiliara) tine de consecintele etatiste ale unei legi mai vechi, din vremea administratiei Carter - de pe la sfarsitul anilor '70 C.R.A. (Community Reinvestment Act). Aceasta impune bancilor reglementari draconice - de natura politico-sociala fara legatura cu piata financiara si ratiunile economice - menite sa asigure credit ieftin familiilor americane defavorizate pentru constructia de case ( un soi de program politic al "unei case pentru toti"; pentru fiecare american ). Daca acestea mai au vreo legatura cu piata libera, te las pe tine -clona !- sa te tragi de concluzii.. Ca sa nu mai pomenesc de lungul sir de masuri prin care Statul contemporan a reusit sa submineze pas cu pas piata libera in favoarea CENTRLISMULUI FINANCIAR oragnizat in jurul bancilor nationale.
    In concluzie, intrebarea e daca ciclicitatea crizelor din "economiile capitaliste" tine de natura acestora sau de interventionismul guvernamental - care in domeniul financiar bancar este cel mai evident, instrumentul interventionist principal.

    Dar tu, clona incaltata ( vezi ? te-am menajat; nu te-am facut bou incaltat), cu nume substituit, ii dai inainte cu Lehman Brothers si NU cu cauza etatista a valulului de falimente bancare. NU cu masura socialista (etic si moral) a trecerii acesteia la .. datoria publica; si asta in SUA, pana la Roosevelt patria liberalismului economic (si nu numai economic)

    RăspundețiȘtergere
  11. Domnule Coman Horatiu, imi pare rau dar sunteti de o Naivitate total...neadecvata momentului ! Dumneavoastra chiar credeti ca putem deschide o discutie,ca este posibila vreo polemica cu Leprele, Shobolanii Galben-rosii, Bolnavii mintali ce paraziteaza acest Respectabil Blog ? Creaturi Demente ce considera ca Tariceanu, Vozganian, Radu Rusanu sau Fenechiu,(sprijiniti din umbra de Paturiciu) au fost adevarati PATRIOTI cand au crescut IRESPONSABIL SALARIILE profesorilor cu 50%,precum si pensiile in 2008, ca toata cresterea economica din anii 2005-2008, au facut-o praf in cardasie cu Mafia PSD-Catalin Voicu si cu toti baronii lui Adrian Nastase,de la Dragnea, Mazare, la Mischie si Oprisan...

    RăspundețiȘtergere
  12. declaratii ale lui Traian Basescu:

    "Intreaga clasa politica a semnat strategia pentru un invatamant performant, iar promulgarea legii era oportuna in acest context. Cu actuala salarizare este imposibil ca in sistemul educational romanesc sa intre dascali care sa pregateasca tanara generatie, sa ii invete pe copii limbi straine, IT, fizica sau matematica. Niciun absolvent bun de facultate nu vine in invatamant pe un salariu de 700 de lei".

    "Salariile sunt unul dintre motivele pentru care avem 9.000 de suplinitori in invatamant".

    "Consider ca prin adoptarea de catre sindicate a strategiei de reformare a invatamantului si prin majorarea salariilor se realizeaza un echilibru - bani contra reforma si performanta. Chiar primul ministru spunea ca nu poti sa ceri performanta de la un manager daca nu il platesti bine. Profesorii ii manageriaza, ii educa pe tinerii din tara."

    "Educatia si inteligenta este cea mai importanta resursa a unei natiuni. Celelalte resurse reprezinta doar 30%, educatia reprezinta 70%".

    "Ideea ca nu sunt bani nu este o realitate, bugetul poate fi asezat pe prioritati. Este doar o chestiune de vointa, daca vrei sa asiguri bani pentru educatie sau nu."

    "Mi se pare inadmisibil sa maresti salarii fara sa ai exigenta cresterii performantei. Semnarea de catre sindicate a strategiei de reformare a educatiei este garantia ca va fi asigurata o mai buna calitate a educatiei in schimbul majorarii salariilor. Este un pact."

    "Cand constati ca un profesor de gradul I, cu 25 de ani experienta, primeste in mana un salariu de 1.700 - 1.800 de lei pe luna, nu ai cum sa nu constati ca e foarte putin. Salariile profesorilor aflati in primii ani de activitate sunt ridicole."

    "Fac un apel ca in dezbaterile publice sa nu mai comparam profesorii cu Loganurile de zeci de mii de euro sau cu sefii de agentii."

    "De ce sa plafonam salariile profesorilor cand legea a fost votata in unanimitate in Parlament si exista o decizie a Curtii Constitutionale, care afirma ca legea este constitutionala?"

    "Obiectivul major acum este sa stimulam apropierea de sistemul de educatie a absolventilor valorosi. Si nu va vorbesc despre cei 9.000 de suplinitori. Cu salariile de pana acum, nu se pot apropia absolventii valorosi de educatie".

