Ministerul Inchiziţiei anchetează cazul Baconschi



Teodor Baconschi rasist? O glumă proastă şi, mai ales, tristă. Proastă, pentru că în spatele acestei acuzaţii şablon se află foarte activa industrie a prostiei militante. Asociaţiile care au depistat rasismul lui Baconschi se răsfaţă declarîndu-şi caracterul "civil". Ignoranţa e carcteristica lor mult mai vizibilă. Rasismul inflaţionar pe care îl depistează, cu orice prilej, aceste organizaţii e o caricatură veselă şi neştiutoare. Rasismul real e cu totul altceva: un lucru grav, o sumă de pseudo-idei şi atacuri concrete care urmăresc eliminarea unui grup plasat de frustrări cumplite în postura de ţap ispăşitor. Ce înţeleg vînătorii de rasism cotidian din acest fenomen istoric profund? Exact cît au arătat în cazul Baconschi. Nimic.

Teodor Baconschi a vorbit de o problemă reală, o problemă cu păgubiţi, vătămaţi, făptaşi şi organizatori pe care nici măcar corectitudinea politică nu o poate nega, deşi poate încerca să o ascundă: delincvenţa masivă în rîndul ţiganilor. E această observaţie, o dovadă de rasism? Dacă da, atunci mai toată lumea cu bun simţ e rasistă. Delincvenţa în rîndul romilor e o realitate măsurabilă iar justificarea tip care leagă această problemă de sărăcie şi de marginalizare nu explică şi nu rezolvă nimic (în afara faptului că asigura material de lucru şi justificări profesionale industriei producătoare de cartoane civice).

Nu mai puţin rasist e, după definiţia cu care operează acuzatorii lui Baconschi, şi dl. Pierre Lellouche, Secretar de Stat pentru Afaceri Europene în Ministerul de Externe Francez. Şi nu mai puţin rasişti sînt cei ce s-au plîns autorităţilor franceze, fără să fi consultat în prealabil organizaţiile anti-rasiste româneşti. Dl. Lellouche a făcut imprudenţa de a veni la Bucureşti pentru a discuta problema infracţionalităţii în comunităţile româneşti din Franţa. Cine era vizat de plîngerea dlui. Lelloche? Nu avem voie să spunem. ONG-anti-rasisite locale nu ne lasă. Putem spune doar atît: Lellouche e rasist, mai exact raciste.

În sfîrşit, ipoteza unui Teodor Baconschi rasist propune cu subtilitate o altă aberaţie: loteria sau, mai degrabă, anarhia morală. În limitele acestui sport extrem, oricine e candidat potenţial la rangul de rasist de ultimă oră şi asta exact în măsura în care acuzatorul îşi revendică titlul de unic director de conştiinţă al unei societăţi care e mereu gata să o ia razna. Dacă oricine poate deveni oricînd rasist, dacă educaţia şi performanţa publică a personajului acuzat nu mai garantează nimic, atunci e limpede că, în neajutorarea noastră, nu ne rămîne decît un singur gest: să cedăm. Să acordăm dreptul deplin de control şi evaluare morală salvatorilor grupaţi în asociaţii anti-rasism. O glumă foarte tristă. De fapt, un vis inchizitorial. Autoritarismul secret al ce pozează, oficial, în păzitori ai libertăţii.