16 martie 2009

Succesul tîrziu al naţiunilor îndelung eşuate


Un eseu foarte limpede şi încărcat de sens al istoricului polonez Adam Zamoyski pune, revelator, problema istoriilor naţionale est-europene, raport cu istoria general-europenă. Zamoyski e, alături de alţi ziarişti şi istorici polonezi, un caz excepţional de promovare şi impunere a culturii naţionale prin cercetare directă, spre deosebire de expunerea patrimoniului naţional în diverse vitrine omagiale finanţate şi remorcate de instituâţiile specializate ale statului. Zamoyski & co au „afişat” Polonia în ziarele şi dezbatrerile academice occidentale. Amîndoi i-au făcut, mai întîi, loc, între subiectele legitime de meditaţie istorică majoră şi au „obligat” istoriografia occidentală să includă spaţiul polonez între verigile fără de care istoria Europei e de neconceput. Indiscutabil, succesul acestei insurecţii academice a fost mult uşurat de opera anterioară a unui mare polonist ca Norman Davies. Şi istoriografia românească s-a bucurat de buldozere externe ilustre ( Setton-Watson, Hillgruber, Durandin, Deletant) fără ca autorii români de istorie românască să le urmeze trena şi să „profite” de spaţiul de expresie şi cercetare, astfel creat. E vina exclusivă a istoriografiei şi istoricilor noştri recenţi, încremeniţi şi depăşiţi constant, de patriosime mascate sau de mimetica măruntă a „ contribuţiilor” care parafrazează metode şi unghiuri de cercetare foarte noi, fără a pune şi a-şi pune cu adevărat probleme.

Zamoyski constată în eseul care descrie faza de pregătire a unei noi ediţii a excelentei sale cărţi din 1983 , existenţa unuii fals paradox istoric european susţinut de cîteva clişee persistente: Polonia împărţită periodic, desfinţată statal în mod repetat şi dezordonată din interior de propria nechibzuinţă:


“In contrast to most of the states deemed worth studying at the time, Poland, though a nation-based polity, had throughout the middle ages and early modern period shown a remarkably casual attitude to the possession of its historic lands and the harnessing of its resources, human or material. It had not built up institutions of central government, created organs of control, invested in infrastructure, armed itself or taxed its citizens to any significant degree. When describing the Polish state in the 18th century, foreign observers would use the word "anarchy", in its original sense of absence of government.The Poles themselves were proud of this state of affairs. Polska nierz dem stoi (Poland's strength lies in the absence of government) was a rallying-cry of the political majority.”



În ciuda acestei slăbiciuni istorice primordiale - observă Zamoyski, - Polonia a supravieţuit şi a consolidat un stat coerent care contrazice în cel mai concret mod cu putinţă antecedentele istroice ale naţiunii politice poloneze. Iar acest paradox e cu putinţă doar pentru că observatorii au văzut (sau, mai degrabă, auzit) în sonoritatea anarhică a experienţei poloneze singurul element de expresie naţională a polonezilor,. Ce n-au văzut sau au omis, din motive mai mult sau mai puţin suspecte, istoricii?


“History throws up more questions than answers. But one lesson to be learnt from the past couple of centuries is surely that European Christian humanist civilisation, with its fruits of democracy, civil liberty and all the rest, is in itself a very powerful weapon. Whether one agrees with the late Samuel Huntington's vision of a clash of civilisations or not, it cannot be denied that what preserved the Poles in the face of immeasurably superior odds and unspeakably ghastly ordeals were those very values. And sometimes it is necessary to lose a battle or two in order to win a war.”


