Eurofudulism

Victor Ponta și Crin Antonescu au ținut să relanseze internațional o vorbă veche: prostul nu e prost destul dacă nu e și fudul. Cuplul imaturilor vorbăreți nu mai răbda spectacolul televizat seară de seară acasă. Cei doi și-au dorit Eurovision-ul lor. Prin urmare, Ponta, Antonescu și ceva pe nume Constantin au sosit la Bruxelles. Misiunea: demascarea dictaturii din România.

Și tocmai pentru a demonstra abolirea dialogului liber în România cei doi au organizat, în clădirea Parlamentului European, o dezbatere la care au suprimat voinicește dialogul. După trei ore regizate de la cap la coadă, rezultatul arată în felul următor: ne-au bătut măr, cu 17-4 la luări de cuvînt și cu 1-0 la filme.

Asta înseamnă că europarlamentarii PDL au fost ignorați sau trecuți cu vederea din răsputeri. Am ridicat mîna în zadar. Prezidiul a văzut doar mîiinile socialiștilor. Așa sînt ei: au mîinile mai lungi. Ministrul Muncii, Sulfina Barbu, a avut voie să vorbească dar asta numai după intervenția vehementă a lui Theodor Stolojan.

Ponta și Antonescu au prezentat și un film despre protestele din România. Am cerut dreptul de a difuza, la rtîndul nostru, o înregistrare dar am fost amînați și apoi uitați. Păcat. Filmul le-ar fi plăcut la nebunie. E în culori, are un scenariu simplu, un singur actor, ține doar 3 minute și se termină cu happy end pentru PSD (dar cu o tragedie pentru români). Pe scurt, e filmul în care europarlamentarul PSD Rovana Plumb explică tare și clar cum va face ea o sesizare care poate atrage blocarea fondurilor europene pentru România. Adevărat, Victor Ponta a anunțat de la bun început că nu a venit la Bruxelles pentru a cere oprirea fondurilor europene către România. Nici nu era nevoie. A făcut-o, în felul ei tandru, Rovana Plumb. Înregistrarea interzisă de PSD în Parlamentul European poate fi văzută aici. Evident, Rovana Plumb va nega în continuare. Are dreptatea ei. Domnia ei nu cere execuția ci se pronunță dezinteresat pentru extragerea scaunului de sub condamantul din ștreang.

Bairamul propagandistic organizat de PSD, PNL, Pîrvulescu, Alistar și restul tarafului civic arvunit din timp cu pactul care le promite fonduri publice, a fost dominat de tema: Boc și Băsescu dictatori, totalitari, autoritari, copii ai lui Mussolini și alte finețuri care scapă, în continuare, rapoartelor și evaluărilor anuale ale Comisiei Europene.

Crin Antonescu a vorbit, cu un real talent science-fiction, despre partidul-stat și despre omul care a concentrat toată puterea într-o singură mînă. Antonescu nu a dat nume. De aici întrebarea: e oare vorba de dictatorul pe care parlamentarii PSD și PNL l-au suspendat, nesocotind opinia Curții Constituționale, și pe care românii l-au reinstalat, prin referendum, în proporție de aproape 80 %? Înseamnă asta că aproape 80% din români sînt partizani deschiși ai dictaturii?

Victor Ponta a complicat tema, avertizînd că nu are de gînd să susțină o clipă că România ar fi condusă de un regim dictagtorial. Însă, a completat subtil Ponta, problema României e tocmai asta: că se discută despre dictatură sau non-dictatură într-un stat membru UE. De remarcat că o problemă la fel de serioasă e apariția unor demagogi de tip Ponta care folosesc, într-un stat menru UE, trucurile cele mai mizere ale intoxicării comuniste. Schema e următoarea: noi lansăm discuția despre dictatură, după care tot noi suspinăm pe tema ”vai de țara în care se discută despre dictatură!”

Altă cugetare profundă emisă de Antonescu a comunicat asistenței de ce anume protestele au adunat doar cîteva mii de oameni în România. Pentru că - explică Antonescu - tradiția protestului a fost distrusă în România. Din nou, Antonescu nu a dat numele făptașului. O ipoteză; nu e cumva vorba de acel domn care conduce și azi, onorific, partidul lui Ponta, acel domn care a adus minerii pentru a goni, răni și ucide demonstranții din Piața Universității, în iunie 1990?

Ședința de intoxicare de la Bruxelles a demonstrat limpede că Ponta și Antonescu nu îi pot înghiți pe Boc și pe Băsescu. Nimic din ce fac tartorii atît de antipatici lui Pointa și Antonescu nu e bine, legal, popular, util, rațional, logic, social, responsabil sau european. În regulă. Alergia e alergie. Ce ar face, însă, Ponta și Antonescu în locul Guvernului, Președintelui și coaliției majoritare? Ce cred ei că e cu adevărat bine, legal, popular, util, rațional, logic, social, responsabil și european? Din motive de imaturitate persoanlă, cei doi n-au reușit, încă, să dea exemple. Dezbaterea care a înfierat incompetența dictatorilor români n-a fost atinsă măcar o dată de o propunere critică, de o sugestie economică, de un sfat sau de o soluție notabilă. Păcat! Cei doi au ratat ultima șansă, înainte de arestarea lor certă, la întoarcerea în dictatura de acasă.

Am aflat doar că Ponta și Antonescu susțin lucruri pe care nu le pot dovedi și că se contrazic cu seninătatea deficientului fudul. Așa de pildă, acuzația după care dictatura din România trece legi prin asumarea răspunderii Guvernului și fuge, în acest fel, de dezbaterea parlamentară. Asumarea răspunderii e legală și constituțională ceea ce duce spre ipoteza pontoantonesciană după care Constituția însăși e ilegală. Pe de altă parte, din 14 asumări ale răspunderii, 5 au avut loc pe vremea cînd Vicotr Ponta era exact Ministru pentru Relația cu Parlamentul. Pe vremea aceea, Ponta n-a potestat și nu știa că e tiranizat. Intersant. De ce? Pentru că asumarea venea cu aprobarea PSD.

Abia acum ne apropiem de adevăr. Înțelegem, mai bine, de la ce a pornit dezbaterea din clădirea Parlamentului European. De la o problemă insuportabilă pentru Ponta și Antonescu: alianța socialistă nu e la putere iar Ponta și Antonescu nu domnesc. Ceea ce spune, mai departe, care e întrebarea reală de la care a pornit dezbaterea. Nu e vorba de întrebarea supra democrației în Ronmânia. E vorba de întrebarea ulceroasă: cum îndrăznește un partid de dreapta, un partid ne-socialist, să guverneze România?

Răspunsul e simplu și neconvenabil: perntru că a fost ales. Ceea ce ne duce mai aproape de gîndul ascuns al imaturilor Ponta și Antonescu: democrația e bună, dacă și numai dacă aduce la putere socialismul, pe Ponta și pe Antonescu. În caz contrar, se transformă în dictatură.