Șpaga transparentă

Capacitratea de repliere în imaturitate a dlui Victor Ponta e îndărătnică și antologică. După cîteva semne încurajatoare de maturizare, Ponta a revenit la albie, alunecînd pe un amestec dubios de idei periculoase. Reîntîlnirea lui Ponta cu propria imaturitate a venit odată cu declanșarea unei operații remarcabile: USL încearcă să iasă din propria încercuire.

Totul a început cu lansarea grevei parlamentare, parte a pachetului de zgomot și farsă cu care USL a încercat să dea peste cap ordinea politică. Între timp, greva parlamentară s-a dovedit un dezastru de imagine și USL a aflat că s-a pus singur într-o poziție penibilă. Pînă și Victor Ponta a realizat că trebuie găsită o cale de ieșire, o retragere sau o răsturnare de imagine care ar putea reduce pierderile. Ce era de făcut? Revenirea în parlament? Nu. Ar fi fost prea cinstit și umilitor. Atunci? Desigur, șpaga - cea mai veche și mai intimă deprindere a grupului. Așa a apărut ideea generozității greviștilor care se lipsesc de cîștiguri, le donează și continuă greva pe gratis, din rațiuni pur politice și patriotice.

Victor Ponta a anunțat că greva continuă dar a ordonat parlamentarilor USL să își doneze indemnizațiile și i-a avertizat pe parlamentarii PSD că vor fi excluși din partid în cazul în care rămîn lipiți de indemnizații. Nu e clar de unde vom afla cine, cît și cui a donat. Pare, în schimb, destul de limpede că marele impuls caritabil al parlamentarilor USL va fi uitat în cîteva zile. Ce rămîne e o idee extrem de periculoasă: mita publică sau șpaga transparentă. Căci, ideea lui Ponta nu e altceva decît încercarea de a cumpăra de la public o părere mai bună în contra unei sume derizorii de care parlamentarii USL se pot lipsi. Cu acest prilej, Ponta a evaluat costul opiniei publice și a făcut o ofertă în clar.

Tocmai acest soi de practică, în care problemele publice sînt aduse la un preț oarecare și apoi date la plată e pilonul programului politic al PSD-PNL-USL. Arvunirea grupurilor profesionale și de vîrstă, a alegătorilor, ziariștilor, organizațiilor civile și, în cele din urmă, a întregii societăți a fost dintotdeauna realitatea din spatele programelor stufoase de guvernare ale socialiștilor lui Iliescu, Năstase, Ponta, Tăriceanui și Antonescu. Imaturitatea lui Ponta e în formă și a reușit să dezvăluie, din timp, intențiile noii abordări USL. Ele sînt neschimbate și coincid cu filozofia de bază a socialismului ctitorit de Iliescu în 1990: societățile nu trebuie guvernate spre viitor ci cumpărate la preț mic, acum și aici.

Greva parlamentară a USL e un detaliu. Greva de participare politică și democratică a socialiștilor de după 1990 e un proces mult mai larg. Și cel mai grav blocaj al politicii românești. Această grevă de zel, onestiate și participare care dă românilor guvernele licitației socialiste a început demult, în 1990. Și continuă.