16 martie 2009

Educaţie comunistă: şcoală fără gîndire


O trimitere plină de consecinţe, într-un eseu dedicat de Christopher Hitchens , re-actulizării (legitime sau artificiale) a lui Marx şi a criticii marxiste a capitalismului. Hitchens însuşi a fost un tînăr marxist militant (de fapt, un troţkist entuzisat, aşa cum au rămas mulţi dintre duşamnii săi din presa de stînga). Însă Hitchens a urmat traiectoria clasică a „iluminaţilor” convertiţi ai dreptei. După o adolescenţă mentală marxistă, a urmat o opţiune doctrinară completă de dreapta. În umra acestei experienţe, Hitchens a rămas în posesia cîtorva sechele extrem de utile: o bună cunoaştere a literaturii marxiste clasice şi o excelentă orientare între mişcările de pe scena stîngii teoretice contemporane. Eseul lui e o punere calmă şi argumentată a problemei create de re-angajarea lui Marx, pe post de papă al socialismului post- capitalist- post-comunist.

Trimiterea la Rudolf Bahro, un teoretician fost funcţionar al statului comunist est-german, scoate la suprafaţă o observaţie extrem de utilă pentru discuţia unei probleme pe care (nici) România nu reuşeşte să o depăşească: de ce a fost socialismul rău dacă sistemul de educaţie socialist a fost bun şi anume mai bun decît sistemul educaţional al zilei de faţă? Această dilemă nerezolvată duce în mod repetat, în România, la observaţia după care nu toate faptele şi instituţiile socialismului au fost detestabile. Arguemntul e mai răspîndit decît s-ar crede şi face, chiar, o vogă neaşteptată în occident, unde documentare tv şi lucrări de istorie populară cochetează tot mai insistent cu ideea după care e „ceva”( şi anume, destul) de recuperat din „lumea pierdută a comunismului”.

Nu cred că există vreun dubiu în materie: sistemul şcolar comunist, deşi nu întotdeauna şi nu opeste tot, a pregătit riguros, a dat „ştiinţă de carte” şi a instatlat, în genere, acea „cultură generală” pe care românii au învăţat să o compare exasperaţi cu ignoranţa agresivă a studenţilor occidentali şi, mai les, cu stupiditatea dezinovltă a genraţiei postcomuniste, în România. „ Sub comunişti, s-a făcut carte, nu glumă!” - spune, pe bună dreptate, multă lume, fără să poată duce mai departe observaţia. Să îl ascultăm pe Bahro, citat de Hitchens:


„ In my opinion, therefore, the most powerful Marxist book of the past four decades was Rudolf Bahro’s The Alternative, which showed how and why the East German state and economy were certain to implode. Communism, said Bahro—one of its former functionaries—was compelled to educate and train people up to a certain level. But beyond that level, it forbade them to think, or to inquire, or to use their initiative. Thus, while it created a vast amount of “surplus consciousness,” it could find no way of employing this energy except by squandering and dissipating and ultimately repressing it.”

Într-adevăr, în comunism, sistemul şcolar a eucat viguros şi, dacă lăsăm la o parte dozele masive de îndoctrinare care au compromis istoria şi filozofia predate în licee, a construit prmizele omului educat. Aşa cum observă Bahro, în pasajul de mai sus, tot comunismul a împiedicat sistematic premizele să ajungă la maturitate şi exercitare efectivă. Într-un fel, comunismul a fost depăşit de propriul program sau, mai exact, a fost complet nepregătit să accepte propriul program. Ca şi în alte domenii(în primul rînd în politică şi în presă) comunismul nu a putut rezolva dilema libertăţii. Comunismul a promulgat şi impus prin violenţă „libertatea” pentru a o distruge imediat, de la bun început. Primul deret semnat de Lenin, în clipa în care revoluţia bolşevică părea, încă, să elbereze societatea rusă, a fost ucazul de suprimare a presei libere. Discuţa e mult mai amplă şi trece, în teritoriul filozofiei politice, acolo unde comunismul e, în esenţă şi ireductibil, o încercare de a proclama libertatea şi de face, simltan, din această revelaţie un adevăr unic, obligatoriu şi indiscutabil( Leszek Kolakowski a scris paginile definitive pe această temă). Revenind la problema bunei educaţii comuniste, diferenţa esenţială e diferneţa între instrucţia permisă şi gîndirea autonomă. Sistemul de educaţie comunist a instruit bine, uneori foarte bine, dar a interzis , gîndirea, complet şi întotdeauna. Revenind la Kolakowski, traducerea magistralei Istorii a Marxismului e un eveniment fundamental, susţinut excelent de ICR şi de participarea, la Bucureşti!, ale unor Roger Scruton, H.R. Patapievici, V.Tismăneanu şi C. Avramescu.

