Imaturul încoronat - modernizarea detronată

                Cum s-a ales România cu un premier de imaturitate deplină? Înainte de orice, nu prin alegeri ci printr-o suită de manevre parlamentare perfect legale dar animate de o alianță care a adus la un loc nevoia maladivă de putere a USL și deșeurile politice importate de PDL. Diferența e importantă.

                În 20 de ani de exercițiu repetat, alegătorii români au acumulat un discernămînt care i-ar fi ferit, cu sigurnață, de o asemenea eroare. În aceiași 20 de ani, sistemul politic a rămas, însă, pe loc. Relațiile între partide și relațiile din partide au reluat și dezvoltat una și aceași formulă care împinge în instituții și partide un proletariat inept, lacom și viclean. Armata incompetenților șireți secretați de centrele de putere locală e un dezastru dar un dezastru stabil. Această realitate nu poate fi îndepărtată înainte de a fi înțeleasă. Și nici măcar atunci succesul nu e sigur. În esență, mecanismul care dă formă și personal Partidelor și Parlamentului e reflectarea directă a realității istorice românești: o societate care fucționează în parametri feudali dar trebuie să se exprime în cadre democratice. Problema e rezultatul unui fals fundamental care a făcut din România moștenitoarea prezumtivă a unei revoluții care n-a avut loc. În aceste condiții, un sistem controlat la toate nivelele de zgura îmbogățită a fostului partid comunist dă media națională a noului politician: o persoană prost educată, cu formidabile reflexe de conservare și înhăitare, un oportunist fără limite care va refuza din instinct orice aplicare la interesul public și își va croi o carieră fulegrătoare canibalizînd resursele statului. Raporturile istorice în care România a învățat să se pretindă modernă vor fi greu de răsturnat, în epurării pe care numai o revoluție reală o putea aduce. Evident, nu putem face, acum, o revoluție dar, la fel de evident, vom plăti în contul acestei absențe cea mai mare datorie care apasă România, fără termen final și eșalonare favorabilă. Discuția pare deplasată dar numai o punere în termeni gravi poate răspunde fiasco-ului care a adus la putere un imatur ofensiv ca Ponta și o trupă de demagogi infernali de tip USL. A se pregăti nervii, exporta copiii și coase buzunarele, în întîmpinarea unui personaj de talia monstruosului Liviu Dragnea, satrapul rece de Teleorman. 

 

                  Traian Băsescu e primul politican român care a înțeles perfect starea de fapt dictată de raporturile istorice vicioase pe care stă politica românească și a intervenit pentru a limita alunecarea cu mijloacele limitate ale democrației. PDL nu l-a urmat pînă la capăt, pentru că partidul e, în suficientă măsură, parte a sistemului de partide analoge dezvoltate de raporturile economice și istorice fundamentale ale țării. Însă PDL poate continua, înarmat cu informația furnizată de acest proaspăt și masiv succes.

                    Carotarea Guvernului Ungureanu redeschide discuția și dă o șansă reală de redresare. O politică de cadre cît de cît decentă și un refuz răbdător al politicii pe termen scurt sînt necesare. Din nou, idealismul nu poate ține loc de acțiune. Realitatea politică, admistrativă și electorală a României e condiționată masiv de resurse: de bani, de controlul instituțiilor locale și de rețelele de influență. Poate fi altfel? Nu, pentru că politica nu e nicăieri altfel. Cadrul e peste tot dat de relații șu resurse dar, în cazul României, valorile care animă sistemul vin din altă epocă și blochează evoluția spre o nouă epocă. În ciuda tinereții și a vocabularului, Victor Ponta e produsul unei alianțe naționale care mimează viitorul și consolidează trecutul.

                  Însă Ponta e, pînă la urmă, direcționat de o forță mult mai puternică: propria imaturitate. Primul Ministru desemnat e desmenat tocmai pentru că nu înțelege jocul în care a intrat. Lăcomia dă viteza de reacție dar eroarea lui Ponta e definită, de fapt, de ignoranță. Ceea ce n-o face mai puțin periculoasă. Un Ponta agățat de funcție fără argumente și capacitate de lucru va impune o pauză nefastă în ultimii ani de rezsitență și regenerare alimentați cu eforturi supraumane de Președintele Băsescu. Asta va fi problema românilor, deși inițial asta era doar problema lui Ponta. Imaturitatea nu îi permite Premierului desemant să înțeleagă că e eroul și victima unui episod foarte rău gîndit care își va distruge titularul. Dar discuția în jurul lui Ponta desemantul și, nu peste mult timp, rejectatul nu trebuie amplificată excesiv. În definitiv, discuția esențială privește PDL și capacitatea de inovație a singurului partid de la care pot porni lucrurile ce ne vor separa de tradiția toxică în care ne învîrtim. Mihai Răzvan Ungureanu, proaspătul ex-Prim Ministru martirizat prostește de Ponta, e un capital deschis iar lecția dezgustătoare venită de la mutanții importați nesăbuit în partid cere despărțirea PDL de metodele și persoanjele tradiționale.