Adevărul, nu întotdeauna enunţat, e că marele succes al istoriei eruopene post-comuniste e Polonia: un stat stabil, bine restructruat economic şi, ca urmare, mai puţin atins de criza ecoomică şi financiară care a găsit complet epuizate sau nepregătite majoritatea statelor est-europene (cu excpţia suplimentară a Cehiei şi Sloveniei).
Zamoyski observă că două din naţiunile cele mai defăimate de percepţia istoriografică şi populară curentă sînt, de fapt, state de succes, mai precis state îndelung şi aparent eşuate care „reapar” în istorie ca poveşti de mare succes:


„When I was writing my book in the 1980s, the states deemed successful were those, such as Russia and Prussia, that had shown themselves capable of mobilising their resources into building up a developed and powerful state and playing a significant role on the international scene. Yet (…) the story of Prussia is that of an ambitious dynasty caught in a 300-year-long struggle for survival through dominion that came to grief in 1918, leaving a toxic legacy that would poison the world for much of the 20th century. Russia's history is hardly less unhappy - it is a story of largely pointless expansion unattended by any contingent benefit, which fell apart in the most humiliating manner in 1989. Both ventures inflicted human suffering on an unprecedented scale, on their own people as well as on their neighbours. It is now clear that in the long term those countries, such as Italy and Poland, traditionally dismissed as basket-cases, have been far more successful than either.”

Observaţiile lui Zamoyski fac o corecţie importantă: istoria nu e dată de suma faptelor atestate( anarhia poloneză a avut loc, într-adevăr) ci de convergenţa culturală şi etică pe care aceste fapte o ascund (anarhismul polonez a distrus şansele istorice ale colectivismului). Polonia nu şi-a scris istoria atît prin evenimentele istorice care i-ar fi făcut, dealtfel, cadou un dezastru insurmontabil ci printr-o constantă culturală şi religioasă care a deziminţit toate catastrofele înregistrae în tratate de istorie şi în gropi comune.
Dizidenţii şi rebelii „absurzi” ai Europei au cîştigat pariul istoric, în baza unui dogmatism vital şi pozitiv.

18 comentarii:

  1. ...de unde se vede că monolitul e mai vulnerabil ca agregatul. Modelul vizual al rezistenţei mai mari a agregatului este cel dat de asteroidul 433 Eros. Uriaşele sale cratere de impact, care, în alte condiţii ar fi dus la spulberarea asteroidului, stau mărturie.

    RăspundețiȘtergere
  2. Raportat la Romania e vina istoricilor prezenti ca nu stiu sa scrie o istorie pe placul unora !
    Adica nuti poate scrie nimeni mai bine istoria ,decat fac strainii , cum ar fi cam fara Antonesu si Eminescu dar cu Ana Pauker si Roller....
    Adica istoria sa fie ceea ce stim noi despre ceea ce a fost si nu ceea ce a fost cu adevarat !
    Mai sunteti multi ???

    RăspundețiȘtergere
  3. Sky
    Nu cred ca ati inteles bine
    Ideea este ca ar fi foarte bine ca :

    Istoricii romani impreuna cu ziaristii romani sa se implice si sa "afiseze" Romania in dezbaterile academice occidentale( deci,intr-un spatiu de expresie si cercetare extern)realizand o promovare si impunere a culturii nationale prin PROMOVARE DIRECTA.
    Adica EXACT la fel cum a facut Polonia-care este in prezent un stat stabil,coerent bine restructurat economic.
    Cei de mai sus, (specialistii) sa-si puna cu adevarat probleme pentru a gasi solutii pentru Romania viitoare.
    Eu asa am inteles

    RăspundețiȘtergere
  4. Desves :Cred ca ti-ai facut prostul obicei de a-l ,,traduce" pe TRU, convinsa ca il intelegi mai mult si mai bine decat altii.Esti sigura ca asa si este ?

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu ,nu cred ca asa este.
    Eu sunt interesata de subiect.Se dezbat niste idei care ma intereseaza.
    Asa le inteleg eu,cu mintea mea.Nimic mai mult.
    Daca esti si tu putem sa schimbam opinii.
    De asta exista rubrica de comentarii ,nu-i asa?.

