25 martie 2009

Adolescenţi şi veterani înfrăţiţi static



Redescoperirea statului merge înainte, progresînd înapoi. E un paradox, dar nu o noutate. Capacitatea de regresie, nostalgia după paradisuri administrative sau tărîmuri de magie extra-politică sînt două din cele mai frecvente stări psiho-istorice ale grupurilor şi societăţilor. Paradoxală, în această credinţă mereu reînoită, e capacitatea de a confisca şi unifica extremele. Adolescenţii militanţi „anti-globalizare” şi veteranii irecuperabili ai marxismului „umanitar” converg. Diferenţa între sentimentele politice puerile ale rebelilor tineri şi paralizia mentală a profesioniştilor politici maturi e uluitoare. Ce poate face, pînă la urmă, legătura între un surclasat al istoriei ca Mihail Gorvaciov şi noul şic anti-capitalist? Evident, teroia conspiraţiei, acea scurtătură victorioasă care duce în toate direcţiile, lăsînd minţilor debutante impresia criticii penetrante şi minţilor copate impresia Înţelepciunii finale.

Un articol de atitudine, semnat de Mihail Gorbaciov în International Herald Tribune, ajunge în timp record la teroia conspiraţiei. Aşadar, ce se ascunde în spatele criticii capitaliste a etatismului?

“Yet there was something else behind the criticism of government. The hidden agenda reflected the interests of those who, while promising that "the rising tide would lift all boats," were more concerned with giving free rein to big corporations, releasing them from important obligations to society and dismantling the social safety net that protected workers.”

20 de ani de istorie est-europeană non-comunistă au trecut fără să îl atingă pe Gorbaciov. Mai gravă decît incapacitatea lui Gorbaciov de a acorda capitalismului merite e orbirea în faţa eşecului complet al statului rus. Nu e clar cum poate vorbi Gorbaciov de „planul acuns” al criticii capitaliste (de fapt liberale) a statului, fără să ţină cont de experienţa devastatoare a statului construit, tocmai în numele ordinii şi autorităţii naţionale, de Vladimir Putin.

Gorbaciov - încă locuitor al unei capitale obişnuite cu asasinatele de presă şi cetăţean al statului mafiot rus - perseverează incredibil:

„This weakening of the state allowed the wild wave of financial fraud and corruption to rise. It was responsible for the invasion of organized crime into the economies of numerous countries and for the disproportionate influence of corporate lobbies, which have grown into gigantic nongovernmental bureaucracies with enormous funds and political leverage. This has distorted the democratic process and severely damaged the social fabric.”

Corupţie, fraudă, crimă organizată, birocraţie? Toate sînt rezultatul diminuării rolului statului sub presiunea lobby-ului doctrinar pro-capitalist. Iar demonstraţia definitivă a acestei realităţi vine, desigur, din Rusia, unde statul a recucerit poziţiile pierdute şi asigură acum: corectitudinea generală, pacea străzilor şi încrederea în autorităţi.

Bineînţeles, Gorbaciov şi, alături de el, noii adepţi ai etatismului, vor invoca mereu alt stat şi vor desena, în subtext sau explicit, feeria politică a statului ideal. Curios, din acest punct de vedere, statul are dreptul la recurs nelimitat şi idealitate perpetuă. Piaţa liberă: nu. Mîna invizibilă a lui Adam Smith trebuie să sufere de paralizie, în vreme ce himera statului ideal are imunitate istorică totală. Milenii de experienţă statală catastrofică şi milenii de perisitenţă accidentată dar fertilă a pieţei par un amănunt neglijabil. Anistorismul acestei viziuni e revelator. Marii determinişti materialist istorici sînt, în adevărata lor consistenţă politică şi filozofică, tot ce poate fi mai an- şi anti-istoric. Eric Voegelin, unul din cei mai mari şi mai necunoscuţi gînditori ai secolului trecut, avea dreptate: marximul e o formă radicală şi modernă de gnosticism. Un cult para-ştiinţific.

