03 iunie 2011

Banal, fiscal, corect, halucinant







Uneori, cîte o întîmplare vine servit și face din restul lumii o realitate mult rămasă în urmă. Fiscal. Unde fiscal e precedat de politic iar politic de uman.





Nu bănuiam întîmplarea servită, în clipa în care am plecat să votez. Era vorba de alegeri locale în Anglia și, în aceeași zi, referendum. Dar n-are importanță pentru ce s-a votat. Are importanță cum s-a votat. Am ajuns în fața secției de votare, asurzit de lipsa totală de atmosferă. În afara unui anunț care indica timid locul secției de votare, nimic nu sugera că e o zi deosebită de alte zile. Secția de vot, găzduită modest de o școală oarecare, părea mai degrabă părăsită. Abia la capătul unui hol peticit cu zugrăveli ezitante, la o masă de-a binelea coșcovită, am dat peste trei ființe cuminți cu trei liste în față.





M-au întrebat cum mă cheamă.



Le-am spus.



Au întrebat dacă locuiesc la adresa cutare.



Am confirmat.



Mi-au dat buletinele de vot.



Am mulțumit.





M-am întors spre cabina de vot și am dat de o masă mai înaltă, împărțită precar de cîteva foi de placaj care sugerau despărțiturile pentru fiecare votant. Am votat, am salutat, am plecat.





Nimeni nu mi-a cerut actele.



Nimeni n-a avut vreo altă întrebare.





Costul alegerilor a fost egal cu tipărirea buletinleor de vot. Masa și băutura funcționarilor voluntari de la automatul de după colț. Cu fisele funcționarului. Frauda? Exclusă. Votanții se înregistrează prin scrisoare primită acasă, cu 6 luni înainte. Banul public: ferecat.





Asta a fost tot.



Banal, fiscal, corect, halucinant.







Notă: Acest text e reprodus, după publicarea în Taxescu, un excellent site și spațiu de dezbatere publică

3 comentarii:

  1. Abuzul de identificare a persoanei în statele poliţieneşti este marota mea. :)

    Identificarea dv. s-a făcut după modelul militar: ordin de serviciu - parolă - răspuns. Şitiţi care a fost parola? Întrebarea despre domiciliu. Iar răspunsul dv. le-a dat încrederea că dv. sunteţi dv. Sunt semne că autoritatea din partea cealaltă a mesei vă consideră om, iar nu dobitoc, aşa cum mai toate autorităţile române, capabile să nu te lase să votezi dacă nu ţi-ai ras mustaţa, ne consideră.

    Ceea ce nu aţi văzut la secţia de votare a fost verificarea urnelor în dimineaţa scrutinului. Nici aceea nu costă bani de la buget. Verificarea o face primul elector care intră în secţie. În faţa lui se închid şi se sigilează urnele goale.

    RăspundețiȘtergere
  2. Asta n-a înţeles Crin Antonescu. Un stat care condiţionează curveşte dreptul de vot este un stat ilegitim. Este ilegitim pentru că îşi taie însăşi sursa de legitimitate: votul popular. Prin tertipuri conţopeşti sau de lagăr de concentrare, unde, nu-i aşa, toate drepturile fundamentale au statut de privilegii. Ca să capeţi blidul de arpacaş, trebuie să tai la stuf. Ca să fii luat la infirmerie, trebuie întîi să crăpi.

    Astfel, România are deja o ilegitimitate de 450.000 virtuali electori statistici neexprimaţi (cu documentele de identitate expirate în preajma şi în ziua scrutinmului), şi de alte 2,9milioane de virtuali electori lipsiţi de opţiunea votului la distanţă.

    Crin vrea să spulbere şi puţina legitimitate rămasă statului român cu un nou snop de şicane. De data asta fiscale.

    RăspundețiȘtergere