    RăspundețiȘtergere
  6. desves :
    Nu ,multumesc, nu sunt interesat, va intrebam doar pentru ca am vazut ca ati analizat critic(ma rog) si pe un alt blog articolul lui TRU.

    RăspundețiȘtergere
  7. Eu incerc SA INTELEG cat pot eu de bine,incerc sa GANDESC si sa ma sfatuiesc cu altii sa verific daca am inteles bine.
    Parerea mea este ca ideile expuse de TRU sunt extraordinare,ca n-am vazut inca pe nimeni in Romania sa incerce sa analizeze situatia reala si sa ne faca sa intelegem ca schimbarea trebuie sa vina din interior,de la noi
    Va recomand sa cititi "Incotro duce istoria Romaniei" si veti intelege .
    Eu am citit-o de 2 ori.

    RăspundețiȘtergere
  8. desves :
    Eu va recomand ,,Romania, tara de frontiera a Europei" a celui mai interesant si apreciat istoric roman la ora actuala, Lucian Boia; veti intelege si mai multe.

    RăspundețiȘtergere
  9. mai ca m-as fi apucat sa comentez ironic: poate este wishful thinking si din partea lui Zamoisky, in ceea ce priveste Polonia lui si din partea lui TRU, in ceea ce priveste Romania...; numai ca imi cam dispare ironia, cand ma uit ce se intampla in Europa de azi.

    Evident, in cazul lui TRU este wishful thinking, in sensul ca e necesara patura aceea de "oameni"[ca sa evitam cuvinte mari], care sa faca ce face Zamoisky in Polonia. Nu de alta, dar inteleg ca proiectul Nabucco a picat, din cauza opozitiei Germaniei...
    Care tare ma tem ca a ascultat de sfatul Moscovei.
    Ma mai tem ca UE este o constructie cam subreda si falia de demarcare intre state exista de-a binelea, un fel de zid invizibil(culmea, tot al Berlinului...).
    TRU are dreptate sa fie de acord cu Margaret Thatcher, cea care s-a opus unificarii Germaniei.
    ps. cat despre Polonia, numai de bine...chestiilea alea lui Zamoisky cu "love for democracy" si nu de fapt un stat destructurat sunt dragutze, dar eu cred ca Polonia este si ea o tara "middle", care ar fi vrut sa fie "mare", dar oricum este "mai bine" decat una "mica". dar, dupa cum spuneam: despre polonezi, numai de bine...ma tem ca Eastern Europe e cam obligata sa fie "friends".
    ps2. adica TRU are "viziune", ca sa zic asa.

    RăspundețiȘtergere
  10. Domnule Ungureanu credeti ca romanii care nu inteleg,nu inteleg fiindca sunt prosti,dezimformati sau rai intentionati...sau rai de la natura?

    RăspundețiȘtergere
  11. Rumanul nu intelege anonimepe motiv de ortodoxie afisata, iubire de ciumac si punga de seminte de floare.Astazi CTP se crucsa la un doctor in drept ca nu statea capra la interogatoriu.Omul ala i-a dat niste palme "academice" peste ochi in direct.

    RăspundețiȘtergere
  12. Chestie de perceptzie... si de "cherestea" ?

    Oare ne costa mia aia de ani lipsa ?

    Si pin' la urma tot nu pricep: ce dracu' am facut "noi" in mia aia de ani lipsa ?

    Si, oare, nu am parcurs deja primii douazeci de ani dintr'o noua mie de ani lipsa ?

    RăspundețiȘtergere
  13. P.S.
    Pe scurt:
    E criză - nu sunt bani ACUM (şi nici nu vor fi curînd) - pentru că viitorul a fost amanetat şi vlăguit de munca, venitul şi profitul de care profităm ACUM.

    RăspundețiȘtergere
  14. scuze, comentariul era destinat altei postări

    RăspundețiȘtergere