18 martie 2009

Iliescu: începerea auto-urmăririi morale


Impertinenţa lui Ion Iliescu n-a fost niciodată jucată. Ea e rezultatul solid şi nemodificabil al unui eşec mizer prin semidoctism şi grandios prin baza de putere politică.

Singura calitate naturală a lui e abilitatea de sultan polivalent al şedinţelor şi ţi culiselor. În rest, Iliescu e un ignorant impertinent. Economia şi, în genere, orice formă de viaţă care pulsează dincolo de sala de şedinţe îi sînt străine.

Recent, Iliescu a ţinut să se manifeste analitic, înfierînd: capitalismul (care, după surse apropiate PSD, se apropie de sfîrşit), acordul cu FMI (inutil şi umilitor), guvernul Boc (o entitate nouă care a pierdut, pierde şi va pierde timp, fără contribuţia PSD). Incompetenţa lui Iliescu poate fi măsurată de cîteva împrejurări concrete şi jenante.

Iiescu analistul (nu comunistul înaripat al anilor ’50 -’70) e copilul neomarxismului sau eurocomunsimului care colora palid Italia şi Franţa, acum 30-40 de ani. Acest curent de gîndire uitat ameninţa, din rapoarte de mult casate, cu extincţia resurselor, sufocarea prin explozie demografică şi alte naivităţi pompoase. Din fericire, nimeni nu îşi mai aduce aminte de foiala teoretică a Clubul de la Roma, cu excepţia micului apostol român, Ion Iliescu. De pe aceste poziţii, orice ar avea de spus Iliescu despre capitalism sau FMI se naşte în poziţia „delete”.

În plus, Iliescu nu are deptul să vorbească despre întîrzierea României, fără să fie însoţit de un hohot de rîs. Din simplul motiv că numitul Ion Iliescu este întîrzierea Româneiei. Iliescu e omul-instituţie care a produs şi impus decalajul istoric drastic al României de astăzi. Ion Iliescu şi nu altcineva a blocat România în visul unui socialsim resuscitabil, la începutul anilor ’90. Ion Iliescu a semnat decret după decret în speranţa că va limita economia privată la „întreprinderi cu 20 de angajaţi” şi tot el a animat campania care a împiedicat „vînzarea” ţării. În acest timp, Polonia, Cehia, Ungaria, Slovenia şi Slovacia au mers înainte, fără să se uite înapoi. Între timp, Ungaria a deraiat dar asta nu înseamnă că n-a luat un start lansat.
În sfîrşit, impertinenţa de mahon a lui Iliescu aduce remarca după care Traian Băsescu e un „personaj conflictual”. Cine spune asta? Omul care a adus România în pragul războiului civil, în iunie 90? Iliescu nu vorbeşte în cunoştinţă de cauză ci în necunoştinţă de culpă.

Iliescu e un caz psihologic şi mental clasic. Opiniile sale inepte în materie de economie, criză, globalizare etc au dimensiune: ele au dat o maculatură vastă, aşezată în volume frecvente şi ilizibile. Această revenire intensă la cîteva teme descrie un mecnaism defenisiv elementar. Ileiscu e în situaţia acelor personaje care îşi caută identitatea şi dau de complexe sau aspiraţii neacoperite. Insistînd tocmai asupra temelor pe care, în mod dureros, nu le cunoaşte, Iliescu se apără, plusînd. Aceaşi situaţie în cazul marii teme favorite a lui Iliescu: consensul, acordul negociat paşnic. Evident, Iliescu, omul violenţei politice afişate şi extreme, caută, şi aici, fără să ştie, o compensaţie, un alibi tematic în stare să îl ferească de adevăr. Şi acest comportament e defenisv. Iliescu e în situaţia personajelor dramatice şi instabile pe care politica le scuipă adesea pe scenă, în romane sau în film. Vorbind, în mod repetat pe teme care nu fac decît să îl readucă la contradicţii şi adevăruri nerezolvate, Iliescu se scuză. Şi se acuză. Protejat şi scutit de urmărire penală, Iliescu semnează, ori de cît ori are prilejul, începerea auto-urmăririi morale.

8 comentarii:

  1. Superb caracterizat! Din pacate, personajul nu trebuie studiat cu microscopul, ci cu luneta!

    RăspundețiȘtergere
  2. Cred că e vorba şi despre un reflex al propagandei comuniste. Ion Iliescu s-a format într-o logică maniheistă în care unii erau buni şi alţii răi fără nicio altă dovadă decât că aşa spunea partidul, respectiv conducerea la vârf a acestuia. Afirmaţiile lui Ion Iliescu nu trădează nicio umbră de îndoială şi nu suportă contrazicere, iar de aici a pornit şi atitudinea faţă de demonstranţii din 1990. Ceea ce îl diferenţiază, însă, pe fostul preşedinte de marea majoritate a politicienilor români este că are idei identificabile, e consecvent în promovarea lor şi, cel puţin la nivel declarativ, pare sincer.

    RăspundețiȘtergere
  3. stiti ca iliescu e primul capitalist al romaniei? stiti ca e unic responsabil pentru bruma de avere actuala, sau cu care au pornit romanii in 90?
    :)) ce e mai trist este ca e adevarat.
    iliescu, care n-are habar de capitalism. a facut CADOU poporului roman nenorocitele de apartamente in care se afla (au putut fi cumparate pe o suma ridicola, vreo 100 de mii, cand salariul era deja de vro 80000... in fine, si-a putut permite chiat TOATA lumea chestia). cati francezi sunt proprietarii locuintelor lor? dupa cati ani de munca, cu ce sacrificii? cati englezi? cati europeni?
    avem, dupa 90, o tara de proprietari.
    adica baza capitalismului
    asta a facut-o iliescu. sau roman sau echipa iliescu-roman, in fond el.
    nu-i asa ca e minunat?
    daca azi fiecare cetatean isi poate face un credit si mobila casa, cumpara frigider etc. sau incepe o afacere,
    asta se datoreaza
    mariei sale
    capitalistul
    ta-ta-ta-ra...
    well,
    ma duc sa ma imbat

    RăspundețiȘtergere
  4. De ce sunt extincţia resurselor si sufocarea prin explozie demografică "naivităţi pompoase" si parte a unui "curent de gîndire uitat"? Eu cred ca, sub un aspect sau altul, continua sa preocupe pe multi (stim, nu pe TRU, care le matura din goana aforismelor sale. Nici aici, nici in alta parte nu am gasit argumente.)

    RăspundețiȘtergere
  5. Anonimule, simplu. In primul rand pentru ca sunt sloganuri scoase de la naftalina si in al doilea rand pentru ca in ciuda "consensului" la care s-a ajuns asupra lor, ele nu reprezinta altceva decat un bun subiect de studiu pentru oamenii de stiinta care vor sa studieze fricile irationale colective.

    Uite un exemplu. In timp ce stangistul din Marea Britanie nu mai face copii pentru ca planeta sa nu se duca pe apa sambetei (cel putin, el asa crede), africanul nu are nici un stres si face vreo 10. Mor 5 si tot ramane cu 5.

    RăspundețiȘtergere
  6. dupa care descoperi ca explozia demografica e posibil sa fie implozie - sau cel putin asa sustine documentarul (republican?) The Demographic Winter.

    RăspundețiȘtergere
  7. stanga nenorocita nu pierde ocazia de a-si livra teme de viata, justificari nascute din propria prostie

    RăspundețiȘtergere
  8. O sa il caut, Strangelove. Parca am auzit undeva despre el, dar in afara de nume... nu mai cunosc altceva.

    Anonim> Bine zis.

    RăspundețiȘtergere