5 comentarii:

  1. Buna dimineata ,domnule Ungureanu.
    Comparatie intre sistemul scolar comunist si cel actual in sensul ca atunci "se facea carte "iar acum ,nu?
    As spune ca si acum cine doreste sa invete o face si de multe ori are cu ce .As face si unele obvsrevatii .Cum bine ati spus ,istoria si filozofia au fost compromise prin indoctrinare dar nu numai; si literatura era politizata pe langa alte discipline ,de exemplu "Cunostiinte social politice" studiate in clasa aX-a sau prescurtat C.S.P.si economia politica din clasa a XI-a studiate pe vremea aceea ;in schimb ,astazi ,printre alti scriitori ,se studiaza Mircea Eliade (despre care personal ,nu auzisem pe vremea aceea )am dat un exemplu.
    Mi-as permite sa spun ca gandirea nu a fost chiar interzisa -pentru generatiile nascute in sistem care nu au cunoscut altceva si nici nu li s-a spus ca exista si alternativa -ci a fost "eliminata"prin omisiune ,prin absenta unui "etalon" de comparatie intre doua lucruri pentru a putea opta :asa sau altfel (cel putin ,celor mai multi dintre noi).
    Iar gandul nu poate fi "interzis" ,nu poate fi oprit decat daca persoana in cauza nu-si bate capul cu tot felul de probleme si-l lasa pe "conducatorul iubit "sa le rezolve.
    Vreau sa spun ,plecand de la un exemplu personal ,ca in scoala imi placea istoria (chiar daca am studii pe partea reala si nu umaniste) antica ,medievala pana cand ajungeam la istoria contemporana .
    Brusc ,se intampla ceva ,nu imi mai placea si nu imi dadeam seama ,de ce.Mult mai tarziu ,dupa anii '90 am inteles de ce :probabil ca in subconstientul meu simteam undeva falsul si impostura redate in toata propaganda cu P.C.R.si le refuzam si nu le acceptam .
    As mai face cateva observatii asupra sistemului dar in comentariul urmator.

    RăspundețiȘtergere
  2. In comunism s-a facut carte si acum se mai face desi s-a intervenit cam mult in anumite directii in sensul ca s-a renuntat la examenul de admitere in liceu prin introducerea asa numitului examen de capacitate care ,oricum,
    era mai bun decat intrarea la liceu pe baza "tezelor unice"care sunt dezastruoase si nu au nici o relevanta .Note care se adauga la media generala a celor 4 ani de gimnaziu si in baza lor se fac repartizari pe baza de optiuni care sunt de ordinul zecilor ;sa mai spun ca si media generala a anilor de gimnaziu nu este obiectiva din motive pe care nu le comentez aici?
    Si atunci unde mai intervine concurenta si interesul elevului de a se pregati pentru a obtine o nota cat mai buna si a putea sa intre la liceul "X" din anumite motive si penrtu ca...
    "Stupiditatea dezinvolta a generatiei postcomuniste " a fost cultivata incet dar sigur ,incepand cu anii '90 si in prezent s-a ajuns aici.Elevul are numai drepturi ,dar obligatii si indatoriri ,nu prea ;obligatiile si indaroririle sunt numai ale profesorilor care "sunt pusi la colt" si nu au voie sa deranjeze elevul in timpul orei daca are alte preocupari.
    Sa mai mentionez si "criteriile "dupa care ar urma sa fie marite salariile profesorilor ,respectiv parerile elevilor ,ale parintilor lor poate chiar parerea colegilor(?) ;este drept ca nu stiu ,inca daca vor fi aplicate .
    Dar ma intreb ce se va intampla in cazul profesorilor exigenti ,care nu dau note mari usor si le mai si pretind elevilor sa invete?