    "Am speranta ca majorarea salariilor profesorilor nu va genera tensiuni sindicale. Fac un apel la sindicate sa astepte terminarea alegerilor si instalarea unui nou guvern. Dupa instalarea unui nou guvern se va inchide ideea salarii pentru voturi. Se vor da salarii contra cresterea calitatii."

    "Discutiile privind aducerea la 0 a investitiilor din cauza cresterii salariilor sunt o minciuna. Nu poate fi vorba de limitarea la 0 a investitiilor din cauza cresterii salariilor. Luati si dumneavoastra sumele care se dau profesorilor. Sunt nesemnificative. Nu se puteau face kilometri de autostrazi cu ele. Bani de investitii de la Uniunea Europeana exista, dar nu sunt folositi."

    "Dezinteresul pentru banii europeni si coruptia pentru banii din buget sunt cauzele pentru care nu se fac investitii, nu cresterea salariilor profesorilor".

    "Sistemul de educatie nu mai poate fi mentinut nereformat, iar daca nu se reformeaza nu mai putem baga bani in el, pentru ca este neproductiv. Mai am o rugaminte publica, cei care vor vorbiti despre aceasta strategie de reformare a educatiei, mai intai sa o citeasca. Strategia genereaza o revolutie in sistemul educational si il inscrie pe orbita performantei."

    RăspundețiȘtergere
  13. "Am promulgat legea majorarii cu 50% a salariilor profesorilor", a anuntat vineri seful statului. "Legea a fost votata in Parlament, iar Curtea Constitutionala a decis ca legea este constitutionala. Nu aveam niciun motiv sa nu o promulg". " Bani de investitii de la Uniunea Europeana exista, dar nu sunt folositi. Discutiile privind aducerea la 0 a investitiilor din cauza cresterii salariilor sunt o minciuna. Sumele care se dau profesorilor sunt nesemnificative, nu se puteau face kilometri de autostrazi cu ele. Dezinteresul pentru banii europeni si coruptia pentru banii din buget sunt cauzele pentru care nu se fac investitii, nu cresterea salariilor profesorilor", a afirmat Traian Basescu.

    RăspundețiȘtergere
  14. "Este o atitudine a Parlamentului de un superpopulism cum nu am mai vazut demult, se apropie alegerile. Eu privesc de la distanta cu multa rezerva aceste decizii si acest entuziam. I-as intreba pe parlamentari daca au stat mult si s-au gandit cand au luat aceasta decizie. Parlamentul trebuia sa se fi gandit la fondurile necesare", a adaugat premierul.

    Camera Deputatilor a adoptat, marti, in unanimitate, Ordonanta 15/2008 cu amendamentele PSD privind cresterea cu 50 la suta a salariilor personalului din invatamant.

    Si ministrul Educatiei, Cristian Adomnitei, prezent in plen, a votat in favoarea cresterii salariilor profesorilor.

    Totusi ministrul Adomnitei a sustinut, miercuri, la Iasi, ca orice crestere de peste 9% inseamna un efort bugetar de un miliard de lei pana la sfarsitul anului, iar de anul viitor nu vor fi bani pentru investitii, informeaza NewsIn.

    Traian Basescu ar fi declarat, potrivit Realitatea TV, ca va promulga legea privind majorarea salariilor profesorilor.

    Prezent la deschiderea anului universitar la Universitatea "Ovidius" din Constanta, seful statului a fost intrebat daca va promulga legea privind majorarea salariilor profesorilor, raspunsul fiind: "Cum sa nu!".

    RăspundețiȘtergere
  15. "Hotararea guvernului american de a evita efectele economice (scaderea investitiilor straine) dupa atentatele teroriste din 11 sept. a dus la hotararea FED (banca nationala a SUA) de a scadea dobanda de referintza la un istoric 1% (!)".

    Dupa cum spuneam, sunt idiotul satului, da' inca nu m-am prins. Deci decidentul politic dicteaza bancii nationale. Bai nene, daca era asa simplu, pur si simplu decidentul politic ar fi dictat bancii nationale sa tipareasca mai multi bani. Si n-ai mai fi avut criza si Base ar fi avut si el dreptate ca criza s-a sfarsit.
    Dar cred ca la faza de mai sus, cu politicul suflandu-i la ureche cum sa faca, l-am facut si pe Isarescu sa se strice de ras.

    Hai ca-s idiot. Dar tot nu stiu. In rest, bla-bla-bla... Viva PDL! Huh?!

    RăspundețiȘtergere
  16. Ca jurnalist e o pierdere pentru presa scrisa, ca ideolog e un castig pentru PDL! Mult succes prietene, Traian!

