Boli profesionale la autorii de manuale

A apărut, în sfîrșit, Manualul de Conducere Corectă a Romăniei, , editat, agreat și aprObat de observatori de presă independenți și competenți. Doecamdată, publicul poate consulta doar un fragment, de cea mai bună calitate, publicat de HotNews.ro, sub îngrijirea lui Dan Tapalagă. Cititorii ar putea rămîne cu impresia că Dan Tapalagă e chiar autorul acestui fragment foarte bine ales. Ar fi o eroare. Semnătura e în acest, caz, doar un mod de a certifica autenticitatea. Ea spune că Dan Tapalagă întrupează impecabil un ocean de clișee, exact în măsura în care același Dan Tapalagă renunță la propria și buna judecată.

Textul emanat de dogmele de presă în vigoare și trecut prin Dan Tapalgă se naște, bineînțeles, din clișeul fundamental al comentariatului recent: Președintele Băsescu și Primul Ministru, oricare i-ar fi numele, nu vorbesc la fel, pot fi distinși, nu se suprapun și îndrăznesc să fie două persoane diferite. De data asta, cugetarea a pornit de la un aparent defazaj Președinte - Premier, pe tema scădere CAS sau reîntregirea salariilor bugetarilor. Textul citat sugerează că valoarea acestei dileme nu are a face cu economia ci numai și numai cu psihologia abisală. Avem în față poarta de intrare în lumea interioară de tiranie necurmată a Președintelui Băsescu. De aici, întrebări de imediată relevanță (psiho)analitică:

" De ce a ținut, așadar, să-l încalece? De ce-l sufocă pe MRU, la fel ca pe Boc, cu personalitatea sa? "

Încălecătorul e, evident, Băsescu, omul în care același text descoperă, ceva mai jos, porniri voevodale de Descălecător. Așadar, de la prima atingere a unei teme de interes public, Președintele și Primul Ministru se așază într-o poziție suspectă de dominație și control autoritar. Rapiditatea necondiționată a acestei descoperiri trimite la o întrebare anume. Ea privește analiza de presă și capacitatea ei remarcabilă de face mereu una și aceași descoperire. În termenii disciplinelor psiho, această aplecare poartă un anumit nume și însoțește pacienții, capabili să descifreze poziții incitante în orice, de la ramurile de copac la mersul trenurilor.

Cu concluzia fixată de la bun început, analiza descrie, în continuare, problema Băsescu:

" Veți vedea un Traian Băsescu extrem de constant, aproape monoton, ultra-previzibil. În toate ieșirile se remarcă obsesia de a-și realiza propriul bilanț, de a-și fixa în istorie propriile fapte așa cum le percepe el că s-au întămplat, nu cum le reflectă televiziunile de stiri, de pilda."

Dar dacă vom vedea și altceva? De pildă, un nivel de analiză politică obositor de fidel obsesiei Băsescu. Și un fel de rostire publică înglodat pînă la narcisism în admirația propriei inteligențe. Asta, cu atît mai mult cu cît fila ruptă din Manualul de Conducere Corectă a României nu vrea să-și dezvăluie atuul. Astfel, analiza găsește un Președinte deficitar și încadrabil în " categoria suspecților atinși de paranoia puteri ", fără să explice sau să decidă cum anume arată Conducătorul ideal, capabil să satisfacă standardul HotNews.ro și, prin asta, nevoile României - sfera imediat subordonată de a cărei bună judecată se ocupă comnetatorii profesioniști.

Problema textului girat de Dan Tapalgă rămîne Băsescu. Meniul e fix. După atîția ani de dietă unică, nimic nu poate strica apetitul consumatorului, deși, între timp, bucatele s-au stricat. Promovînd reîntregirea salariilor bugetare, la o dată neaprobată prin editorial, Băsescu face un salt în neant. Sau mai exact:

" Acest plonjon în populismul cel mai slinos, greu de digerat pentru sectorul privat, ignorat și jupuit mai departe din calcule pur electorale, riscă să-i anuleze șefului statului, cel puțin în ochii unei părți din electorat, faptele bune pe care le tot inșiră ca mărgelele pe ața de căteva luni încoace. E de acceptat acest comportament? Se justifică el prin ceva, în afara dorinței de a salva o coaliție de care atărnă, în cele din urmă, propria salvare?
Iar toate acestea alimentează un resentiment răspăndit deja în presa și opinia publica: băsescofobia iraționala."

Pasajul are cel puțin două merite. Mai întîi, considerațiile de mai sus ilustrează, pentru prima oară, ce e "băsescofobia rațională". În al doilea rînd, concepte rarefiate de genul "slinos" și întrebarea finală care își conține răspunsul sugerează că autorul real al textului e mai degrabă Cristian Tudor Popescu, posibil nou mentor al lui Dan Tapalagă. Ceea ce ar trebui să fie o revelație personală nu un anunț public.