    Sa aveti o zi buna ,dupa cum se anunta .
    "Anonima Necunoscuta"

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu stiu ce etate ai dta, dle anonim, dar daca spui ca "in comunism s-a facut carte", ori esti prea tanar ca sa stii cum a fost, ori nu prea cunosti al cartii mai adanc rost si confuzi cartea cu memorarea unor formule seci, ori ce dreaq esci... ? :roll: "Cartea" care se facea in comunizm nu-i folosea scolarului mediocru (iar mediocrii sunt majoritatea, sper ca stii asta) in niciun fel, mey, caci elevii aplecati in mod naturel catre carte ori catre teoriile mai sofisticate, nu de la scoala comunista invatau stiintele/ artele inalte, ci fiecare dupa cum il ducea talentul, norocul si putirintza de la mama, cognate. Poti sa bagi intr-un elev normal cartzoaie cat un cvartal, caci nu-i va folosi la nemic, la final; invers, poti sa-l tii pe un ingeniu in cea mai neagra ignorantza, caci pana la urma el tot va iesi la suprafatza, ca uleiul din apa, tata, fie pricepand singur ceea ce e de priceput, fie reinventand toata stiinta si luand-o pur si simplu de la inceput... ;) In scoala, nu tre sa se-nvete teoria chibritului, toata gramatica si toata matematica sau literatura, de la Alpha la Omega, caci acest lucru nici nu s-ar phootea face, si nici nu i-ar folosi elevului Bula acum si pupurea, cum ar venea...

    Ia uite mata colea, ce scriam io - ista - inca din "Apelul catre Europa" - 1980 -, iar securistii Iepocii si cu dascalii marxist-kkanisti se uitau la mine ca la dentisti, pai cum drea, crezand ca io sunt cam tra-la-la (adica unul dintre cucii aia tristi printre fruntasii utemisti & aseceristi), iar vitzavercea: savanti de renume mondial, ca si Tovarasa - prima dintre academicienii patriei socialiste, halal...

    Et nunc erudimini, pretine (in caz ca nu vrei sa te duci sa vezi minunea ab ovo, aloo...):

    "O data izolarea obtinuta (prin intrarea în functiune a celor doua tipuri de granita) se trece la procesul de îndobitocire si dezumanizare, ceea ce se cheama viata sau educatie comunista. Începând înca din primii sai ani scolari, micul haftling (soim al patriei, pionier, utecist) e supus unei intoxicari sistematice cu lozinci utopice, marxiste. I se inoculeaza dragostea fata de partid, socialism, patrie (dar i se ofera o imagine a acestora mitizata în spirit comunist, falsificata). Datele sale fundamentale ca om, achizitii milenare ale speciei : individualitatea, libertatea, sexualitatea, religiozitatea, curiozitatea, spiritul de contradictie, luciditatea, initiativa îi sunt total inhibate. Adolescentul ce rezulta e, de regula, un ins despersonalizat, mutilat sexual, de un idealism atroce, complet dezarmat într-o realitate ce i se va arata, de acum încolo, odioasa."

    Ei, ce zici, mey, a... ? :roll:

    RăspundețiȘtergere
  4. Aparent se făcea şi mai mult sport... Nu aveai însă alternative prea multe în "iepoca". Şcoala, sport... şi cam atât. Doar că e o reacţie firească, într-un univers concentraţionar. Îmi povestea cineva care a făcut ani mulţi de închisoare pentru subminarea sistemului că a învăţat trei limbi străine cât a fost închis. De aici să tragem concluzia că sistemul penitenciar ar fi cel mai eficient sistem educaţional??? Mda, la Jilava la "facultate"...
    http://cosminaldea.blogspot.com/

    RăspundețiȘtergere
  5. Cei mai buni profesori din perioada comunistă au fost cei instruiţi înainte de comunism.

    RăspundețiȘtergere