    RăspundețiȘtergere
  17. Judea Calin, consilier juridic pe langa prefectul de Mures. Cred ca asta e de la PSD. Sau PNL. :)
    D-aia te si apreciaza, mititelul. :)
    Ahhhh... da.... Si, ca oricare alt portocaliu, e si analfabet. Sau, daca nu, il cheama si Traian. C-asa rezulta din ultima lui propozitie. :)

    RăspundețiȘtergere
  18. @ falsul Coman H. - cu postarea de la ora 7:53( cel care face "Huh", ca locomotiva, dupa fiecare interventie )

    Sclimpushule, nu mai bate doba-n sat cu "endependenta" Bancii Centrale fata de guvernul american ca te rad si curcile ! Un cinic ca tine, sa ne vanda povesti nemuritoare !? Se poate !?
    Inca de la infiintare (majoritatea in sec.XIX), BANCILE NATIONALE NU AU FOST ALTCEVA DECAT UN INSTRUMENT AL POLITICILOR ECONOMICE TOT MAI INTERVENTIONISTE ALE GUVERNELOR ! PUNCT !
    Nici infiintarea tarzie a FED - in anul 1913 - nu incalca regula dirijista; dar nici ciclicitatea crizelor economice nu s-a mai lasat apoi prea mult asteptata; ciclicitatea crizelor a insotit fidel (la brat) evolutia etatismului global - 1921/1922, 1929/1939-40 (nu 1933 cum se vehiculeaza despre durata Marii Depresiuni) iar dupa razboi cam una (mai mica, mai mare) pe deceniu culminand -pana la criza actuala - cu cea din '73/'74. Semnificativ, nu-i asa ?

    RăspundețiȘtergere
  19. @ falsul Coman H. - cu postarea de la ora 7:53( cel care face "Huh", ca locomotiva, dupa fiecare interventie )

    Sa-ti mai dau carbune ?

    Am mai spus-o cu ocazia postarii " Aur si mizerie", a d-lui Ungureanu :
    fara a ne mai autoamagi, cred ca putem decoda principiul sistemului financiar-bancar actual. Dupa cate imi dau seama, e vorba de un aranjament etatist-bancar, gresit si neonorabil, care nu mai are nimic de-a face cu piata libera, in care bancilor private, devenite intre timp vasale bancilor nationale prin COinteresare, li se permite sa faca oricat profit, dar in conditiile COparticipative sistemului rezervelor fractionare, a puterii liberatorii, a monedei discretionare de hartie in locul celei etalon aur sau argint etc. Astfel, bancile private obtin garantia subanteleasa a "imunitatii" la faliment pe care o gireaza Banca Nationala , in sistem de Casta COparticipativa la expandarea creditului ieftin si, la nevoie, prin tiparnita de bani... Motivatia cresterii economice continue ( prin inflatia controlata - teoria keynesiana) nu e suficienta ptr a justifica tragediile centralismului financiar (vezi ciclicitatea crizelor economice mondiale inca de pe vremea bunicilor si strabunicilor nostri).
    Altfel spus, este un sistem financiar centralizat ( de natura socialista ) care privatizeaza profiturile si nationalizeaza, la nevoie pierderile (este ceea ce s-a si intamplat recent prin trecerea la datoria publica a marilor banci falite; cazul Lehman Brothers etc. )!!!


    Huh !? (huhurezule)

    RăspundețiȘtergere
  20. @ falsul Coman H. - cu postarea de la ora 7:53( cel care face "Huh", ca locomotiva, pentru ca - vorba lui nenea Iancu - simte Enorm si vede.. Monstruos )

    Si cum suficientza ta e de .. andurantză, tre' sa-ti mai dam niste carbuni :

    Clona draga, o Banca Centrala accede la pozitia sa dominanta gratie MONOPOLULUI EMITERII de NOTE acordat de guvern ( pe scurt,cam asta e istoria cu pricina ). Acesta constituie adevarata explicatie, prea adesea trecuta cu vederea, a puterii sale. Fara nici o exceptie, bancilor private li se INTERZICE sa se ocupe cu emiterea de note, iar privilegiul este rezervat Bancii Centrale (intreaba-l pe d-nul Isarescu daca nu ma crezi). Bancile private pot doar sa deschida depozite. Daca clientii lor doresc vreodata sa treaca de la depozite la note, bancile trebuie, în consecinta, sa se adreseze Bancii Centrale pentru a le obtine. De aici prestigioasa pozitie a Bancii Centrale de “banca a bancherilor”. Ea este o banca a celorlalte banci pentru ca bancherii sunt FORTATI sa faca afaceri cu ea. Drept rezultat, depozitele bancare au devenit rambursabile nu numai in aur, ci si in notele Bancii Centrale (primul pas spre puterea liberatorie, alt abuz pentru piata libera si deponent). Si aceste note noi nu erau doar niste bancnote pur si simplu. Ele erau pasive ale Bancii Centrale, o institutie investita cu aura maiestuoasa a guvernului insusi. Guvernul, la urma urmelor, numeste functionarii superiori ai Bancii si ii coordoneaza politica cu celelalte politici ale statului. El incaseaza impozitele în aceste note si le declara ca având putere liberatorie (d-nul Isarescu stie prea bine pe unde face pipi ..gaina).
    Ca o consecinta a acestor masuri, toate bancile din tara au devenit clienti ai Bancii Centrale (precedentul american antebelic).
    Aurul s-a revarsat din bancile private in Banca Centrala si, în schimb, oamenii s-au ales cu note ale Bancii Centrale si cu scoaterea din circulatie a monezilor de aur. Iar de aici inainte urmeaza .. Nirvana inflatiei "controlate" .. si somnul tau in poala Statului ..

