Curtea Constituţională e neconstituţională



O decizie previzibilă a Curţii Constituţionale a eliminat prevederile legale care ar fi permis reducerea cu 15% a pensiilor. Curtea nu şi-a explicat, încă, decizia. O va face mai tîrziu, deşi nu mai e nevoie. Motivul e, deja, clar. El e de găsit în cealaltă decizie adoptată de Curte: soluţia care declară neconstiuţionale noile prevederi legale referitoare la pensiile magistraţilor. Mai simplu: Judecătorii Curţii şi-au declarat pensiile intangibile şi, pentru a masca abuzul, au comis un abuz încă mai mare, declarînd toate pensiile intangibile. Care sînt consecinţele?

Înainte de toate, Curea se descalifică moral în totalitate. Nu pare mare lucru, mai ales acum, în vremuri de criză, cînd lupta pentru salarii şi locuri de muncă n-are rival iar morala trece pe ultimul loc. Însă Judecătorii Curţii au fost aşezaţi în funcţie tocmai pentru a asigura echilibrul legal, adică pentru a împiedica transformarea legii într-un instrument avantajos pentru interese
de grup şi dezavantajos pentru interesul colectiv. Cu alte cuvinte, misiunea morală a Judecătorilor Curţii Constiuţionale are o importanţă naţională, nu personală. Misiunea Judecătorilor Curţii poate fi descrisă în termeni tehnici şi lesne confundat cu o complicaţie avocăţească. Definiţia decisivă sună mult mai simplu. Misiunea Judecătorilor Curţii e să apere esenţa democraţiei şi să excludă instalarea anarhiei. Cea mai recentă Decizie a Curţii e profund imorală pentru că distruge această misiune şi aprobă instalarea anarhiei în interiorul decorului democratic. Astfel, oricine poate înţelge, după decizia Curţii, că e îndreptăţit să comită abuzuri şi să opereze prin orice mijloace, pentru a obţine profit în dauna celuilalt. Sărăcirea şi deposedarea prin înşelăciune, devin, astfel, acţiuni legitime şi legale. Adevărat, ceteţenii români, fie ei în funcţii oficiale, fie lipsiţi de poziţii de comandă, nu au nevoie de asemenea încurajări pentru a trece la fapte. Însă decizia Curţii oficializează acest raport şi, prin urmare, dă mînă liberă evoluţiei noastre generale spre ipocrizie şi ruină.

Consecinţele economice ale Deciziei Curţii vor fi masive. Curtea poartă o răspundere cu atît mai apăsătoare, cu cît a decis să se amestece, fără drept, în economie, un domeniu în care nu are nici urmă de competenţă. Aparent, Curtea a făcut un serviciu pensionarilor, ferindu-i de un şoc fatal (C.T.Popescu a estimat cîteva mii de morţi, pe baza unui calcul care s-a ferit să numere decesele de pe vremea pensiilor CAP de 5 lei). Dacă Decizia Curţii a ferit pensionarii de o lovitură cruntă, atunci a făcut-o doar spre a le rezerva o nenoricre şi mai mare. Căci decizia Curţii nu mai lasă Guvernului decît varianta fiscală: mărirea impozitelor şi a taxelor. În clipa în care fiscalitatea va fi scoasă din lesă şi silită să recupereze golul din deficitul bugetar, dominoul economic se va declanşa în cascadă, după o logică implacabilă. Majorările fiscale vor adăoga la preţuri iar acestea vor ciopîrţi pensiile „salvate” de Curte şi vor strivi consumul. Impozitele în creştere vor obliga companiile să îşi recalculeze structura de salarii şi să concedieze „surplusul” de angajaţi. Climatul fiscal agresiv va clătina sau compromite imaginea economică a ţării şi va forţa retragerea capitalului prezent sau va opri noile pătrunderi de investiţii.
În concluzie, sporirea fiscalităţii e, prin excelenţă, o măsură cu enormă forţă de propagare, o mutare care contaminează întreg sistemul economic şi financiar. Acesta e motivul pentru care Guvernul a evitat să adopte linia fiscală, atunci cînd a trebuit să decidă asupra măsurikor de austeritate. Şi tot aici trebuie remarcat cinismul mediilor de informare care au ascuns această observaţie elementară şi au creat, în schimb, impresia unei nedreptăţi criminale impusă de un Guvern care avea şi alte mijloace la dipoziţie. Amputarea pensiilor e o măsură dură dar şi o acţiune cu efect limitat, local şi controlabil, nu o dereglare care dereglează, mai departe, întreg sistemul economic.

Curtea nu avea ce căuta la cîrma politicii economice şi financiare a României. Emil Boc, Sebastian Vlădescu, Adrian Videanu şi Mugur Isărescu sînt sau nu sînt inspiraţi dar Ion Predescu e, cu siguranţă, un Ministru al Economiei catastrofal şi ilegal. Declaraţiile în care Judecătorul Predescu explică, într-o ploaie de dezacorduri logice şi gramaticale, decizia Curţii sînt un spectaol ruşinos. Ignoranţa nu e o scuză. Ipoteza după care Curtea a păşit întîmplător, din neatenţie sau din pur umanitarism, în afara terenului ei de joc e falsă. Ştim că acţiunile Curţii au urmărit în modul cel mai direct şi mai meschin să salveze mega-pensiile magistraţilor. Putem conchide, mai departe, că Judecătorii Cvurţii sînt complet indiferenţi la soarta economiei (şi a tuturor celor ce muncesc dar nu sînt magistraţi), atîta vreme cît pot forţa legea să îi plătească gras pe tot timpul vieţii. Buni de afişat în Decizii care servesc pensiei de magistrat, oamenii de rînd sînt, de fapt, ostatecii necesari într-o scenetă tragică: regizorul îşi face numărul, ia banii şi pleacă, înainte ca incendiul să mistuie teatrul, cu tot cu ostatici.

În plan politic, deciziile Curţii aruncă România în afara interlocutorilor credibili ai instituţiilor bancare internaţionale. Decizia care blochează măsurile de austeritate ale Guvernului stabileşte că, de acum înainte, Fondul Monetar Internaţional trebuie să negocieze cu Curtea Constituţională şi nu cu Guvernul României. Nici o bancă şi nici un creditor nu vor accepta această mascaradă. În această situaţie, spaţiul de manevră al Guvernului (al oricărui Guvern) se îngustează dramatic.

Intervenţia Curţii e un act de uzurpare politică, produce o agravare inutilă a crizei şi loveşte dur societatea pe care Judecătorii pretind că o apără de acţiunile nesăbuite ale Guvernului. Comportamentul mizer al Curţii e complet previzibil, fiind, în cea mai mare parte, dictat de socialismul primar al membrilor ei. Legăturile adînci între Curte şi PSD datează de mult timp şi au fost fortificate sistematic, prin numiri succesive de jurişti de partid. Pe scurt, în actuala sa înfăţişare, această instituţie ineptă, aplecată spre abuz şi demagogie e în afara legii. Curtea Constituţională e neconstituţională.