Ponta și Antonescu - primi pacienți ai țării

Avem, acum, un mesaj clar din partea neferciților domni Ponta și Antonescu. Dînșii ne spun, direct sau cu ajutorul celor pe care îi trimit în stradă, ce cred despre Legea Sănătății. Cei doi sînt de acord: Legea Sănătății trebuie să rămînă un scripete electoral, o seringă de extras voturi și o pompă de hrănit mafii.

Ponta și Antonescu cunosc bine lecția socialismului care spune că puterea vine de la oameni ținuți în lesă și îndatorați cu favoruri plătite. Nimic nu lucrează mai bine în această direcție decît asistența în domeniile care pot fi camuflate de umanism: sănătate, educație, pensii. În cazul sănătății, socteala sună așa: oamenii sînt vulnerabili cînd e vorba de propria sănătate și, prin urmare, dacă dăm impresia că le asigurăm îngrijire vom cîștiga voturi. Dimpotrivă, cine vrea să facă din îngrijirea sănătății o zonă rațională, cu răspunderi și costuri justificate, fără risipă și fără bairamuri bugetare, poate fi transformat în inamic al omului de rînd și împins, astfel, spre eșec electroal.

Nimic din discuția verbală și stradală dezlănțuită de Ponta și Antonescu n-are a face cu problema reală a sistemului medical românesc. În centrul acestei discuții nu poate sta decît realitatea incontestabilă și urgentă care spune că sistemul nu mai poate fi întreținut. În actuala formulă, sistemul înaintează spre prăbușire. Nu pentru că Boc și Băsescu vor capul lui Arafat ci pentru că asta e situația contabilă, de la Stockholm la Nicosia și de la Londra la București. Bugetele sociale nelimitate nu mai au surse de sprijin. Banii nu mai sînt ieftini, datoriile s-au scumpit, încă un brînci și avuția românilor va dispărea, înghițită de nesăbuință și portărei.

Pentru Ponta și Antonescu, starea sistemului nu are legătură cu românii, cu interesul public și național. Fiind o afacere care poate stoarce voturi, sistemul de sănătate e de inters public doar în declarațiile demagogice ale celor doi. În practica politică a celor doi, sistemul e, pur și simplu, o afacere privată. În spatele discursului umanitar, se ascunde o promisiune care duce la faliment. Ne apropiem de finalul jocului socialist care a folosit dintotdeauna interesul public și național pentru a stoarce cote de vot și pentru a consolida mafii medico-farmaceutice.

Dacă, plecarea lui Arafat e discutabilă, despărțirea de sistemul care amenință cu falimentul colectiv e binevenită. Oricît ar părea altceva, tehnica de șantaj sentimental pusă la lcuru de Ponta și Antonescu e pur și simplu un calcul murdar. Atît. Mulți se vor gîndi că au asistat la un protest popular, ca pe vremuri, în Piața Universității. E însă greu de crezut că un protest care luptă pentru menținerea unui sistem îndreptat împotriva conviețuirii în condiții medicale decente e cu adevărat popular. Să ne mai gîndium o dată. Nu tot ce pare folositor acum e binenvenit pentru viitor. Schimbarea doare dar nemișcarea ucide. Ponta și Antonescu sînt un pericol virulent, pentru că au pus în mișcare o propunere dezgustătoare, în vreme ce România are nevoie de curaj și realism.

Trecem și peste asta și ne vedem la alegeri. Noua mișcare a cuplului Ponta-Antonescu e un pas nevrotic, de aspiranți nesățioși la putere. În spate, se ghicește imaturitatea și impertinența obscenă a impostorului care se vrea stăpîn pe mulțimi pentru că haita din jur se cere hrănită. Reforma sistemului de sănătate mentală trebuie să ajungă rapid la primii pacienți ai țării, Ponta și Antonescu.