Senectutea deplorabilă a lui Gorbaciov descrie perfect prizonieratul auto-impus al atîtor reformatori comunişti, dogmatismul ireductibil al unor oameni care au observat , cîndva, că regimurile comuniste nu funcţionează, dar nu au înţeles nimic din această demonstraţie istorică. Există un grad de intoxicare mentală, impus, cel mai adesea, cîndva în prima tinereţe, care nu mai poate fi recuperat. Purtătorii acestei modificări cerebrale nu mai pot depăşi iluzia abisală a comunismului. Ion Iliescu e exemplarul naţional român şi asemănările de discurs sînt frapante: aceeaşi insistenţă îmbîcsită în clişeele şcolare ale marxismului, aceeaşi rugină intelectuală şi aceeaşi speranţă în revenirera la certitudinile vieţii statice şi de stat.

7 comentarii:

  1. De unde se vede că în idealismul lui Buharin, pomenit mai sus, abjecţia, ca axiologie a viziunii despre lume şi viaţă, nu lasă loc nici de demonstraţii logice, nici de dialog între doi apologeţi opuşi. Homo sovieticus e o realitate. Un mankurt, un mutant, viabil prin împuiere meta-intelectuală.

    Singura diferenţă dintre marxiştii warm şi cei cool stă numai în mesagerii pavlovieni. La primii, lanterna şi bătaia, la ultimii, alcaloidu' şi psihedelu'.

    RăspundețiȘtergere
  2. :) un editorial q.e.d.

    dupa 35 de ani, neuronii incep sa moara incetisor, dupa 40 mai repejor, iar la varste inaintate, accentuat. Memoria mai "veche" se pare ca este cea mai rezistenta la "stergere". Ilici, Gorbaciov si altii raman ancorati in ceea ce Dali a pictat sub numele de "Persistenta memoriei"[comuniste, of course].
    Din cand in cand, ne-o impartasesc si noua.
    Da' ma rog, prb ca exista si unele popoare carora nu le prieste cu democratia: rusii cu siguranta; nici pentru romani nu bag mana in foc :))

    RăspundețiȘtergere
  3. Buna seara ,domnule Ungureanu.
    Am citit si recitit postarea de mai sus .
    Intamplator sau nu (se spune ca nimic nu este intamplator),privesc si ascult ,acum,pe TVR1 un documentar despre Principesa Margareta (26 martie ,ziua de nastere a principesei).
    Ma intreb ,desi nu sunt chiar foarte monarhista (ar fi fost ,poate ,o varianta si cred ca una mult mai buna )ce ar fi fost Romania si ce am fi noi acum dar mai ales unde,ca natiune daca in anii '90 Casa Regala de Romania ar fi fost repusa in drepturile legale uzurpate brutal,grosolan si mai ales abuziv...

    "Anonima Necunoscuta "

    RăspundețiȘtergere
  4. Ceea ce nu inteleg eu, este de ce i se acorda spatiu lui Gorbaciov sa publice in Int.Herald Tribune ?
    Lumea occidentala il considera totusi, pe undeva ,inca un fel de erou?
    N-ar trebui clarificat o data si odata rolul exact, adevarat pe care l-a avut Gorbaciov la schimbarea comunismului( falimentar) cu o inventie a sa “capitalista”( care are la baza transferarea proprietatii de stat,comuniste in proprietatea ologarhilor fost comunisti)?
    Am citit recent ca Iliescu a fost coleg de facultate cu Gorbaciov.
    Ca sa nu ne mai miram de ceea ce avem noi acum ,aici,in Romania

    RăspundețiȘtergere
  5. domnul meu, comparatia asta pe fond ideologic e o mare pierdere de timp si de vreme. noi am avut faraoni la noi in tara timp de 50 de ani iar piramida e in centru bucurestiului. o vreau jos.

    RăspundețiȘtergere
  6. Desves, IHT este o franciza a New York Times, iar NYT este o franciza a stingii americane.

    RăspundețiȘtergere