    Am zis howgh !? (huhurezule)

    RăspundețiȘtergere
  21. Ca de obicei, vorbesc mult si nu spun nimic. Si ma mai si repet. Data trecuta de doua ori, de data asta de trei ori. O iau cu capul.
    Bun, acum sa argumentez de ce spun ca nu spun nimic: omul ala ma intreaba frumos "de ce guvernul nu-i spune unei banci centrale doar sa tipareasca mai multi bani, dat fiind ca natura acestei crize este una de lipsa de bani", iar eu o dau dupa cires cu o teorie conspirationista nascuta dupa prima mare criza, una care ne spune ca statul viclean ne fura aurul si ne da banc-note.
    Pe de alta parte, admitand ca economic as avea dreptate, imi aluneca piciorul pe pedala politica: astazi statul romanesc este PDL. Deci acest stat indruma institutiile sale la a-si fura si fute-n cur cetatenii?! Nu po'sa cred... Incep sa ma invart in jurul cozii... Ceva-mi da cu zecimale (cred ca si d-aia m-am chinuit sa postez de 3 ori prostia anterioara)...
    Oricum, nu stiu cum o sa iasa, dar viva PDL! Huh?!

    RăspundețiȘtergere
  22. @ clona ce se da Coman H. ( Huhhul cu postarea de mai sus )

    Ziceai ca nu ti-am raspuns la intrebarea "de ce guvernul nu-i spune unei banci centrale doar sa tipareasca mai multi bani, dat fiind ca natura acestei crize este una de lipsa de bani".. Pai, ce faci ? Dormi ? Poti pricepe odata ca SISTEMUL REZERVELOR FRACTIONARE e, la cap de linie, TIPARNITA de BANI ? Sistemul rezervelor fractionare e INSTRUMENTUL inflationist principal al sistemului; al acestui tip de aranjament etatist-bancar generalizat astazi in toata lumea.
    El multiplica intr-un mod mascat moneda dicretionara; banii de hartie fara acoperire in moneda etalon aur sau argint. Cum se practica ? Asta e alta poveste; suficient de complicata ca sa o dezbatem aici. Suficient de nelinistitoare ca sa incerci sa te interesezi. In tarile democratice inflatia nu se poate practica fara perdea si, mai ales, fara masura (ca in Rusia lui Lenin sau in Zimbabwe, astazi). Vin alegerile viitoare cu costurile electorale. E destul de controversata cat sa starneasca dezbateri aprinse. Cei care spun lucrurilor pe nume nu pot fi pur si simplu trimisi in lagar la Vorkuta (chiar daca sunt minoritari intre economisti, oameni de presa, public, politicieni sau consilieri).

    PS.
    Mia de miliarde de dolari pe care Obama i-a infuzat in cateva transe ca masura anticriza in ultimii doi ani (prin intermediul trezoreriei ) sunt tocmai banii de care intrebai tu; benzina inflationista care risca sa intretina focul ( spaima celor care vad sinonimii prostesti cu interventionismul guvernamental din vremea anilor '30; interventionismul New Deal-ului care, contrar locurilor comune, a intretinut si a prelungit fara voia administratiei Roosevelt depresia economica din vremea lui Stan si Bran )

    RăspundețiȘtergere
  23. Observ ca ne facem prieteni, tizule. :)
    Incepe sa fie interesant. Dar incepi sa injuri si ma dezamagesti. Ce vrei sa creada lumea despre noi? Nu doar ca suntem prostuti, ci si ca suntem vulgari? :)

    RăspundețiȘtergere
  24. @ Clona ce se da C. Horatiu :

    ~ Ce sa fac ? Ma screm si eu (de nevoie) cand vad cum te asezi, cuminte, sub fiecare postare de-a mea !
    Tu ai rezista ispitei !?

    RăspundețiȘtergere